ICCJ. Decizia nr. 2329/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2329/2010
Dosar nr. 4370/108/2008
Şedinţa publică de la 18 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii G.V., G.E. şi G.R.D. prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta SC A.U. SA - G.W.S. Arad la plata sumei de 135.000 euro echivalentul în lei la cursul B.N.R. la data plăţii efective reprezentând despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit.
Prin încheierea din data de 10 februarie 2009 Tribunalul Arad a dispus conexarea Dosarului nr. 501/108/2008 având ca obiect pretenţiile formulate de către reclamanţii G.M. în nume propriu şi ca tutore al lui G.C.F. privind obligarea pârâtei SC A.U. SA - G.W.S. Arad la plata unor despăgubiri civile în cuantum de 80.000 euro.
Prin cererile de intervenţie în interes propriu K.R.M. şi K.T.S. au solicitat plata unor despăgubiri morale în cuantum de 50.000 euro pentru fiecare şi S.D.L. şi N.C. au solicitat plata unor despăgubiri morale în cuantum de 100.000 euro pentru fiecare achitabili în lei la cursul B.N.R. din data plăţii.
Prin sentinţa comercială nr. 1050 din data de 26 mai 2008 Tribunalul Arad, secţia comercială, a admis acţiunea reclamanţilor, a admis în principiu şi în fond cererile de intervenţie în interes propriu formulate de K.R.M. şi K.T.S., S.D.L. şi N.C.. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului Gheorghiu Vasilica suma de 50.000 euro, reclamantei G.E. suma de 50.000 euro, reclamantei G.R.D. suma de 35.000 euro, reclamantei G.M. suma de 30.000 euro şi reclamantului G.C.F. suma de 50.000 euro sau echivalentul in lei al sumelor la cursul B.N.R. de la data producerii accidentului - 16 decembrie 2007 cu titlu de daune morale. A fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor G.M. şi G.C.F. suma de 1800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. A fost obligată parata să plătească fiecărui intervenient suma de 50.000 euro sau echivalentul in lei al acestei sume la cursul B.N.R. de la data producerii accidentului - 16 decembrie 2007 cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în cazul evenimentului rutier ce a avut loc la data de 16 decembrie 2007 şi pentru că la data producerii evenimentului rutier autoturismul Mercedes a fost asigurat pentru răspundere civilă obligatorie sunt incidente prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind răspunderea asiguratorului. Potrivit probaţiunii testimoniale, atât reclamanţii cât şi intervenienţii în interes propriu au fost prejudiciaţi moral ca urmare a decesului rudelor şi în mod evident, prejudiciul moral nu poate fi cu exactitate cuantificat.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei instanţei de fond, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Timişoara prin Decizia nr. 212/A din 17 decembrie 2009.
În fundamentarea acestei decizii, instanţa de apel a apreciat că prima instanţă nu a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât reclamanţii prin cererea de chemare în judecată au solicitat 135.000 euro fără a preciza cât anume pentru fiecare, iar modul în care prima instanţă a înţeles să repartizeze fiecărui reclamant nu afectează suma totală ce a fost cerută de aceşti reclamanţi, împreună.
Cât priveşte moneda în care pârâta a fost obligată să facă plăţile, aceasta are opţiunea de a alege modalitatea de plată în moneda naţională, respectând astfel prevederile art. 12 alin. (3) din Normele R.C.A. Prin cuantificarea despăgubirilor în euro nu i s-a cauzat pârâtei nici un prejudiciu, atâta timp cât i s-a dat posibilitatea de a plăti în moneda naţională.
Referitor la cuantumul despăgubirilor s-a constatat că adiţionând sumele acordate de către prima instanţă, că totalul acestora este de 415.000 euro, deci sub limita maximă stabilită pentru anul 2007, anul în care accidentul cauzator de prejudicii s-a produs.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor s-a apreciat că, instanţa de fond, faţă de intensitatea suferinţelor psihice suferite de către reclamanţi şi intervenienţi, a fixat aceste despăgubiri într-un cuantum rezonabil.
Criticile privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata în prima instanţă sunt, nefondate, întrucât, conform art. 50 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporala sau deces. Prezentul proces este unul civil (în sens larg), pornit ca atare, iar nu ca o acţiune civila alăturata procesului penal, astfel ca nu sunt aplicabile prevederile art. 5 din Normele aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 113133/2006, norme care se refera strict la procesul penal.
Împotriva acestei decizii pârâta SC U.A. SA - Sucursala Arad a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul diminuării sumelor acordate cu titlu de daune morale şi respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată şi la dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs şi a reţinut:
Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normative, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepţional până la termenul stabilit de instanţă.
Având în vedere criticile formulate în recurs, raportat la soluţia instanţei, Înalta Curte în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 din O.G. nr. 32/1995 a stabilit în sarcina recurentei, obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 10635,62 lei şi 5 lei timbru judiciar (fila 27 dosar recurs).
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul din 18 iunie 2010, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Înalta Curte, urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi să dispună anularea recursului pârâtei, ca netimbrat.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta SC U.A. SA - sucursala Arad împotriva Deciziei comerciale nr. 212/A din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, ca netimbrat.
Obligă recurenta pârâtă la 4.000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă G.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2326/2010. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 2330/2010. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
