ICCJ. Decizia nr. 2330/2010. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2330/2010
Dosar nr. 6278/110/2008
Şedinţa publică de la 18 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.F.P. Oneşti prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău în contradictoriu cu pârâtele SC O. SA prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T. Oneşti şi SC S.J. SRL, a solicitat să se constate nulitatea absolută a Sentinţei civile nr. 3017 din 19 octombrie 2005 pronunţată în Dosarul nr. 6220/2005 de Judecătoria Oneşti.
Prin sentinţa civilă nr. 128 din 27 martie 2009 Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii pusă în discuţie din oficiu şi în consecinţă a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 3017 din 19 octombrie 2005 pronunţată de Judecătoria Oneşti în Dosar nr. 6220/2005 s-a admis acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta SC O. SA şi s-a perfectat vânzarea unui spaţiu comercial care a făcut obiectul unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, ca urmare a achitării redevenţelor.
Sentinţa civilă a cărei nulitate absolută s-a solicitat nu a fost atacată în nici o cale de atac prevăzută de codul de procedură civilă astfel încât a intrat în autoritatea de lucru judecat. A mai reţinut tribunalul că dreptul procesual român nu prevede instituţia anulării unei hotărâri judecătoreşti prin acţiune directă şi, de altfel, o asemenea acţiune ar înfrânge dispoziţiile art. 6 C.E.D.O. În drept prima instanţă a stabilit că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 73 din O.G. nr. 61/2002 coroborate cu art. 147 şi 150 C. proc. fisc. deoarece obiectul cauzei este o hotărâre judecătorească şi nu un act de dispoziţie iar faptul că reclamanta a dispus sechestrarea bunurilor cu valoare juridică de ipotecă a fost considerat ca lipsit de relevanţă deoarece reclamanta are la îndemână normele legale în materie.
Apelul declarat împotriva sentinţei tribunalului de reclamanta A.F.P. Oneşti a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 2 din 14 ianuarie 2010, respingându-se totodată şi cererea de aderare la apel formulată de pârâta SC O. SA prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T. Oneşti.
În argumentarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut că tribunalul a soluţionat corect excepţia inadmisibilităţii întrucât o hotărâre judecătorească poate fi reformată ori retractată doar prin intermediul căilor de atac reglementate de Codul de procedură civilă.
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamanta A.F.P. Oneşti şi pârâta SC O. SA prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T. Oneşti au declarat recursuri în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 299 solicitând admiterea acestora, casarea deciziei recurate şi anularea actului translativ de proprietate.
Recursul reclamantei A.F.P. Oneşti.
În motivarea recursului său întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta A.F.P. Oneşti a susţinut că executorul fiscal, în calitate de creditor care deţine o ipotecă legală asupra bunului a cărei proprietate s-a transmis ca efect al Sentinţei civile nr. 3017 din 19 octombrie 2005 a Judecătoriei Oneşti, nu a fost parte în Dosarul nr. 6220/2005, aşa încât nu avea calitatea de a uza de căile de atac.
Instanţa de fond ca şi instanţa investită cu soluţionarea apelului, susţine recurenta, au respins cererile pe motiv că aveau posibilitatea de a reforma hotărârea judecătorească prin intermediul căilor de atac ordinare şi extraordinare deşi au precizat că hotărârea nu s-a pronunţat în contradictoriu cu executorul fiscal.
Totodată, recurenta, a apreciat că respingerea apelului pe motiv că soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă este corectă şi că examinarea celorlalte motive ale acţiunii privind incidenţa dispoziţiilor O.G. nr. 61/2002 şi a O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, este de prisos, demonstrează netemeinicia şi nelegalitatea soluţiei Curţii de Apel.
Recursul pârâtei SC O. SA prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T. Oneşti.
Prin criticile formulate pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi anularea actului translativ de proprietate susţinând că acordul benevol al părţilor nu era posibil, ca realizare, întrucât asupra obiectului contractului era instituit un sechestru asigurator care scotea bunul din circuitul civil. În fine, a considerat că intimata a eludat norme imperative care impuneau nulitatea absolută a actelor de dispoziţie intervenite după înscrierea sechestrului asigurator la Biroul de Carte Funciară.
Recursul reclamantei A.F.P. Oneşti.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Înalta Curte analizând motivul de nelegalitate invocat de recurentă fără o sistematizare şi încadrare în ipotezele dispoziţiilor art. 304 alin. (9) C. proc. civ., va lua în examinare numai acele susţineri care ar putea să vizeze nelegalitatea deciziei criticate.
În esenţă, recurenta a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii asupra căreia s-a oprit instanţa de fond atunci când a respins acţiunea. Este neîndoielnic faptul că în cauză s-a cerut instanţei de fond să constate nulitatea absolută a Sentinţei judecătoreşti nr. 3017 pronunţată de Judecătoria Oneşti în Dosarul nr. 6220/2005.
Pornind de la natura juridică a sentinţei, aceea de act jurisdicţional prin care se urmăreşte să se concretizeze dreptul subiectiv prin aplicarea unor norme de drept este evident că hotărârea pronunţată este investită cu forţă executorie şi se supune controlului judiciar prin căile de atac prevăzute de lege.
Excepţia asupra căreia s-au oprit instanţele anterioare vizează inadmisibilitatea de ordin subiectiv, care se exprimă în alţi termeni în faptul că pretenţiile reclamantei recurente nu pot fi ocrotite pe calea procesuală aleasă. Tocmai acest efect al excepţiei a fost analizat de prima instanţă iar concluzia acesteia exprimată prin soluţia de respingere ca inadmisibilă a acţiunii este corectă.
După analiza acestei excepţii care primează oricărei analize, instanţele nu puteau să păşească la examinarea autorităţii lucrului judecat sau a altor chestiuni de fond care vizau în final şi aplicarea dispoziţiilor O.G. nr. 61/2002 şi O.G. nr. 92/2003 invocate şi în recurs.
În consecinţă, criticile aduse deciziei pronunţată de instanţa de apel nu întrunesc nicio ipoteză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmând să fie respins.
Recursul pârâtei SC O. SA prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T. Oneşti.
Înalta Curte examinând decizia recurată în contextul motivelor de nelegalitate invocate a constatat că recursul reclamantei este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta nu a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., cerinţă impusă de art. 3021 lit. c) raportată la art. 304 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 1-9.
Din rezumarea motivelor de recurs rezultă cu evidenţă că s-au formulat critici pe aspecte de netemeinicie, critici ce nu pot fi analizate în această cale de atac extraordinară.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecăţii, nu se regăsesc critici propriu-zise asupra deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea motivelor de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.
Succesiunea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic în aşa fel încât să poată fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. în limita căreia se poate exercita controlul judiciar în recurs.
Cu toate acestea în ipoteza în care criticile invocate de către recurentă privind respingerea acţiunii ca inadmisibilă ar putea face obiectul analizei instanţei de recurs, se va reţine că sunt nefondate. Astfel, instanţa de apel a reţinut în mod corect că sentinţa civilă a cărei nulitate s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată nu poate fi anulată pe calea unei acţiuni directe, ci numai pe căile de atac prevăzute de lege.
Astfel fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ. recursurile reclamantei A.F.P. Oneşti şi pârâtei SC O. SA prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T. Oneşti vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanta A.F.P. Oneşti şi pârâta SC O. SA Oneşti prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T. Oneşti împotriva Deciziei nr. 2 din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2329/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2332/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
