ICCJ. Decizia nr. 1971/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1971/2010
Dosar nr. 27972/3/2008
Ședința publică de la 27 mai 2010
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta CN T.F.M.C.F.R.M. SA a formulat contestație la titlu reprezentat de sentința comercială nr. 15529 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, solicitând lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării acesteia în contradictoriu cu intimata SC C.F.R.T. SA.
Prin sentința comercială nr. 5531 din 6 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, a admis cererea contestatoarei și a lămurit aplicarea sentinței comerciale nr. 15529 din 21 decembrie 2007 a Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, pronunțată în Dosarul nr. 38865/3/2007, în sensul obligării pârâtei la predarea bunurilor indiferent de locația în care se află. Totodată, instanța a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Imposibilitatea executării titlului executoriu justifică admiterea contestației, având în vedere că bunurile ce trebuie restituite reclamantei sunt identificate în anexele 1 și 2 și prin locație.
Imposibilitatea de a obține executarea hotărârii constituie o ingerință în dreptul reclamantei la un proces echitabil.
De asemenea în deciziile sale Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că dreptul de acces la justiție - garantat de art. 6 din Convenție protejează și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect.
Având în vedere impedimentul apărut în executarea hotărârii judecătorești, în raport de modalitatea de identificare a bunurilor ce trebuie restituite reclamantei, instanța a admis cererea și a lămurit aplicarea titlului executoriu în sensul că bunurile trebuie predate indiferent de locația în care se află.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata SC C.F.R.T. SA București și prin Decizia comercială nr. 332 din 25 septembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins apelul ca nefondat.
Curtea a apreciat că solicitarea creditoarei de a se explicita conținutul titlului executoriu în sensul obligării debitoarei la predarea bunurilor proprietarei intimate-creditoare, indiferent de locația în care se află, apare ca admisibilă și întemeiată, nefiind vorba despre o modificare a titlului executoriu și nici despre o executare silită defectuoasă care ar atrage o eventuală contestație la executare propriu-zisă, astfel cum susține apelanta, atâta timp cât, din examinarea contractului de locațiune și a anexelor 1 și 2 la acesta, precum și a dispozitivului sentinței nr. 15529 din 21 decembrie 2007, se reține că bunurile menționate în anexele 1 și 2 la contract, a căror restituire a fost dispusă prin titlul executoriu menționat în cadrul repunerii părților în situația anterioară, ca urmare a încetării raporturilor de locațiune prin expirarea termenului contractual, sunt identificate în respectivele anexe, la care face trimitere sentința nr. 15529 din 21 decembrie 2007, nu doar prin locație, ci și prin denumire, număr de inventar, valoare de inventar, etc. În opinia instanței de apel aceste elemente de identificare trebuie să primeze în executarea silită a sentinței nr. 15529 din 21 decembrie 2007, fiind vorba despre elemente fixe, locația - unul dintre elementele de identificare - fiind un element mobil care poate suporta modificări în timp. Susținerea apelantei în fața organului de executare că nu s-au întocmit acte de predare a acestor bunuri din locația ARUM, astfel încât ele nu pot fi găsite decât în această locație, este superfluă, schimbarea poziției în spațiu a unui bun mobil nedepinzând de întocmirea actelor de predare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC C.F.R.T. SA București invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și respingerea pe fond a contestației.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-au susținut, în esență, următoarele:
- Contestația la titlu trebuia soluționată de către judecătorul care a pronunțat sentința comercială nr. 15529 din 21 decembrie 2007 a Tribunalului București și nu de un alt judecător.
- Hotărârea a cărei lămurire s-a cerut conține dispoziții clare, nesusceptibil de echivoc și de interpretare, fiind lămuritoare în privința întinderii sau aplicării.
- Motivele invocate de contestatoare vizează probleme de fond ale pretențiilor sale care puteau fi valorificate în cursul judecății, fie prin cererile adresate instanței de fond, fie prin exercitarea căilor de atac. Pe această cale nu se pot aduce completări dispozitivului hotărârii cu pretenții care nu au fost valorificate în cursul judecății.
- În executarea sentinței ce a făcut obiectul contestației la titlu a predat intimatei bunurile astfel cum sunt identificate în cele două anexe la contractul de locațiuni, ce se aflau în următoarele locații: T. Ploiești Group, AMC Ploiești, ARUM București.
- Modalitatea defectuoasă în care dispozițiile clare ale hotărârii sunt aduse la îndeplinire nu deschide calea contestației la titlu.
Intimata CN T.F.M.C.F.R.M. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de SC C.F.R.T. SA București.
Este de competența instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută contestația la titlu în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu emis de un organ de jurisdicție.
Nu este obligatoriu să participe la judecată aceiași judecători care au pronunțat hotărârea contestată. Respectarea principiului continuității în acest caz nu este regulamentar posibil, atâta timp cât o astfel de contestație primește un număr nou de înregistrare, fiind supusă repartizării aleatorii.
În schimb ea va fi soluționată de un complet având compunerea prevăzută de lege pentru judecata finalizată prin hotărârea care face obiectul unei astfel de contestații.
Contestația la titlu este conform art. 399 și urm. C. proc. civ., alături de contestația la executare propriu-zisă o cale specifică fazei de executare silită, prin care se urmărește să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat spre a se putea proceda la desăvârșirea executării silite. Ea nu este un mijloc procedural destinat să anuleze sau să modifice titlul executoriu, o atare finalitate putându-se obține doar prin intermediul căilor de atac.
Instanța de fond s-a limitat să stabilească întinderea și înțelesul dispozitivului ce se execută, nemodificând situația definitiv reținută de instanță cu putere de lucru judecat.
Instanța a statuat corect asupra contestației la titlu, motivele invocate nefiind de natură să repună în discuție o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Instanța de apel a reținut corect că solicitarea creditoarei de a se explicita conținutul titlului executoriu în sensul obligării debitoarei la predarea bunurilor proprietatea creditoarei, indiferent de locația în care se află este admisibilă nefiind vorba despre o modificare a titlului executoriu care vizează repunerea părților contractuale în situația anterioară încheierii contractului de locațiune prin restituirea bunurilor și nici despre o executare silită defectuoasă care ar atrage o eventuală contestație la executare propriu-zisă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.F.R.T. SA București împotriva Deciziei nr. 332 din 25 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1969/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1973/2010. Comercial → |
|---|
