ICCJ. Decizia nr. 2413/2010. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2413/2010
Dosar nr. 2664/1/2010
Şedinţa de la 23 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Reclamantul B.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul T.E. - persoană fizică autorizată ca instanţa să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare asupra spaţiului comercial situat în Bucureşti, Str. Tache Ionescu, cu o suprafaţă construită de 35,09 mp şi o suprafaţă utilă de 230,90 mp împreună cu cota aferentă indiviză din terenul în suprafaţă totală de 73,72 mp.
În motivarea acţiunii s-a arătat că între T.E. - persoană fizică autorizată în calitate de promitent vânzător şi reclamant, în calitate de promitent cumpărător, s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată din 11 iunie 2004 de notarul public A.B.Ş. prin care promitentul-vânzător şi-a asumat obligaţia ca cel mai târziu la data de 11 iunie 2007 să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică privind spaţiul comercial descris mai sus.
Reclamantul a arătat că l-a notificat pe promitentul-vânzător prin executor judecătoresc somându-l să se prezinte la B.N.P. - C.C.A. la data de 11 iunie 2007 între orele 1500 - 1600 pentru a se încheia în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare, însă pârâtul nu s-a prezentat.
A precizat reclamantul că a achitat preţul vânzării integral la data semnării promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare.
Prin sentinţa nr. 10572 din 03 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, se admite cererea formulată de reclamantul B.P., iar prezenta hotărâre ţine loc de act de vânzare-cumpărare asupra spaţiului comercial situat în Bucureşti, str. Tache Ionescu cu o suprafaţă construită de 35,09 mp şi suprafaţă utilă de 230,90 mp, împreună cu cota aferentă indiviză din terenul în suprafaţă de 73,72 mp., pârâtul fiind obligat la plata sumei de 7.426 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxa de timbru, timbru judiciar şi onorariu avocat).
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, întrucât pârâta şi-a asumat prin încheierea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată din 11 iunie 2004 de B.N. - S.C.A.S. din Bucureşti, obligaţia de a perfecta cel târziu la data de 11 iunie 2007 contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, şi faţă de împrejurarea că pârâtul nu şi-a îndeplinit această obligaţie, deşi termenul stabilit prin contract a expirat, iar reclamantul şi-a îndeplinit obligaţia de a achita preţul vânzării încă de la data de 11 iunie 2004, cererea formulată este întemeiată.
S-a mai reţinut că pârâtului i-a fost comunicată notificarea reclamantului, prin care i se solicită să se prezinte la notariat în ziua de 11 iunie 2007, precum şi faptul că termenul stabilit în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nu are natura juridică a unui termen extinctiv, aşa cum s-a invocat de către pârât.
În ce priveşte susţinerea conform căreia antecontractul ar cuprinde o „clauză de dezicere ” stipulată în favoarea pârâtului, s-a apreciat că o astfel de clauză nu poate fi dedusă din faptul că părţile au stabilit că în situaţia în care perfectarea contractului de vânzare-cumpărare nu se poate face din culpa promitentului vânzător, acesta din urmă se obligă să achite promitentului - cumpărător suma de 500.000 euro cu titlu de despăgubiri.
Stabilirea dreptului la despăgubiri a promitentului cumpărător nu exclude dreptul acestuia de a obţine îndeplinirea exactă a obligaţiei principale asumate de promitentul - vânzător, ci se adaugă acesteia.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel pârâtul
Prin Decizia nr. 69 din 04 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, se admite apelul declarat de apelantul pârât T.E., fiind schimbată în parte hotărârea atacată, în sensul că prezenta hotărâre va ţine loc de act de vânzare-cumpărare încheiat între T.E., în calitate de vânzător şi B.P. în calitate de cumpărător pentru imobilul spaţiu comercial, situat în Bucureşti Str. Tache Ionescu, cu o suprafaţă construită de 35,09 mp şi o suprafaţă utilă de 230,90 mp, împreună cu cota aferentă indiviză din terenul în suprafaţa totală de 73,72 mp, pentru preţul de 2.449.144.950 ROL.
În considerentele decizie s-a reţinut că, în şedinţa din 21 ianuarie 2010, Curtea a invocat din oficiu potrivit dispoziţiilor articolelor 295 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., motivul de ordine publică în ce priveşte respectarea de către hotărârea judecătorească atacată a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Titlul X din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Instanţa de apel a reţinut că, în mod corect instanţa de fond a reţinut că cererea reclamantului este întemeiată, dând eficienţă dispoziţiilor articolului 969 C. civ. şi ale articolului 1073 C. civ., motivat de faptul că pârâtul, prin încheierea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată din 11 iunie 2004, şi-a asumat obligaţia de a perfecta cel târziu la data de 11 iunie 2007 contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică, însă acesta nu si-a îndeplinit obligaţia, deşi termenul stabilit prin contract a expirat, iar reclamantul si-a îndeplinit obligaţia de a achita preţul vânzării de 2.449.144.950 ROL încă din data de 11 iunie 2004.
În mod corect s-a reţinut de prima instanţă că nu poate fi primită apărarea pârâtului că până la data de 26 mai 2007, imobilul era scos temporar din circuitul juridic civil, întrucât după această dată şi până la 11 iunie 2007 nu există nici un impediment legal pentru încheierea contractului.
Din înscrisurile cauzei rezultă că reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul că înţelege să continue judecata în contradictoriu cu T.E. (fila 120 - fond) faţă de radierea comerciantului T.E. persoană fizică, ce reiese din rezoluţia nr. 185 din 21 mai 2008 a Directorului Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti din certificatul de radiere din 27 mai 2008 (filele 130 -131 dosar fond).
Curtea a apreciat corectă şi reţinerea de către instanţa de fond a faptului că în speţă, antecontractul nu cuprinde o „clauză de dezicere” stipulată în favoarea pârâtului, neputându-se deduce din faptul că părţile au stabilit că în situaţia în care perfectarea contractului de vânzare-cumpărare nu se poate face din culpa promitentului vânzător, acesta din urmă se obligă să achite promitentului - cumpărător suma de 500.000 euro cu titlu de despăgubiri.
Curtea nu a luat în considerare aspectele menţionate de către intimatul reclamant în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei în apel, relativ la insuficienta timbrare a apelului (cu suma de 2.618 lei, în loc de 2.817,83 lei) motivat de faptul că excepţia insuficientei timbrări a apelului s-a invocat prin concluziile scrise, după închiderea dezbaterilor.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâtul T.E., întemeiat pe art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ. Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentinţei recurate. in sensul admiterii apelului si, pe cale de consecinţa, respingerea ca neîntemeiata a acţiunii introductive.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul considera ca motivarea deciziei de apel este contradictorie, si nu răspunde criticilor aduse sentinţei prin motivele de apel, că nu a avut cunoştinţa de Notificarea nr. 384 din 06 iunie 2007 indicata de parat, aceasta nefiindu-i înmânată aşa încât sa poată da curs convocării făcute, cat priveşte cea de-a doua notificare, precizează ca nu s-a putut prezenta la convocarea făcuta, dat fiind faptul ca in intervalul 25 iunie 2007-30 iunie 2007, a fost internat la Spitalul Clinic de Urgenta Bucureşti, secţia medicala I, cu grave probleme de sănătate, după cum rezulta din Biletul de externare ataşat.
Recurentul a mai învederat că în mod eronat a apreciat instanţa ca in contract nu exista o clauza de dezicere, din moment ce părţile accepta posibilitatea de răzgândire si reglementează consecinţele unei atare ipoteze, este evident ca au înţeles sa contracteze in aceste condiţii - respectiv in condiţiile posibilităţii de răzgândire. (Decizia nr. 5111 din 21 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civila si de proprietate intelectuala, pronunţata în Dosarul nr. 12538/3/2005, precum si Decizia nr. 1101 din 02 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comerciala, pronunţata în Dosarul nr. 3381/30/2007).
Cu privire la cadrul procesual stabilit de reclamant, care a înţeles sa se judece in contradictoriu cu T.E. - P.F.A., tratând pârâtul T.E. - P.F.A. ca pe o entitate juridica de sine stătătoare, recurentul susţine că instanţa de apel nici nu tratat aceasta problema ridicata, menţinând hotărârea primei instanţe tot in contradictoriu cu T.E., iar nu cu T.E. - P.F.A.
Recurentul susţine că cererea de introducere in cauza a unui alt parat, in locul paratului iniţial, lipsit de capacitate procesuala, constituie o modificare a cererii de chemare in judecata, in considerarea prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ. şi nu se poate vorbi despre existenta unei erori materiale, îndreptate printr-o simpla precizare a cererii, astfel că solicită instanţei ca observe faptul Promisiunea bilaterala de vânzare - cumpărare este încheiata cu T.E. - Persoana fizica autorizata. Prin urmare, cererea de chemare in judecata fost îndreptata împotriva lui T.E. - Persoana fizica autorizata, tocmai pentru ca aceasta a fost entitatea juridica parte la contract.
Intimatul B.P. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând recursul prin prisma criticilor formulate, va casa decizia atacată pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel nu a analizat criticile privitoare la cadrul procesual, iar cererea de introducere în cauză a unui alt pârât, în locul pârâtului iniţial, lipsit de capacitate procesuală, constituie o modificare a cererii de chemare în judecata, în considerarea prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ, astfel că în acest caz, instanţa, făcând aplicarea dispoziţiilor procedurale, trebuia sa „dispună amânarea pricinii si comunicarea cererii modificate pârâtului, in vederea facerii întâmpinării”.
Nu se poate vorbi despre existenta unei erori materiale, îndreptate printr-o simpla precizare a cererii, pentru că Promisiunea bilaterala de vânzare - cumpărare a fost încheiata cu T.E. - Persoana fizica autorizata. Prin urmare, cererea de chemare în judecată fost îndreptata împotriva lui T.E. - P.F.A., tocmai pentru că aceasta a fost entitatea juridica parte la contract. Din moment ce existenta acestuia a încetat, înseamnă ca în prezent pârâtul nu mai deţine capacitate procesuala. Instanţa de fond a înţeles sa rezolve aceasta situaţie prin admiterea unei simple precizări, când in realitate, trebuia avut in vedere art. 243 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ., iar instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestor critici, menţinând în parte soluţia tot într-un cadru procesual greşit stabilit.
Toate celelalte critici ale recurentului nu vor mai fi analizate, în raport de cele reţinute, urmând a fi cercetate de către instanţa de apel, după corecta stabilire a cadrului procesual.
Pentru considerentele reţinute, conform art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de pârâtul T.E. împotriva Deciziei nr. 69 din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, va fi casată decizia recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul T.E. împotriva Deciziei nr. 69 din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2410/2010. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 2470/2010. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
