ICCJ. Decizia nr. 2377/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia2377/2010
Dosar nr.2272/1/2010
Şedinţa publică din 22 iunie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la Tribunalul Tulcea, secţia comercială, şi înregistrată sub nr. 855/88 din 2 februarie 2006 (format vechi 316/C/2006), reclamanta SC P. SA Tulcea a chemat în judecată pe pârâta SC S.I. SRL Craiova, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la predarea tuturor bunurilor care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat, în esenţă, că prin contractul de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar a asigurat pârâtei folosinţa bunurilor menţionate în anexele 1 şi 2 însă, la data de 29 noiembrie 2005, durata contractului a încetat, încetând şi dreptul pârâtei la folosinţa şi posesia bunurilor, având obligaţia de a le preda proprietarului conform art. II şi III din contract.
Ulterior, reclamanta şi-a precizat cererea în sensul că, solicită doar restituirea bunurilor mobile cuprinse în anexa 2 la contract.
Reclamanta a intrat în procedura falimentului, prin Sentinţa Civilă, nr. 435 din 29 iunie 2006 a Tribunalului Dolj, secţia comercială, pronunţată în dosar nr. 68/F/2006 fiind desemnat lichidatorul SC B.C. SA Craiova.
La data de 19 septembrie 2006, lichidatorul judiciar al debitoarei SC S.I. SRL a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru bunurile ce au făcut obiectul contractului de leasing.
Prin cererea reconvenţională pârâta a arătat că prin antecontractul de vânzare-cumpărare, părţile au consimţit la vânzarea unui anumit bun, la plata preţului, la predarea posesiunii şi altele, clauze specifice unei vânzări perfecte, iar obligaţia de a consimţi la încheierea contractului de vânzare-cumpărare poate fi executată silit, în condiţiile art. 1073 - art. 1077 C. civ., prin pronunţarea unei hotărâri care să tină loc de contract.
Prin Sentinţa Civilă, nr. 321 din 26 februarie 2007 Tribunalul Tulcea a respins ca nefondată cererea principală având ca obiect revendicare introdusă de reclamanta - pârâtă SC P. SA Tulcea şi a admis şi cererea reconvenţională, cu consecinţa constatării că, între părţi a intervenit contractul de leasing imobiliar pentru vânzarea-cumpărarea mijloacelor fixe enumerate în anexa 2.
Prin hotărâre s-a statuat că, aceasta va tine loc de act de vânzare-cumpărare a bunurilor menţionate cu obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 13.209 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către pârâta-reclamantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, prin contractul de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar, locatorul-vânzător SC P. SA Tulcea s-a obligat să transmită dreptul de folosinţă şi posesia, iar locatarul-cumpărător să plătească şi să preia A.P. Litcov, situată în raza comunei Maliuc, judeţul Tulcea, cu o suprafaţă de 700 ha, cu toate mijloacele fixe existente conform anexei 2.
Printre altele, locatorul-vânzător s-a obligat să respecte la expirarea contractului, opţiunea fermă de cumpărare a locatarului-cumpărător, transmiţându-i acestuia necondiţionat dreptul de proprietate, după achitarea ultimei redevenţe şi a valorii reziduale, iar locatarul-cumpărător s-a obligat să efectueze plăţile cu titlu de redevenţă, în cuantumul valoric stabilit şi la datele stabilite în contract şi să predea bunul locatorului-vânzător, în starea de folosinţă de la preluare.
S-a reţinut că părţile au convenit valoarea contractului la suma 2.179.463.000 RON, valoare care conţine toate obligaţiile de plată ale locatarului-cumpărător către locatorul-vânzător, stabilindu-se totodată şi un grafic al plăţilor, iar pentru cazul în care locatarul-cumpărător nu achită valoarea a două rate semestriale consecutive, s-a prevăzut că, locatorul-vânzător are dreptul de a rezilia contractul, cu daune-interese, cu condiţia notificării prealabile la 30 zile după împlinirea termenului scadent.
Faţă de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză tribunalul a reţinut că nu putea opera o reziliere de drept a contractului, contract care, ajuns la termen, activa obligaţia locatorului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, ca urmare a opţiunii ferme efectuată de către locatar, ceea ce nu s-a întâmplat în speţă.
S-a mai reţinut în considerentele sentinţei că neîndeplinirea obligaţiilor se schimbă în dezdăunări în caz de neexecutare din partea debitorului, dar, cu toate acestea, creditorul poate să fie autorizat a o aduce el la îndeplinire, pe cheltuiala debitorului (art. 1077 C. civ.), astfel că, o executare de către creditor pe seama debitorului nu este posibilă decât pentru obligaţiile ce nu implică în mod necesar fapta personală a debitorului, fiind consacrat şi că pentru obligaţiile care implică acest lucru, nu există constrângere directă.
S-a relevat că, în cauză, SC P. SA Tulcea nu a dovedit că, pe parcursul derulării contractului, faţă de nerespectarea obligaţiilor de plată de către locator, asumate prin art. 6 şi art. 7, l-a pus în întârziere anterior, pentru a putea considera că şi-a produs efectele pactul comisoriu de gradul III.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat reclamanta SC P. SA Tulcea cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, sub nr. 855/88/2006.
Prin încheierea 209/C din 11 iunie 2007 a constatat că natura juridică a obiectului cererii este comercială şi a dispus înaintarea dosarului la Secţia Comercială a Curţii de Apel Constanţa, cauza fiind înregistrată sub nr. 2152/36/2007.
Prin Decizia civilă nr. 178/COM din 3 septembrie 2007 s-a respins ca nefondat apelul reclamantei.
S-a respins ca nefondată excepţia tardivităţii depunerii cererii reconvenţionale, deoarece cererea reconvenţională a fost formulată în termenul legal prevăzut de lege.
În ceea ce priveşte următoarele trei critici vizând modalitatea de efectuare a expertizei tehnice dispuse în cauză, de stabilire a obiectivelor acesteia precum şi de interpretare a modalităţii de inserare ori nu, în valoarea contractului de vânzare cumpărare în regim de leasing imobiliar a cotei de TVA datorată bugetului de stat, instanţa de apel le-a apreciat ca nefondate.
Astfel, faptul neconvocării apelantei reclamante la efectuarea expertizei tehnice, aspect ce a constituit o altă critică adusă soluţiei instanţei de fond, nu a fost confirmat de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, deoarece din cele două dovezi de la filele ale dosarului de fond a rezultat că, expertul şi-a îndeplinit această obligaţie legală la data de 24 octombrie 2006, convocând părţile, pentru data de 01 noiembrie 2006 ora 9 la sediul SC P. SA, aceasta în situaţia în care, ele au răspuns convocării, punctele de vedere exprimate fiind inserate la fila a dosarului de fond.
Cu privire la obiectivele ce ar fi fost stabilite de către instanţa de judecată fără a fi puse în discuţia părţilor la termenul din data de 18 ianuarie 2007, s-a apreciat că este vorba doar de răspunsul expertului la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză efectuat în cauză, instanţa de judecată nedispunând decât comunicarea acestora părţilor, spre luare la cunoştinţă, obiectivele expertizei tehnice fiind stabilite la termenul din data de 06 octombrie 2006, în prezenţa părţilor.
În ceea ce priveşte reţinerea instanţei de fond privind valoarea contractului de vânzare cumpărare în regim de leasing imobiliar şi a cotei de TVA datorată bugetului de stat, în concordanţă şi cu concluziile expertizei tehnice efectuate, s-a constatat că este corect preţul negociat cuprinzând şi TVA, în absenţa unei stipulări contractuale exprese, neputându-se interpreta decât în conformitate cu art. 969 C. civ.
S-a reţinut că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat în mod indubitabil faptul ca, pe parcursul derulării relaţiilor contractuale dintre părţi, reclamanta pârâtă nu şi-a manifestat dorinţa de a fi reziliat contractul încheiat dând eficienţă pactului comisoriu de grad III, acesta neoperând de plin drept.
Cu privire la ultima critică în care s-a arătat că, soluţia pronunţată de instanţa de fond ar fi urmare unei interpretări greşite a contractului dintre părţile în litigiu şi nicidecum pe o apreciere corectă a situaţiei de fapt, a fost apreciată ca fiind nefondată, odată ce, s-a analizat corect situaţia de fapt, iar soluţia pronunţată nu este rezultatul unei erori de interpretare a contractului intervenit între părţi, acesta fiind interpretat conform prevederilor art. 969 şi art. 970 C. civ.
Prin cerere la data de 19 octombrie 2007 intimata SC S.I. SRL Craiova, societate în faliment, prin lichidator SC B.C. SPRL Craiova a solicitat, în temeiul art. 2812 C.proc. civ., completarea deciziei cu privire la plata cheltuielilor de judecată, cerere ce a fost admisă prin Decizia nr. 246/COM din 19 noiembrie 2007, pronunţată în acelaşi dosar.
Reclamanta SC P. SA Tulcea a formulat o cerere de suspendare a executării silite a deciziei pronunţate în apel până la soluţionarea recursului. Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, sub nr. 9394/l/2007 iar prin încheierea nr. 3981 din 5 decembrie 2007 s-a dispus suspendarea executării deciziei, până la primul termen de recurs.
Împotriva deciziei pronunţate în apel reclamanta SC P. SA Tulcea a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate în susţinerea căruia a arătat că instanţa de apel nu i-a avut în vedere apărările făcute, considerentele deciziei cuprinde motive străine pricinii şi şi-a onorat obligaţiile asumate prin contractul încheiat.
Prin Decizia comercială nr. 2584 din 25 septembrie 2008 s-a admis recursul declarat de reclamanta SC P. SA împotriva hotărârii pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, pe care a casat-o şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
S-a reţinut că la 22 noiembrie 2000, între părţi s-a încheiat contractul de leasing imobiliar, cu clauză de vânzare-cumpărare privind A.P. Litcov din raza comunei Maliuc, judeţ Tulcea, având o suprafaţă de 700 ha (Anexa 1) şi cu mijloacele fixe (Anexa 2).
Contractul a fost încheiat pe termen de 5 ani, vânzătoarea - recurenta reclamantă asumându-şi obligaţia ca, la expirarea contractului să respecte opţiunea cumpărătoarei - intimata pârâtă de a cumpăra bunurile, vânzătoarea urmând să-i transmită dreptul de proprietate după achitarea ultimei redevenţe şi a valorii reziduale.
Potrivit art. 6 din contract, preţul convenit este de 2.179.463.000 RON „valoare care conţine toate obligaţiile de plată ale locatarului cumpărător către locatorul vânzător".
Prin aceeaşi clauză contractuală părţile au stipulat şi modalităţile de plată (prin virament, cu ordin de plată semestrial, cu excepţia redevenţelor care se vor achita lunar), data plăţilor (până la 10 ale lunii următoare pentru luna expirată) iar când redevenţa se va achita semestrial, va fi facturată semestrial de locatorul vânzător, suma facturată reprezentând suma avansurilor lunare adăugată la diferenţa ratei semestriale a redevenţei.
De asemenea, prin acelaşi art. 6 părţile au stabilit şi avansul şi cele nouă redevenţe, cu datele la care ele trebuiau achitate, iar din facturile depuse la dosarul de fond s-a constatat că, recurenta a facturat intimatei şi TVA pârâta onorându-şi toate obligaţiile contractuale, adică şi TVA – ul.
Întrucât situaţia de fapt nu a fost pe deplin dezlegată şi cercetată de instanţa de apel care, a preluat sub aspectul îndeplinirii obligaţiilor de plată concluziile instanţei de fond, reţinând că pârâta le-a îndeplinit întocmai, Înalta Curte, a apreciat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se verifica apărările părţilor pe acest aspect.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. 2152/36/2007 iar instanţa a încuviinţat suplimentarea probatoriului la cererea părţilor s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă judiciară, care să stabilească: situaţia reală a plăţilor efectuate de către intimată, cuantumul acestora, precum şi a redevenţei, TVA-ului şi penalităţilor de întârziere, aferente contractului de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar intervenit între părţi.
La termenul de judecată din data de 05 martie 2009 instanţa de apel a pus în discuţia părţilor excepţia de conexitate invocată de apelanta reclamantă SC P. SA Tulcea, în dosar nr. 2096/36/2008 s-a dispus conexarea dosarului nr. 2096/36/2008 la dosarul nr. 2152/36/2007.
În ceea ce priveşte dosarul conexat nr. 2096/36/2008 s-a reţinut:
Prin acţiunea introdusă la Judecătoria Tulcea înregistrată sub nr. 7236 din 03 martie 2005 reclamanta SC S.I. SRL Craiova a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Tulcea, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate întinderea valorii obiectului preţul total al vânzării cumpărării bunului ce face obiectul contractului de leasing imobiliar.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, la data de 22 noiembrie 2000, între părţi, cu acordul scris a APAPS acţionar majoritar al pârâtei a intervenit contractul de leasing imobiliar, contract ce s-a constituit prin transformarea contractului anterior de asociere în participaţiune, în contract de leasing imobiliar, prin novaţie, în valoare de 2.179.463.000 RON, inclusiv TVA-ul, în mod unilateral pârâta a înţeles că se adaugă la fiecare factură de plată, pe lângă rata stipulată în contract ce conţinea deja TVA, încă odată TVA-ul de 19%, fapt ce reprezintă o majorare excesivă şi abuzivă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 04 aprilie 2005, pârâta SC P. SA a invocat excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Tulcea în soluţionarea cauzei, dată fiind natura comercială a litigiului, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acţiunii, ca inadmisibilă.
Prin sentinţa civilă nr. 1286 din 09 mai 2005 Judecătoria Tulcea a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Tulcea în soluţionarea cauzei şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.
La Tribunalul Tulcea cauza a fost înregistrată sub nr. 2256/2005, iar la termenul de judecată de la 20 octombrie 2005 pârâta SC P. SA a formulat cerere reconvenţională prin care a invocat excepţia de neexecutare a contractului de leasing imobiliar perfectat cu reclamanta, în baza căruia şi-a asumat obligaţiile de plată a redevenţei datorate pentru folosinţa bunurilor contractate, obligaţie stabilită conform unui grafic de plăţi cu datele scadenţei.
Prin întâmpinare reclamanta SC S.I. SRL Craiova a invocat excepţia tardivităţii cererii reconvenţionale şi excepţia inadmisibilităţii.
Prin sentinţa civilă nr. 227 din 9 februarie 2006 a Tribunalului Tulcea în dosarul nr. 2256/2005 s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii principale şi s-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei.
Prin aceeaşi sentinţă s-a admis excepţia tardivităţii cererii reconvenţionale şi s-a respins cererea reconvenţională ca tardivă, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale formulată de reclamantă şi s-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune privind restituirea sumelor încasate, ca nefondată.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că, părţile au perfectat contractul de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar, convenind asupra modalităţilor de plată, a plăţii redevenţei, stabilind sancţionarea plăţii majorărilor de întârziere, în caz de întârziere, precum şi dreptul proprietarului de a rezilia contractul în cazul neachitării a două redevenţe semestriale consecutive; acţiunea ce face obiectul cauzei urmăreşte în baza dispoziţiilor art. lll C.proc. civ., să se constate de către instanţă, întinderea valorii preţului total al vânzării-cumpărării în baza contractului de leasing imobiliar, fiind precizată ulterior ca acţiune formulată pentru interpretarea dispoziţiilor art. 6 din contract şi astfel, acţiunea apare ca fiind inadmisibilă, partea având la îndemână acţiunea în realizarea dreptului.
Cu privire la excepţia tardivităţii cererii reconvenţionale s-a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 119 alin. (3) C. proc. civ. şi nu cele ale art. 119 alin. (4) din acelaşi cod deoarece, cererea precizatoare astfel cum a fost reformulată, este aceeaşi cu cererea iniţială dedusă judecăţii, situaţie în care cererea reconvenţională trebuia depusă odată cu întâmpinarea.
În ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, referitor la recuperarea sumelor solicitate a fi încasate în plus, s-a apreciat de către instanţa de fond că, aceasta nu este întemeiată, întrucât nu constituie obiectul cauzei în discuţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC P. SA Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea, în esenţă că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat asupra tardivităţii cererii reconvenţionale.
Prin Decizia nr. 123/COM din 25 mai 2006, pronunţată în dosar nr. 248/COM/2006, Curtea de Apel Constanţa, s-a admis apelul pârâtei, s-a desfiinţat sentinţa apelată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea fondului cererii reconvenţionale, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei apelate, reţinându-se în considerente că la Tribunalului Tulcea, la primul termen de judecată, cauza a fost amânată pentru lipsa de apărare a reclamantei, iar la următorul termen, s-a formulat cerere reconvenţională, situaţie în care cererea reconvenţională nu a fost depusă tardiv, atâta vreme cât, cauza a fost declinată în favoarea unei alte instanţe, iar momentul primei zile de înfăţişare în faţa instanţei competente, nu a fost depăşit.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr. 468/88/2006 (nr. format vechi 3332 din 19 iulie 2006).
Prin încheierea din 10 mai 2007 Tribunalul Tulcea a anulat ca netimbrat capătul de cerere având ca obiect predarea bunurilor şi în temeiul art. 244 alin. (l) C. proc. civ. a dispus suspendarea judecăţii cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC P. SA Tulcea. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea, în esenţă că, în mod greşit instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei, având în vedere că dezlegarea pricinii atârnă de soluţionarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. 855/88/2006.
În motivarea recursului recurenta – pârâtă a arătat că, acest litigiu, având ca obiect rezilierea contractului de vânzare - cumpărare în leasing imobiliar trebuia analizat si soluţionat anterior cererii ce formează obiectul dosarului nr. 855/88/2006, ce are ca obiect constatarea vânzării - cumpărării bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing imobiliar, respectiv pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de titlu de proprietate.
Prin urmare, conchide recurenta, numai în urma analizei îndeplinirii sau neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către pârâta SC S.I. SRL Craiova, instanţa poate dispune sau nu, rezilierea contractului şi funcţie de aceasta, instanţa poate analiza dacă sunt sau nu, îndeplinite condiţiile pentru a pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare - cumpărare.
Prin Decizia civilă nr. 445/COM din 22 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. 468/88/2006 s-a admis recursul pârâtei, s-a casat încheierea atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe.
În fond după casare, Tribunalul Tulcea pronunţă sentinţa civilă nr. 1889 din 22 august 2008 s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta reconvenientă SC P. SA Tulcea, reţinând în esenţă că: între părţi s-a încheiat la 22 noiembrie 2000, contractul de vânzare-cumpărare în leasing prin care SC P. SA în calitate de locator vânzător, a transmis SC S.I. SRL Craiova în calitate de locatar cumpărător, dreptul de folosinţă şi posesie a A.P. Litcov situată pe raza comunei Maliuc, jud. Tulcea, la art. 6 din contract s-a stipulat că, valoarea contractului este de 2.179.463.000 RON, valoare care conţine toate obligaţiile de plată ale locatarului cumpărător către locatorul vânzător, începând cu data semnării contractului.
Din expertizele contabile efectuate în dosarele nr. 315/327/2007, probă dispună de Curtea de Apel Constanţa, cauza având ca obiect cererea SC S.I. SRL de obligare a SC P. SA Tulcea să îi restituie suma de 112.070 RON, reprezentând plăţile nedatorate, respectiv sume achitate în plus peste suma stabilită în contract, cu titlu de TVA rezultă că SC S.I. SRL Craiova a achitat către SC P. SA Tulcea, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar şi a facturilor primite pe perioada derulării contractului, suma totală de 284.033,73 RON, din care redevenţa 180.040,70 RON, majorări de întârziere 69.785,30 RON, TVA 34.207,73 RON.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat faptul că, pe parcursul derulării relaţiilor contractuale dintre părţi, reclamanta SC P. SA nu şi-a manifestat dorinţa de a rezilia contractul încheiat.
În speţă, reclamanta nu a dat eficienţă dispoziţiei înserate la art. 7 din contract şi nu a notificat-o pe pârâtă pentru întârzierea la plată a două rate consecutive, respectiv rata 3 şi 4 şi s-a constatat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune rezilierea contractului, fapt pentru care s-a respins acţiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta SC P. SA Tulcea a declarat apel.
Urmare a conexării dosarului nr. 2096/36/2008 la dosar nr. 2152/36/2007.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, a examinat apelurile :
1. apelanta reclamantă SC P. SA Tulcea în contradictoriu cu intimata pârâtă SC S.I. SRL prin lichidator SC B.C. SA Craiova împotriva sentinţei civile nr. 1889 din 22 august 2008, pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 468/88/2006, având ca obiect reziliere contract restituire bunuri.
2. apelanta reclamantă SC P. SA Tulcea în contradictoriu cu intimata pârâtă SC S.I. SRL prin lichidator SC B.C. SA Craiova împotriva sentinţei civile nr. 321 din 26 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosar nr. 855/88/2006, având ca obiect revendicare;
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 165/COM din 10 decembrie 2009 a admis apelurile declarate şi în consecinţă a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 1889 din 22 august 2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea în sensul că, s-a admis cererea reconvenţionala formulată de SC P. SA şi s-a dispus rezilierea contractului de leasing imobiliar, intervenit între părţi, având ca obiect A.P. Litcov, situată pe raza comunei Maliuc, judeţ Tulcea şi a fost schimbată, în tot sentinţa civilă nr. 321 din 26 februarie 2007 a Tribunalului Tulcea în sensul că, s-a admis acţiunea principală formulată de SC P. SA şi a fost obligată pârâta să restituie reclamantei apelante bunurile ce au făcut obiectul contractului de leasing imobiliar anexele 1 şi 2.
S-a reţinut că, în contract s-a stipulat că vânzătoarea-apelanta reclamantă, îşi asumă obligaţia ca la expirarea contractului, să respecte opţiunea cumpărătoarei-intimata pârâtă, de a cumpăra bunurile, vânzătoarea urmând să-i transmită dreptul de proprietate după achitarea ultimei redevenţe şi a valorii reziduale, iar la art. 6, din contract, părţile au stipulat că valoarea contractului este de 2.179.463,00 RON.
Prin aceeaşi clauză contractuală, părţile au stipulat şi modalităţile de plată, respectiv: prin virament, cu ordin de plată semestrial, cu excepţia redevenţelor care se vor achita lunar, data plăţilor până la 10 ale lunii următoare pentru luna expirată, iar când redevenţa se va achita semestrial, va fi facturată semestrial de locatorul vânzător, suma facturată reprezentând suma avansurilor lunare adăugată la diferenţa ratei semestriale a redevenţei şi au stabilit şi avansul şi cele nouă redevenţe, cu datele la care trebuiau achitate.
S-a apreciat că între părţi au apărut neînţelegeri în legătură cu plata preţului contractului conform clauzelor contractuale, atât sub aspectul obligaţiilor ce reveneau vânzătoarei locatoare, cât şi sub aspectul cumpărătoarei locatare, iar în privinţa sumelor achitate cu titlu de TVA de către reclamantă, Curtea reţine că, s-a statuat irevocabil prin Decizia nr. 3534 din 26 noiembrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, împrejurarea că, la sumele achitate cu titlu de TVA de către intimată ulterior datei de 18 aprilie 2004, această parte nu a făcut nici o obiecţie la plata acestora, pe de o parte şi, pe de altă parte, art. 6 din contractul în litigiu nu stipulează expres exonerarea intimatei cumpărătoare de la plata acestui impozit indirect datorat bugetului de stat, acesta calculându-se, de drept, asupra preţului convenit de părţi prin contract şi fiind legal datorat de către intimata cumpărătoare.
În ceea ce priveşte excepţia neexecutării contractului invocată în dosarul nr. 2256 din 30 iunie 2005 al Tribunalului Tulcea, SC P. SA Tulcea a solicitat rezilierea contractului de leasing imobiliar, cu motivarea în esenţă că, SC S.I. SRL Craiova a încălcat dispoziţiile ale convenţiei intervenită între părţi în art. 4 lit. c) din contract, privind efectuarea de bună voie a plăţilor cu titlu de redevenţă, în cuantumul valoric şi datele stabilite prin contract.
S-a constatat în raport de actele şi lucrările dosarului că, contractul litigios este cu executare succesivă, condiţia rezolutorie fiind întotdeauna subînţeleasă în cazul neexecutării culpabile a obligaţiilor contractuale potrivit art. 1020 C. civ., nefiind necesară inserarea ei în contract şi deoarece, potrivit art. 1322 C. civ., vânzătorul nu este obligat să predea lucrul vândut către cumpărător, dacă acesta din urmă nu şi-a executat obligaţia de plată a preţului, atât timp cât, potrivit art. 1323 C. civ. vânzătorul nu poate fi obligat să execute obligaţia de predare a lucrului vândut.
În ceea ce priveşte cererea formulată de apelanta SC P. SA Tulcea prin care a solicitat obligarea SC S.I. SRL Craiova Ia predarea bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar, cerere dedusă judecăţii în dosar nr. 855/88 din 02 februarie 2006 al Tribunalului Tulcea, şi care a primit număr de înregistrare 2152/36/2007 la Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, Curtea reţine în esenţă că, urmare perfectării contractului în leasing imobiliar, intimatei SC S.I. SRL Craiova i-a fost asigurată folosinţa bunurile mobile şi imobile menţionate în cuprinsul Anexelor nr. 1 şi nr. 2.
Întrucât instanţa a dispus rezilierea contractului de leasing imobiliar intervenit între părţi, văzând şi dispoziţiile art. II şi art. III din contract şi având în vedere dispoziţiile art. 970 cu referire Ia art. 1073 şi cu aplicarea art. 1074 alin. (l) C. civ., Curtea apreciază că, atât timp cât, s-a procedat la punerea în întârziere a intimatei conform art. 1079 C. civ., prin notificările emise în dosarele nr. 83/2005, respectiv 75/2005 a BEJ D.D., cererea dedusă judecăţii privind obligarea pârâtului la predarea bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar a apreciat că este fondată.
Referitor la cererea reconvenţională formulată de intimată, prin care s-a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină Ioc de contract de vânzare cumpărare pentru bunurile ce au făcut obiectul contractului de leasing, curtea a apreciat că, obligaţia de a transfera sau de a constitui dreptul de proprietate sau orice alt drept real asupra unui bun, este o obligaţie de a da, ce nu poate fi realizată decât în temeiul acordului de voinţă a părţilor.
În atare condiţii instanţa de apel a apreciat că pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, este eronată, atât timp cât, aceasta nu şi-a executat obligaţiile contractuale, iar apelanta a pus-o în întârziere sub acest aspect.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta SC S.I. SRL Craiova criticând soluţia dată sub aspectul netemeiniciei hotărârii prin prisma întregului material probator administrat în cauză, ultima redevenţă fiind achitată datorată conform contractului de leasing.
Conchide recurenta în sensul admiterii recursului, modificarea deciziei atacate şi păstrarea ca legale şi temeinice sentinţele nr. 1889/2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 468/88/2006 şi respectiv 321/2007 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 855/88/2007, cu obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând cererea de recurs în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv de nelegalitate invocat de recurentă se constată că argumentele aduse în dezvoltarea motivului de recurs nu pot fi încadrate acestuia şi nici unui alt motiv de nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul art. 304 C. proc. civ.
Cum criticile vizează aspecte ce ţin de stabilirea situaţiei de fapt şi de aprecierea dată probelor ce reprezintă atributul instanţelor anterioare, ele nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală în care atribuţiile instanţei de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 – pct. 9 C.proc. civ.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ. va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs declarată de reclamanta SC S.I. SRL Craiova prin lichidator judiciar SC B.C. SA Brăila împotriva deciziei nr. 165/COM din 10 decembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C.proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi la 22 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2432/2010. Comercial → |
|---|
