ICCJ. Decizia nr. 22/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 22/2010
Dosar nr. 3240/221/2008
Şedinţa din Camera de consiliu de la 12 ianuarie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr. 3240/221/2008 pe rolul Judecătoriei Deva, creditoarea SC A.C. SRL Deva a chemat în judecata pe debitorii SC G.I. SRL şi D.C., solicitând emiterea unei ordonanţe care să conţină somaţie de plată pentru sumele: 379,33 lei contravaloare mărfuri livrate, 7,50 lei penalităţi întârziere, 91,74 lei dobândă legală, 39,30 lei cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 3576/2008, Judecătoria Deva a declinat competenţa de soluţionarea cauzei in favoarea Judecătoriei Constanţa, în urma admiterii excepţiei necompetentei sale teritoriale, invocate din oficiu. În motivarea sentinţei, s-a susţinut în esenţă, că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 5 C. proc. civ., care stabilesc competenţa teritorială a instanţelor de judecată în funcţie de domiciliile pârâţilor, aflate în localitatea Năvodari, judeţul Constanţa.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, urmare a contractului de vânzare cumpărare din 22 martie 2006, în calitate de vânzătoare, a furnizat debitoarei SC G.I. SRL, care nu au fost achitate nici de către aceasta si nici de către administratorul D.C. care s-a obligat potrivit art. 8 din contract, la plata în solidar şi indivizibil cu debitoarea, la plata datoriei.
În drept au fost invocate dispoziţiile OG nr. 5/2001, art. 969, art. 970, art. 1074, art. 1087, art. 1362 C. civ., art. 43 C. com., OG nr. 9/2000 şi OUG nr. 119/2007.
Au fost depuse înscrisuri.
La termenul de judecată din 12 martie 2009, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa invocată de către creditoarea SC A.C. SRL, părţile fiind citate cu aceasta menţiune.
În termenul de judecata din 23 aprilie 2009, instanţa a procedat la judecarea cu precădere, conform dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. a excepţiei invocate, pe care a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 19 C. proc. civ. „Părţile pot conveni, prin înscris sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei, că pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, au competenţă teritorială".
Instanţa reţine potrivit actelor şi lucrărilor dosarului că părţile au convenit potrivit art. 12 din contractul de vânzare-cumpărare din 22 martie 2006, în baza cărora se cere emiterea somaţiei, că „eventualele litigii apărute (între părţi) între ele se soluţionează pe cale amiabilă sau, în caz contrar, de către instanţă judecătorească competentă de la domiciliul vânzătorului", în speţă fiind vorba de localitatea Deva, județul Hunedoara, aflată în raza teritorială a Judecătoriei Deva.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă între ea şi Judecătoria Deva, Judecătoria Constanţa a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Examinând conflictul negativ de competenţă teritorială ivit între Judecătoria Deva şi Judecătoria Constanţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că revine Judecătoriei Deva competenţa teritorială de soluţionare a cauzei întrucât în cauză îşi au aplicare deplină prevederile art. 19 C. proc. civ. Aceasta întrucât, aşa cum corect a reţinut şi Judecătoria Constanţa, părţile au convenit prin contractul de vânzare-cumpărare din 22 martie 2006 (art. 12) că eventualele litigii dintre le să fie soluţionate, dacă nu pot fi rezolvate pe cale amiabilă, de către instanţa judecătorească de la domiciliul vânzătorului, care în speţă este reclamanta SC A.C. SRL cu sediul în municipiul Deva.
În plus nu este justificată soluţia Judecătoriei Deva nici pentru faptul că, deşi pârâta nu a invocat necompetenţa teritorială a instanţei şi deşi nu suntem în prezenţa unei competenţe teritoriale exclusive, absolute ci a uneia relative, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.
Faţă de cele mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 22 alin. (3) şi (5) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., să stabilească competenţa teritorială de soluţionare a prezentei cauze în favoarea judecătoriei Deva.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Deva.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 200/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3/2010. Comercial → |
|---|
