ICCJ. Decizia nr. 200/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 200/2010
Dosar nr. 3445/1/2009
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1075/1 aprilie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta B.C.R. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 66 din 4 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Împotriva menţionatei decizii, B.C.R. SA Bucureşti a formulat contestaţie în anulare, în temeiul art. 318 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei din recurs, stabilirea unui termen pentru rejudecarea recursului, respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii instanţei de fond.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea B.C.R. SA Bucureşti a susţinut că instanţa de recurs a comis o greşeală materială când s-a pronunţat pe motivele de recurs cu privire la art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în sensul că celor două protocoale de acceptare temporară şi de acceptare finală, încheiate cu beneficiarul lucrării nu li se aplică prevederile Convenţiei de Angajament Revolving (C.A.R.) încheiată în 1999, deoarece acestea nu au legătură cu această convenţie, C.A.R. se referă la angajamentele asumate de B. SA la extern pentru societatea reclamantă.
Contestatoarea consideră ca fiind greşeală materială, reţinerea din pag. 7 a deciziei, în sensul că instanţa de recurs a făcut confuzie între garanţia de funcţionare a utilajului livrat de reclamantă şi garanţia de bună execuţie a contractului comercial, garanţie emisă de Banca T. pe baza contragaranţiei oferită de B. SA, deşi aceste garanţii sunt independente.
Contestatoarea a susţinut că, confuzia rezultă din faptul că instanţa de recurs a analizat contragaranţia de bună execuţie prin prisma condiţiilor aplicabile pentru garanţia de funcţionare a utilajelor, deşi aceste garanţii sunt independente, având o existenţă autonomă.
Prin al doilea motiv al contestaţiei în anulare, contestatoarea a arătat că instanţa de recurs nu a analizat critica prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că, greşit s-a reţinut în pag. 7 a deciziei, aspecte contradictorii cu privire la refuzul B.C.R. SA de executare a garanţiei/contragaranţiei pentru lipsa actelor ce ar fi justificat refuzul de executare a garanţiei/contragaranţiei, făcându-se o greşeală materială prin confundarea înscrisurilor existente în dosar.
Intimata SC I.E. SA Bucureşti prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Prin urmare sunt greşeli materiale în sensul art. 318 C. proc. civ., greşeli de fapt, involuntare şi nu greşeli de judecată cum ar fi cele de apreciere a probelor, ori de interpretare a dispoziţiilor legale, pentru a nu crea părţilor posibilitatea rejudecării căii de atac, transformând contestaţia în anulare într-o cale ordinară de atac, evitându-se situaţia de a se formula recurs la recurs.
Analizând critica prin care contestatoarea a susţinut că instanţa de recurs nu s-a pronunţat pe motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., ignorând toate susţinerile sale, din dezvoltarea motivelor de recurs, Înalta Curte constată că în conformitate cu dispoziţiile citate, petenta a solicitat în realitate o reexaminare a fondului, o reapreciere a probelor, aspecte ce nu pot fi corectate pe această cale de atac, contestaţia în anulare fiind o cale de retractare şi nu de reformare a soluţiei atacate.
Nici al doilea motiv al contestaţiei în anulare prin care contestatoarea a arătat că instanţa de recurs nu a analizat critica prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reţinut, avându-se în vedere că instanţa de recurs a reţinut corect că, contestatoarea a refuzat justificat beneficiarului turc T.E.K. executarea garanţiei/contragaranţiei pentru lipsa actelor, reţinând totodată că o reclamaţie cu privire la cantitatea şi calitatea mărfii nu mai poate fi făcută, termenelPe de garanţie expirând.
Împrejurarea că, contestatoarea nu este mulţumită de dezlegarea dată de instanţa de recurs criticilor sale nu se încadrează în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., temei invocat şi susţinut de contestatoare în cererea sa.
Cum în speţă nu s-a dovedit că Decizia din recurs este rezultatul unei greşeli materiale în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., Curtea urmează să respingă ca nefondată contestaţia în anulare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B.C.R. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 1075 din 1 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 180/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 22/2010. Comercial → |
|---|
