ICCJ. Decizia nr. 2323/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2323/2010
Dosar nr. 6178/63/2008
Şedinţa publică de la 18 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta R.A.T. Craiova prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta SC C.M. SA la plata sumei de 100.888,09 lei reprezentând contravaloare energie termica furnizată în perioada noiembrie 2004 - octombrie 2006 şi majorări de întârziere în suma de 7.833,98 lei pentru perioada ianuarie 2005 - februarie 2006, cu cheltuieli de judecata.
Tribunalul Dolj, prin Sentinţa nr. 3832 din data de 30 octombrie 2008 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta R.A.T. Craiova, a fost obligata parata SC C.M. SA la plata sumei de 26.587,88 lei reprezentând contravaloare energie termică furnizată în perioada martie 2005 - octombrie 2005 (19.641,73 lei) şi majorări de întârziere (6.946,15 lei) precum şi la plata sumei de 1.934,72 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reţinut că între părţi a fost încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr. x/2005 prin care pârâta s-a obligat a achita contravaloarea energiei termice furnizate de către R.A.T. Craiova.
Având în vedere data introducerii acţiunii - 5 martie 2008 - dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 conform cărora dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege şi dispoziţiile art. 3 din acelaşi act normativ care prevede că termenul de prescripţie extinctivă aplicabil raporturilor juridice obligaţionale este de 3 ani, instanţa de fond a apreciat că dreptul la acţiune în ceea ce priveşte facturile emise în perioada noiembrie 2004 - martie 2005 este prescris.
Pentru perioada martie 2005 - noiembrie 2005 instanţa în baza facturilor fiscale emise şi a raportului de expertiză a reţinut că pârâtul datorează suma de 19.641,73 lei reprezentând contravaloare energie termică şi 6.946,15 lei penalităţi de întârziere.
Apelul declarat de reclamanta R.A.T. Craiova a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 58 din 24 martie 2009, s-a desfiinţat sentinţa apelată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
În fundamentarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut că faţă de recunoaşterea debitului de către intimata pârâtă pentru perioada noiembrie 2004 - octombrie 2005, prin întâmpinarea aflată la fila 36 dosar fond, şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958, a apreciat că instanţa de fond, în mod greşit, a invocat, din oficiu şi a reţinut ca fiind prescris dreptul la acţiune.
Cum dreptul apelantei reclamante la acţiune nu este prescris, pentru perioada menţionată şi cum instanţa s-a pronunţat pe excepţia prescripţiei pentru o parte din datoria pretinsă fără a intra în cercetarea fondului, instanţa de apel a admis apelul, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru examinarea cauzei în integralitatea sa.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C.M. SA, fără a indica motivele de nelegalitate pentru care înţelege să critice decizia recurată în conformitate cu dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ. ci indicând doar formal dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 3021 C. proc. civ. a luat în examinare excepţia nulităţii recursului.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situaţiile prevăzute expres şi limitativ la punctele 1-9. Or, recurenta-pârâtă a indicat numai formal dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. fără ca dezvoltarea criticilor formulate de aceasta să facă posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute procedural de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al deciziei atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile mai sus menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.
Nu în ultimul rând trebuie reţinut faptul că instanţa nu se poate substitui părţii pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile sunt cele care au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile stabilite de lege. Or, dispoziţiile art. 304 alin. (1) şi art. 3021 C. proc. civ. nu numai că stabilesc condiţiile promovării recursului extraordinar, ci sancţionează cu nulitatea nerespectarea lor.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi va constata nul recursul declarat de recurenta-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâta SC C.M. SA Craiova împotriva deciziei comerciale nr. 58 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2320/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2325/2010. Comercial. Evacuare. Recurs → |
|---|
