ICCJ. Decizia nr. 1983/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1983/2010
Dosar nr.789/2/2010
Şedinţa publică de la 27 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din şedinţa publică de la 25 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în Dosarul nr. 789/C/2010 a fost suspendată contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC I.E.G. SRL în contradictoriu cu intimata Agenţia Domeniilor Statului, în temeiul dispoziţiilor art.242 pct. 2 C. proc. civ.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa faţă de împrejurarea că părţile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă a reţinut incidenţa prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatoarea SC I.E.G. SRL invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut următoarele:
- Instanţa a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 242 C. proc. civ. întrucât dacă s-ar fi solicitat judecarea în lipsă, cererea formulată de contestatoare de acordare a unui alt termen de judecată pentru lipsă de apărare nu mai avea temei legal .
- Fiind procedura îndeplinită şi primul termen de judecată instanţa de fond trebuia să admită cererea contestatoarei şi nu să dispună suspendarea cauzei.
Recursul este fondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ. neprezentarea părţilor legal citate la judecata pricinii se consideră ca o voinţă prezumată a lor în sensul că doresc ca judecata pricinii să fie suspendată.
În speţă, la data de 22 februarie 2010 contestatoarea a solicitat prin cerere scrisă amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.
Cu toate că recurenta-contestatoare a solicitat termen pentru apărare, instanţa a luat măsura suspendării cursului judecăţii în temeiul dispoziţiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ. fără a se pronunţa asupra cererii în condiţiile art. 156 C. proc. civ.
Instanţa în mod neprocedural a oprit cursul judecăţii în condiţiile în care voinţa contestatoarei era în sensul continuării judecăţii, dedusă din împrejurarea depunerii cererii de acordare a unui alt termen de judecată pentru angajare apărător.
Nefiind întrunite cerinţele stabilite de dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ. va admite recursul contestatoarei, va modifica încheierea în sensul înlăturării măsurii suspendării dispusă conform art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi va trimite cauza pentru continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatoarea SC I.E.G. SRL Piteşti împotriva încheierii din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o modifică în sensul că înlătură măsura suspendării dispusă conform art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 104/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1998/2010. Comercial → |
|---|
