ICCJ. Decizia nr. 2436/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2436/2010
Dosar nr.2228/55/2009
Şedinţa publică din 24 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin sentinţa comercială nr. 530 din 23 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 2228/55/2008, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul D.O.E. şi reclamanta D.A.G. în contradictoriu cu SC E.D.B. SA UT Arad şi pârâtul SC E.D.B. SA Timişoara şi acţiunea reconvenţională formulată de SC E.D.B. SA.
A fost obligat pârâtul SC E.D.B. SA să mute stâlpul de înaltă tensiune şi firele electrice de pe terenul reclamantului situat în extravilanul localităţi Aradul Nou, tarla, pe cheltuiala reclamanţilor D.O.E. şi D.A.G., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat următoarele:
Reclamanţii au dobândit prin cumpărare, de la moştenitorul unei persoane al cărui autor a dobândit la rândul său terenul în temeiul Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu, pe care se găseşte, din anul 1980, un stâlp de înaltă tensiune cu liniile aeriene aferente, bunuri ce fac parte din reţelele electrice de distribuţie. Terenul în cauză a fost scos din producţia agricolă în anul 1980.
Punerea în posesie a autorului reclamanţilor a avut loc în anul 2000, dată la care terenul era scos din producţia agricolă şi pe el era amplasat stâlpul cu liniile aeriene, situaţie de care beneficiarul dreptului de reconstituire a luat cunoştinţă şi a acceptat-o la acel moment. Acest fapt nu poate fi imputat pârâtului şi totodată a fost acceptat de către titularul dreptului de reconstituire, care avea opţiunea de a refuza amplasamentul propus, dar nu a făcut-o. Ca succesori cu titlu particular, reclamanţii nu pot pretinde schimbarea situaţiei pe care autorul lor a acceptat-o.
Totodată, art. 37 alin. (7) din Legea nr. 318/2003, prevede posibilitatea modificării instalaţiilor de distribuţie a energiei electrice, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, însă pe cheltuiala celui ce a generat modificarea, deci potrivit acestui text reclamanţii trebuie să suporte aceste cheltuieli.
Faţă de cele reţinute instanţa a admis în parte acţiunea principală şi acţiunea reconvenţională, obligând pârâta să mute stâlpul şi liniile aeriene, însă pe cheltuiala reclamanţilor.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamanţilor de a obliga pârâta la plata contravalorii folosinţei terenului, instanţa a constatat că această cerere este neîntemeiată. Potrivit art. 37 alin. (7) din Legea nr. 318/2003, cheltuielile pentru modificarea instalaţiilor de distribuţie a energiei electrice, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, deci şi operaţiunile de eliberare a terenurilor reclamanţilor sunt suportate integral de cel care a generat modificarea, astfel încât nu poate fi obligată pârâta la plata de daune cominatorii. Mai mult, la data punerii în posesie terenul era scos din producţia agricolă şi prin urmare nu se poate vorbi de lipsa de folosinţă în acest scop. De asemenea, pârâtul nu a refuzat să mute stâlpul şi liniile electrice, doar că a condiţionat acest fapt de suportarea cheltuielilor aferente potrivit legii.
În baza art. 276 C. proc. civ. instanţa a apreciat că nu se impune obligarea nici uneia din părţi la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii D.O.E. şi D.A.G., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei atacate în sensul de a obliga pârâţii la mutarea stâlpului de înaltă tensiune pe cheltuiala lor, iar dacă aceştia nu doresc să facă acest lucru să fie obligaţi să achite pârâţilor lunar o despăgubire, chirie pentru nefolosinţa terenului ocupat, afectat, conform expertizei efectuate în dosar.
Prin Decizia nr. 156 din 26 octombrie 2009 Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a respins apelul declarat de reclamanţii D.O.E. şi D.A.G.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte criticile apelanţilor privind netemeinicia în parte a hotărârii de fond faţă de suportarea cheltuielilor de către reclamanţi, Curtea constată că această critică este neîntemeiată. dispoziţiile pe care îşi întemeiază cererea de chemare în judecată şi apelul nu sunt incidente în cauză, astfel: Legea nr. 13/2007 stabileşte într-adevăr în art. 16 obligaţia titularului de licenţă să încheie convenţii cu proprietarii terenurilor afectate, însă în cauza de faţă nu este aplicabilă această dispoziţie.
Reclamanţii deţin în proprietate terenul în litigiu din 2003, teren pe care l-au cumpărat în starea în care se află în prezent, respectiv cu stâlpul electric de înaltă tensiune şi cu firele aferente.
Cum Legea nr. 13/2007 nu poate retroactiva în cauză nu se poate reţine obligativitatea intimatei SC E.D.B. SA de a încheia o astfel de convenţie având în vedere că prezenta capacitate electrică a fost construită din anul 1980 şi ca urmare nu-i poate fi aplicată o hotărâre de guvern (privind modelul convenţiei cadru), ori o dispoziţie cuprinsă într-o lege ulterioară.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii D.O.E. şi D.A.G. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 3, 8 şi 9 C. proc. civ. în temeiul cărora au solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi trimiterea dosarului spre soluţionare Judecătoriei Arad întrucât hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, iar în subsidiar, modificarea deciziei, admiterea cererii în sensul obligării intimatelor pârâte la mutarea stâlpului de înaltă tensiune pe cheltuiala lor, iar în caz de refuz să achite reclamanţilor o despăgubire pentru lipsa de folosinţă a terenului afectat de stâlpul de înaltă tensiune şi obligarea pârâtelor intimate la plata cheltuielilor judiciare.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenţii au susţinut, în esenţă, următoarele:
- Instanţele nu au respectat dispoziţiile art. 1 şi art. 2 C. proc. civ. privind competenţa după materie, în sensul că în mod neîntemeiat cererea s-a judecat de Tribunalul Arad, secţia comercială.
- Pretenţiile pe care recurenţii le-au ridicat faţă de intimate nu sunt de natură comercială, ele nu sunt rezultatul unor relaţii sau contracte cu caracter comercial intervenite între părţile din prezentul proces, ci privesc exclusiv relaţii de drept civil, respectiv pretenţii materiale, şi o obligaţie de a face decurgând din dreptul de proprietate al recurenţilor asupra unui teren agricol cumpărat pe care se află amplasat un stâlp metalic de înaltă tensiune, astfel că în conformitate cu prevederile art. 1 şi art. 2 C. proc. civ. competenţa după materie îi revine în primă instanţă Judecătoriei Arad.
- În mod nelegal instanţele la solicitarea intimatelor au respins cererea privind obligarea lor la plata unei despăgubiri, daune, chirie pentru nefolosinţa terenului afectat de poziţia stâlpului de înaltă tensiune ce face parte din LEA 110 KV Arad–Teba.
- Prin hotărârile pronunţate instanţele au greşit grav când au admis cererea reconvenţională şi au obligat reclamanţii, persoane fizice, cu venituri modeste, să mute respectivul stâlp de înaltă tensiune pe cheltuiala reclamanţilor, vizavi de o firmă cu capital italian şi românesc care are posibilităţi infinit mai mari decât reclamanţii.
- Instanţele au încălcat dispoziţiile art. 480 C. civ., art. 1073 - art. 1077 C. civ., art. 16 din Legea nr. 13/2007 şi Protocolul nr. 1 la CEDO.
Intimata SC E.D.B. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurenţii au formulat răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea argumentelor invocate de pârâtă şi admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamanţi.
Motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 3 C. proc. civ. nu poate fi primit pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin sentinţa civilă nr. 8296 din 10 noiembrie 2008 Judecătoria Arad, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Arad, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Arad, reţinându-se caracterul comercial, neevaluabil în bani al cauzei şi incidenţa dispoziţiile art. 2 C. proc. civ. în ceea ce priveşte determinarea competenţei.
Această sentinţă nu a fost recurată de părţi devenind irevocabilă, astfel că a intrat în puterea de lucru judecat.
Faţă de această împrejurare, Înalta Curte reţine că excepţia nu putea fi din nou invocată şi pusă în discuţie întrucât s-ar încălca principiul autorităţii de lucru judecat.
Prin urmare Tribunalul Arad şi Curtea de Apel Timişoara au soluţionat cauza cu respectarea normelor procedurale în materie.
Recurenţii au invocat în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă din analizarea criticilor rezultă că raportarea la aceste dispoziţii este formală, dezvoltarea în fapt nepermiţând încadrarea criticilor în motivul de nelegalitate invocat.
Privitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reţine că este nefondat, instanţa de apel făcând o interpretare şi aplicare legală a prevederilor art. 480 C. civ., art. 1073 – art. 1077 C. civ., art. 16 din Legea 13/2007 şi a Protocolului nr. 1 la CEDO.
Art. 37 alin. (7) din Legea nr. 318/2003 prevede că, cheltuielile pentru modificarea instalaţiilor de distribuţie a energiei electrice, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate integral de cel care a generat modificarea. Deci potrivit acestui text, operaţiunile de eliberare a terenului trebuie să fie suportate de către reclamanţi.
În speţă este vorba de eliberarea unui amplasament ocupat de stâlpul ce face parte din LEA 110 KV ARAD – Teba, mutare cu care pârâta a fost şi este de acord, însă cheltuielile necesare acestei mutări, cad potrivit legii în sarcina reclamanţilor.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamanţilor de a obliga pârâta la plata contravalorii folosinţei terenului instanţa a constatat corect că această cerere este neîntemeiată.
Aşa cum corect au reţinut instanţele la data punerii în posesie terenul era scos din producţia agricolă şi prin urmare nu se poate vorbi de lipsa de folosinţă în acest scop. De asemenea, pârâtul nu a refuzat să mute stâlpul şi liniile electrice, doar că a condiţionat acest fapt de suportarea cheltuielilor aferente potrivit legii.
Art. 480 C. civ., în partea finală, permite legiuitorului să aducă anumite restrângeri ale dreptului de proprietate, ceea ce acesta a şi făcut atât prin acte normative anterioare prezentei puneri în posesie OUG 63/1998 cât şi prin acte normative ulterioare Legea nr. 318/2003, Legea nr. 13/2007 iar Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra unor aspecte privind limitările aduse dreptului de proprietate, găsindu-le constituţionale.
Reclamanţii au dobândit prin cumpărare în anul 2003 dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu, pe care se găseşte din 1980 un stâlp de înaltă tensiune cu liniile aeriene aferente, bunuri ce fac parte din reţelele electrice de distribuţie, situaţie de care beneficiarii dreptului de proprietate au luat cunoştinţă şi au acceptat-o la momentul cumpărării.
Cum Legea nr. 13/2007 nu poate retroactiva, pârâtei nu i se poate aplica o dispoziţie cuprinsă într-o lege ulterioară.
Textul art. 16 din Legea nr. 13/2007 invocat de reclamanţi nu este aplicabil în cauză, el referindu-se la capacităţile energetice edificate după apariţia legii, ceea ce nu este cazul în speţă.
Pentru aceleaşi considerente nu se poate reţine nici încălcarea prevederile Protocolului nr. 1 din CEDO.
Dispoziţiile art. 1073 - art. 1077 C. civ. invocate de reclamanţi nu sunt aplicabile în cauză neexistând un raport juridic care să producă drepturi şi obligaţii pentru fiecare dintre părţi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul reclamanţilor ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii D.O.E. şi D.A.G. împotriva deciziei nr. 156 din 26 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2435/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2437/2010. Comercial → |
|---|
