ICCJ. Decizia nr. 180/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 180/2010
Dosar nr. 3232/62/2007
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia comercială, sub nr. 3232/62/2007, reclamanta I.M. GMBH a chemat în judecată pe pârâta SC H. SA, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa s-o oblige pe pârâtă la plata sumei de 154.339,7 euro din care 109.302 euro contravaloarea facturilor din 26 martie 2003 şi din 4 septembrie 2003, neachitate de pârâtă; suma de 25.752,7 euro – penalităţi de întârziere calculate conform Condiţiilor contractuale generale de vânzare a produselor; suma de 19.285 euro –dobândă legală calculată conform art. 4 din OG nr. 9/2000 republicată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că între cele două părţi s-au derulat relaţii comerciale pe bază de comandă directă, acceptată de către reclamantă.
Pe baza acestor comenzi, prin acceptarea de către SC H. SA a condiţiilor contractuale generale de vânzare, reclamanta a livrat pârâtei mai multe produse, printre care şi cele pentru care a emis facturile arătate în acţiune, însă pârâta nu le-a achitat, motiv pentru care a şi formulat acţiunea de faţă.
Prin sentinţa nr. 1422/C din 1 iulie 2008 a Tribunalului Braşov, secţia comercială, a respins acţiunea reclamantei ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 23 mai 2005, societatea reclamantă a fuzionat cu societatea SC O.W.H. MBH, devenind sucursala acesteia, astfel că şi-a pierdut personalitatea juridică şi, implicit, capacitatea procesuală de folosinţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, arătând că prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că a fost formulată o precizare a acţiunii prin care s-a arătat că titularul acţiunii este de fapt societatea mamă, care a împuternicit sucursala să realizeze toate acţiunile necesare în vederea recuperării datoriei de 109.302 euro de la pârâtă.
Prin Decizia nr. 152/Ap din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, a fost admis apelul reclamantei, a fost desfiinţată sentinţa apelată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a greşit, deoarece, deşi a reţinut în mod corect că reclamanta are calitatea de sucursală, fără personalitate juridică, a apreciat greşit declaraţia de la 24 iunie 2007 ca fiind o cerere de însuşire a acţiunii de către societatea absorbantă, această declaraţie fiind de fapt un mandat dat de societatea mamă sucursalei pentru recuperarea datoriei de la societatea pârâtă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, aducându-i următoarele critici:
Instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii, în sensul că acţiunea a fost exercitată în nume propriu de către reclamantă iar instanţa de apel a considerat în mod eronat că declaraţia depusă la 24 iunie 2007 poate îndreptăţi pe reclamantă să beneficieze de prevederile art. 132 alin. (2) C. proc. civ.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la critica formulată, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele următoare.
Instanţa de apel a interpretat în mod greşit actul dedus judecăţii, în sensul că a considerat că reclamanta a acţionat în calitate de mandatar al societăţii mamă, când de fapt acţiunea a fost formulată în mod clar, în nume propriu, după ce aceasta fuzionase cu societatea mamă şi îşi pierduse personalitatea juridică şi implicit capacitatea de folosinţă, potrivit legii române.
Societatea reclamantă nu a fost în situaţia de a-şi întregi acţiunea, declaraţia depusă la dosar neputând fi considerată ca încadrându-se în prevederile art. 132 alin. (2) C. proc. civ., şi nici nu poate fi considerată ca un mandat acordat sucursalei în vederea recuperării datoriei de la societatea pârâtă.
Având în vedere cele arătate, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica Decizia recurată, şi va respinge apelul reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC H. SA Braşov împotriva deciziei nr. 152/Ap din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta I.M. GMBH, sucursala a SC O.W.H. MBH Germania împotriva sentinţei nr. 1422/C din 1 iulie 2008 a Tribunalului Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1646/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 200/2010. Comercial → |
|---|
