ICCJ. Decizia nr. 2326/2010. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2326/2010
Dosar nr. 36/33/2009
Şedinţa de la 18 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civila nr. 394 din 29 iunie 2007 pronunţata de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 4000/112/2006 s-a admis acţiunea comercială, precizată formulată de reclamanta SC D.T.I. SRL Bistriţa împotriva pârâtei SC J.I. SRL Bistriţa şi, în consecinţă, s-a dispus anularea transferului dreptului de proprietate asupra autobuzului turistic marca M., înmatriculat iniţial cu nr. x şi cu nr. y către pârâta SC J.I. SRL Bistriţa. A fost obligată pârâta să predea reclamantei autovehiculul menţionat şi la plata sumei de 1.012 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că după data de 19 decembrie 2005 reclamanta nu mai avea nici o obligaţie faţă de pârâtă pentru materialele livrate anterior în temeiul unor contracte comerciale, în consecinţă pretinsa compensare realizată prin ordinul de compensare întocmit la data de 17 septembrie 2006‚ este lipsită de cauză şi ca atare în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 948 pct. 4 corelat cu art. 966 din C. civ., care statuează că obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, nelicită nu poate avea nici un efect. Drept urmare, s-a dispus anularea transferului dreptului de proprietate al autovehiculului în litigiu, reţinând că între părţi nu existau creanţe reciproce exigibile care să fie stinse printr-o astfel de tranzacţie comercială.
Prin decizia civila nr. 245/2007 Curtea de Apel Cluj a constatat nulitatea apelului declarat de către parata SC J.I. SRL Bistriţa motivat de faptul că declaraţia de apel nu a fost semnată de vreun reprezentant legal al societăţii apelante.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 2686 din data de 02 octombrie 2008, a admis recursul declarat de pârâta SC J.I. SRL Bistriţa împotriva Deciziei nr. 245/2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
In considerentele deciziei de casare, s-a reţinut că manifestarea de voinţă a societăţii pârâte, pe tot parcursul procesului a fost aceea de a fi reprezentată şi de a-şi formula apărările corespunzătoare fiecărui stadiu procesual.
În rejudecare, Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 156 din 29 octombrie 2009 a admis apelul pârâtei SC J.I. SRL, a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă.
În argumentarea acestei decizii instanţa de apel făcând aplicarea deciziei din recursul în interesul Legii nr. 32 din 09 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a apreciat că faţă de faptul că s-a solicitat să se constate nulitatea transferului dreptului de proprietate cu privire la un autocar şi fiind în prezenţa unui litigiu evaluabil în bani sunt incidente dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. referitoare la obligativitatea procedurii concilierii, conciliere care în speţă nu a avut loc. În consecinţă instanţa de apel a apreciat că în lipsa acestei proceduri acţiunea este inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC D.T.I. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă spre rejudecarea apelului.
În argumentarea motivului de nelegalitate invocat, recurenta a susţinut că, instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 294 şi ale art. 7201 C. proc. civ. precum şi dispoziţiile art. 329 C. proc. civ. prin care a aplicat dispoziţiile deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Recurenta a susţinut că excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa concilierii prealabile a fost formulată abia în apel, iar instanţa de apel a procedat la administrarea de probe noi pentru judecarea apelului pe fond admiterea excepţiei nu numai că nu se justifică dar încalcă reclamantei dreptul fundamental privind accesul la justiţie.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente.
Prin dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., s-a reglementat efectuarea unei proceduri prealabile, în scopul de a se încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Raţiunea reglementării menţionată a rezultat, din necesitate de a se degreva rolul instanţelor şi de a se simplifica procedura soluţionării cauzelor având ca obiect pretenţii de natură bănească, cauze care pot fi soluţionate pe cale amiabilă şi într-un termen rezonabil, astfel încât să se dea prioritate voinţei părţilor în ceea ce priveşte soluţionarea litigiilor pe cale judecătorească şi nu pe cale amiabilă.
Dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. pot constitui un veritabil fine de primire la data introducerii acţiunii. Or, în speţă, după depunerea cererii şi comunicarea pretenţiilor şi după parcurgerea unui grad de jurisdicţie invocarea de către instanţa de apel a lipsei concilierii prealabile apare excesiv de formal, cu efecte contrare scopului procedural urmărit.
Prin această excepţie se deteriorează scopul procedurii de a asigura o mai mare celeritate în soluţionarea litigiilor comerciale ajungându-se la un efect contrar, ceea ce încalcă însăşi raţiunea avută în vedere de legiuitor.
Totodată de reţinut este şi greşita raportare a instanţei de control judiciar la efectele Deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din perspectiva aplicării în timp a unei decizii în interesul legii. Astfel, Decizia nr. 32 a Secţiilor Unite a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost publicată în M. Of. al României la data de 10 decembrie 2008, iar în raport de data introducerii acţiunii, respectiv 12 decembrie 2006, dispoziţiile acesteia devin obligatorii de la data publicării.
Având în vedere că instanţa de apel a soluţionat apelul pe excepţia inadmisibilităţii, fără a intra în cercetarea fondului, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite recursul, va casa decizia recurată, şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC D.T.I. SRL Bistriţa prin lichidator judiciar V.C.I. Bistriţa împotriva deciziei civile nr. 156 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2325/2010. Comercial. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2329/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
