ICCJ. Decizia nr. 2163/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizie nr. 2163/2010
Dosar nr. 2293/1/2010
Şedinţa publică de la 8 iunie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 145/CA/2006 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocat de pârâta SC A.I.P. S.R.L. Petroşani şi în consecinţă a fost respinsă acţiunea reclamantei CN H. SA Petroşani - Exploatarea Minieră Livezeni împotriva acestei pârâte, reţinându-se că acţiunea reclamantei a fost promovată după expirarea termenului general de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentinţe pronunţând Decizia nr. 114/A din 30 iunie 2006 prin care s-a respins ca nefondat apelul pârâtei constatându-se că tribunalul în mod legal şi temeinic a reţinut prescrierea dreptului la acţiune conform art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, aplicabil în cauză. Împotriva deciziei pronunţate în apel, reclamanta a declarat recurs, care prin Decizia nr. 3267 din 23 octombrie 2007, în Dosarul nr. 546/57/2006, a fost admis recursul cu consecinţa casării ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre judecare Tribunalul Hunedoara.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Hunedoara stabilindu-se termen pentru judecata în fond a pricinii la data de 6 februarie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 928/CA din 14 mai 2009 Tribunalul Hunedoara, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei, cu 2.500 lei cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 819/C din 25 mai 2009 Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei SC I. SRL Sibiu în contradictoriu cu pârâta SC A.L. SRL Avrig pe care a obligat-o la restituirea sumei de 135.578 lei încasată necuvenit de la reclamantă şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.006 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că în baza contractului de prestări servicii din 27 iulie 1999 pârâta în calitate de prestator serviciu s-a obligat să efectueze serviciile Pram în folosul reclamantei, iar aceasta din urmă, în calitate de beneficiar s-a obligat să achite contravaloarea lucrărilor efectuate, preţurile fiind stabilite în mod clar şi distinct pentru fiecare operaţiune în parte, acceptate şi însuşite sub semnătură de către părţile contractante.
S-a mai reţinut că fiecare factură a fost emisă după încheierea proceselor - verbale de recepţie cantitativă şi calitativă a lucrărilor executate şi întocmirea devizelor de lucrări în care au fost stipulate toate preţurile, documentele ce au fost verificate şi însuşite prin semnătură de către beneficiar, iar reclamanta pe perioada de garanţie a lucrărilor nu a solicitat remedieri - conform buletinelor Pram eliberate reprezentând garanţia că verificarea a fost corect efectuată şi echipamentul poate fi exploatat în condiţii maxime - şi nu a comunicat pârâtei existenţa vreunei defecţiuni. Procesul - verbal întocmit de organele fiscale nu pot sta la baza pretenţiilor formulate de reclamantă prin prezenta acţiune şi nu-i poate conferi drepturi în raporturile cu pârâta şi nu cauzează prejudicii terţilor.
Împotriva sentinţei tribunalului reclamanta a declarat apel care a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1/A din 13 ianuarie 2010 reţinându-se în considerente, în esenţă, că procesul - verbal de control întocmit de organele fiscale nu-i creează reclamantei drepturi de a promova prezenta acţiune şi nici nu prejudiciază vreun terţ.
Împotriva deciziei reclamanta a declarat recurs criticând soluţia pronunţată în apel pentru nelegalitate reinterând motivele invocate în apel.
Întrucât timbrarea prevalează asupra oricăror chestiuni prealabile, Înalta Curte rămâne în pronunţare pe excepţia netimbrării.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, republicată, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar conform aceluiaşi articol alin. (3) din aceeaşi lege neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii.
Textul de lege enunţat cuprinde o normă imperativă care impune o obligaţie la plata taxei judiciare de timbru, de la care nu se admite nicio abatere, nesocotirea acesteia conducând la sancţiunea nulităţii absolute a cererii şi/sau căii de atac exercitate de parte.
Este elocvent faptul că această normă are caracter imperativ şi absolut de la care nu se poate deroga prin voinţa părţilor.
În cauză, s-a calculat în sarcina recurentei o taxă judiciară de timbru în sumă de 2.161,28 lei şi un timbru judiciar în valoare de 3 lei, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997, republicată, stabilindu-se termen de judecată astăzi, pentru când recurenta a fost legal citată cu menţiunea timbrării, aşa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 16 dosar recurs.
Cum recurenta nu s-a conformat obligaţiei legale de timbrare a recursului, Înalta Curte urmează să aplice sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din actul normativ menţionat şi să anuleze recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recursul declarat de recurenta - reclamantă CN H. SA Petroşani - Exploatarea Minieră Livezeni împotriva Deciziei nr. 1/A din 13 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1938/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2231/2010. Comercial → |
|---|
