ICCJ. Decizia nr. 2043/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2043/2010
Dosar nr. 9593/118/2008
Şedinţa publică de la 2 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanţa, secţia comercială, sub nr. 5953/118 din 30 octombrie 2008, reclamantul I.V. a chemat în judecată pe pârâta SC. C.F.D.P. SA solicitând anularea hotărârii adoptată la data de 26 septembrie 2008 de adunarea generală extraordinară a acţionarilor şi radierea menţiunilor efectuate la Oficiul Registrului Comerţului în baza acestei hotărâri.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că în adunarea generală extraordinară a acţionarilor din data de 26 septembrie 2008 a fost discutată modificarea actului constitutiv al societăţii, respectiv art. 12.3, 12.4, 12.5, art. 13.1, art. 13.3, art. 14 şi art. 17 cu încălcarea art. 113 şi art. 117 din Legea nr. 31/1990 şi art. 12.3 din actul constitutiv.
La data de 19 decembrie 2008, pârâta a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantului în formularea acţiunii în anulare.
La termenul din 12 februarie 2009, reclamantul a solicitat respingerea excepţiei lipsei sale de interes în promovarea acţiunii susţinând că interesul societar era acela al adoptării unei hotărâri care să respecte dispoziţiile imperative ale legii şi actului constitutiv.
Prin sentinţa civilă nr. 85/ COM din 16 aprilie 2009, Tribunalul Constanţa a respins, ca nefondată, excepţia lipsei de interes a reclamantului I.V. în promovarea acţiunii invocată de pârâta SC C.F.D.P. SA Constanţa şi a admis, în parte, cererea reclamantului.
A constatat nulitatea hotărârii adoptate la data de 26 septembrie 2008 de adunarea generală extraordinară a acţionarilor societăţii pârâte şi a respins capătul de cerere privind radierea menţiunilor efectuate la Oficiul Registrului Comerţului în baza hotărârii din 26 septembrie 2008, ca nefondat; a obligat pârâta la plata sumei de 3.039,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant.
Analizând cu prioritate excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii a reţinut că, potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, a cţionarul care atacă o hotărâre adoptată de adunarea generală nu trebuie să facă dovada interesului propriu, întrucât acţiunea în anulare reglementată de textul de lege enunţat este o acţiune socială, exercitată exclusiv în interesul societăţii şi al acţionarilor şi nu în scopul valorificării interesului personal al acţionarului.
În ce priveşte fondul cauzei, din actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut, în esenţă, că hotărârea este nelegală, deoarece convocarea acţionarilor s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 117 alin. (2), (3) şi (4), nefiind respectat termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru expedierea scrisorilor recomandate acţionarilor, în vederea convocării A.G.E.A. cât şi a conţinutului ordinii de zi care a fost completat fără a fi încunoştiinţaţi toţi acţionarii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel pârâta SC C.F.D.P. SA Constanţa, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingeri acţiunii, ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 98/ COM din 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală, deoarece excepţia lipsei de interes a fost corect rezolvată faţă de asigurarea respectării dispoziţiilor legale în adoptarea unui act de voinţă societară, astfel încât să nu fie prejudiciat niciunul dintre acţionarii respectivei entităţi juridice.
De asemenea, adoptarea unei hotărâri de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor unei societăţi comerciale pe acţiuni în condiţii de legalitate presupune, neîndoielnic, respectarea dreptului la informare cu privire la ordinea de zi propusă pentru acea şedinţă, drept pe care îl au deopotrivă toţi acţionarii, fără a distinge între aceştia. Efectuarea convocării la date diferite, fără asigurarea în mod unitar pentru întreaga structură a acţionariatului, a respectării termenului de 30 de zile între data aducerii la cunoştinţă a convocatorului şi data stabilită pentru şedinţă, încalcă prevederile statuate în cuprinsul art. 117, alin. (4) din Legea nr. 31/1990, hotărârea A.G.E.A. votată în aceste condiţii, având un caracter nelegal.
Totodată, deşi apelanta SC C.F.D.P. SA Constanţa a criticat cele reţinute de prima instanţă, referitoare la nerespectarea dispoziţiilor legale ce reglementează procedura de completare a ordinii de zi pentru şedinţa A.G.E.A. din 26 septembrie 2008, susţinând că aceste propuneri ulterioare de modificare a actului constitutiv au fost aduse la cunoştinţa acţionarilor prin publicitate în termenul prevăzut de lege, la dosarul cauzei nu s-a depus dovada publicării acestor propuneri într-un ziar de largă răspândire, cu cel puţin 10 zile înainte de data şedinţei, extrasul aflat la fila 26 nefiind apt a reliefa data certă pretinsă de apelantă a fi 13 septembrie 2008.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta, în termenul legal, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a susţinut fără a structura motivele de fapt prin raportare la cele două temeiuri legale invocate, că instanţa a interpretat greşit actele deduse judecăţii şi art. 117 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 31/1990, R deoarece, prin decizia din 23 august 2008, Consiliul de Administraţie a dispus ca formă de convocare, scrisoarea recomandată la domiciliul acţionarilor, toate acţiunile societăţii fiind nominative, iar în această situaţie legea nu prevede obligaţia respectării unui termen de 30 de zile şi oricum trebuia să se ţină cont de faptul că transmiterea scrisorilor recomandate s-a făcut începând cu 25 august care era o zi nelucrătoare până în 27 august, fiind incident art. 101 alin. (5) C. proc. civ.
Cât priveşte completarea ordinii de zi, acţionarii au fost înştiinţaţi printr-un ziar, asigurându-se, astfel, publicitatea.
De asemenea, faţă de cererea de învestire a instanţei de a se constata numai nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. din 26 septembrie 2008, instanţa de apel trebuia să facă aplicarea art. 129 pct. 5 C. proc. civ. şi să verifice soluţionarea cauzei în aceste limite, orice modificare ulterioară fiind făcută peste termen.
Cât priveşte respingerea excepţiei lipsei de interes, măsura este nelegală faţă de faptul că intimatul-reclamant nu mai este salariatul societăţii, păstrând doar calitatea de acţionar şi nu a suferit niciun prejudiciu.
Referitor la cheltuielile de judecată a arătat că neexistând culpă procesuală, acestea nu trebuiau acordate.
Analizând recursul se găseşte nefondat.
În privinţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., acesta prevede posibilitatea modificării hotărârii recurate atunci când instanţa interpretând actul juridic dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul vădit al acestuia, situaţie care nu se regăseşte în cauză, obiectul învestirii instanţei privind anularea unei hotărâri A.G.E.A., iar analizarea unor acte juridice cu valoare de probă la care face referire recurenta nu se circumscrie ipotezei prevăzută de acest text de lege.
În privinţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., analizând în primul rând aspectele care vizează procedura de judecată se constată că instanţa de apel a analizat apelul în limitele învestirii primei instanţe, cu respectarea art. 295 C. proc. civ. raportat la art. 129 alin. (5) C. proc. civ., aceasta din urmă, pronunţându-se în sensul admiterii doar în parte a cererii de chemare în judecată şi a anulării A.G.E.A. din 26 septembrie 2008, încât, din această perspectivă, recurenta-pârâtă nici nu justifică interesul, nefiind vătămată.
Cât priveşte soluţia dată excepţiei invocate, chiar recurenta-pârâtă recunoaşte că intimatul-reclamant are calitatea de acţionar încât legal, instanţa de apel a reţinut că acesta are ca oricare alt acţionar dreptul de a ataca hotărârea A.G.E.A. printr-o acţiune în anulare, nefiind ţinut ca un terţ să facă dovada interesului său, deoarece o asemenea cerinţă şi-ar avea rostul într-o acţiune bazată pe un interes individual şi nu în acţiunile cu caracter social.
În privinţa criticilor de nelegalitate care vizează fondul, se constată că instanţa de apel a aplicat corespunzător dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, deoarece termenul legal de 30 de zile pentru convocare trebuia respectat faţă de toţi acţionarii şi nu numai faţă de majoritatea prezentă în considerarea dreptului la egalitate de tratament, ceea ce nu rezultă în cauză, cel puţin în situaţia intimatului-reclamant iar dispoziţiile art. 101 alin. (5) C. proc. civ. nu sunt incidente.
În privinţa modificării conţinutului convocatorului, legal a reţinut instanţa de apel caracterul imperativ al normei legale în considerarea respectării dreptului la informare, într-un anumit termen şi modalitate, condiţii cumulative, nerespectate.
Cât priveşte obligarea la plata unor cheltuieli de judecată, acestea au fost acordate cu respectarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. respingerea apelului acestei părţi conferind intimatului-reclamant dreptul de a obţine recuperarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea căii de atac.
Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nefondat şi va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.F.D.P. SA Constanţa prin administrator judiciar D.C.S.P.R.L. Constanţa împotriva deciziei civile nr. 98/ COM din 7 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2039/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2047/2010. Comercial → |
|---|
