ICCJ. Decizia nr. 2123/2010. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2123/2010
Dosar nr. 19169/3/2007
Şedinţa publică de la 4 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, reclamanta SC T. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Otopeni pentru a solicita obligarea pârâtei la predarea pârâtei la predarea suprafeţei de 275,67 m.p. din imobilul situat în Bucureşti. B-dul Tineretului, precum şi obligarea pârâtei la achitarea sumei de 60.548,5 RON reprezentând contravaloare spaţiu lipsă.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Sentinţa comercială nr. 2795 din 27 februarie 2008 a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să predea reclamantei suprafaţa de 275,67 m.p. din imobilul situat în Bucureşti, B-dul Tineretului conform contractului de vânzare cumpărare din 19 februarie 2003.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut în virtutea principiului disponibilităţii că este vorba de o acţiune prin care se solicită predarea unei suprafeţe mai mici decât cea vândută prin contractul de vânzare cumpărare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termenul legal ambele părţi reclamanta şi pârâta, care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 545 din 10 decembrie 2009 a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a obligat pe pârâta la plata către reclamantă a sumei de 746.790,03 RON reprezentând contravaloare spaţiu lipsă în suprafaţă de 275,67 m.p.; a înlăturat dispoziţia privind obligarea pârâtei să predea reclamantei suprafaţa de 275,67 m.p. din imobilul situat în Bucureşti, B-dul Tineretului, nr. 1, sectorul 4, conform contractului de vânzare cumpărare nr. X/2003; au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei atacate ; a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta.
Împotriva deciziei sus evocată a declarat recurs pârâta SC A. SA Otopeni, în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată iar pe fond respingerea capătului principal ca fiind lipsit de obiect şi respingerea capătului subsidiar de cerere ca fiind inadmisibil.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri şi invocării altor excepţii, formulate în faţa instanţelor de judecată, şi a reţinut:
Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta pârâtă SC A. SA Otopeni nu a fost însoţit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 4 iunie 2010 cu menţiunea de a achita, taxa judiciară de timbru şi de a depune timbrul judiciar (fila 7 dosar recurs).
În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 4 iunie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi respectiv art. 35 pct. 1 şi pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC A. SA Otopeni împotriva Deciziei comerciale nr. 545 din 10 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2122/2010. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 2124/2010. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
