ICCJ. Decizia nr. 2594/2010. Comercial. Rezoluţiune contract. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2594/2010
Dosar nr. 1837/1/2010
Şedinţa publică de la 2 iulie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 9565 din data de 27 noiembrie 2006 a respins cererea formulată de reclamanta SC C.L. SRL Bucureşti, prin care s-a solicitat rezoluţiunea promisiunii bilaterale de închiriere încheiate între reclamantă şi pârâta Z.C.D., pentru neexecutarea obligaţiilor asumate şi refuzul încheierii în formă autentică, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 4.500 euro din care 3.000 euro avans primit la semnarea antecontractului, iar 1.500 euro reprezentând daune interese la care pârâta s-a obligat în cazul în care încheierea contractului de închiriere nu se poate realiza din culpa sa, precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale.
Prin Decizia comercială nr. 31/A din 8 octombrie 2007 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul declarat de reclamanta SC C.L. SRL Bucureşti, a anulat Sentinţa civilă nr. 9565 din 27 noiembrie 2006 şi a reţinut cauza pentru judecată în primă instanţă.
Prin Decizia comercială nr. 52 din data de 21 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Z.C.D. împotriva deciziei comerciale nr. 31A din 8 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Sentinţa comercială nr. 6686 din data de 29 mai 2008 a admis acţiunea formulată de reclamanta SC C.L. SRL Bucureşti, a dispus rezoluţiunea promisiunii bilaterale de închiriere din data de 1 iunie 2005 şi a obligat pârâta la plata sumei de 4.500 Euro prin echivalent în lei la data plăţii şi a dobânzii legale aferente calculate începând cu data de 26 octombrie 2005 şi până la achitarea debitului principal.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 627 din 19 decembrie 2008 a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în parte sentinţa şi a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de 3000 euro (echivalent în lei la data plăţii) menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin Decizia nr. 2928 din data de 17 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia Comercială a constatat nulitatea cererilor de recurs declarate de către reclamanta SC C.L. SRL Bucureşti şi pârâta Z.C.D., în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat întemeiat motivul de ordine publică privind nulitatea cererilor de recurs, în condiţiile în care criticile pârâtei au vizat modul de apreciere a probelor în dovedirea obligaţiilor asumate.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare pârâta Z.C.D., în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 318 alin. (2) C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, modificarea deciziei atacată şi pe fond admiterea recursului în sensul respingerii acţiunii reclamantei, iar în subsidiar suspendarea cauzei şi sesizarea organelor de urmărire penală cu privire la cererea de înscriere în fals.
În dezvoltarea motivelor contestaţiei în anulare, contestatoarea a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. care prevede că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea cererii dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Sub acest aspect a învederat că a indicat ca motive de recurs prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. De asemenea, a susţinut că prin cererea de recurs a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a demonstrat faptul că reclamanta nu a intenţionat să încheie contractul de închiriere.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Cu privire la motivul întemeiat pe ipoteza art. 318 C. proc. civ., contestatoarea pune în discuţie dezlegarea dată de instanţa de recurs excepţiei nulităţii recursului declarat de pârâtă, din perspectiva art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Omisiunea instanţei de recurs de a avea în vedere dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. nu semnifică o greşeală materială în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., care are în vedere numai greşeli cu caracter procedural pentru care nu este necesară o reexaminare a fondului cererii şi a probelor.
Or, contestatoarea în susţinerea acestui motiv invocă criticile invocate prin cererea de recurs, asupra cărora instanţa s-a pronunţat.
Exercitarea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, nu se poate face decât în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., cale de atac care nu deschide calea recursului la recurs.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Z.C.D. împotriva Deciziei nr. 2928 din 17 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială., în Dosar nr. 8919/3/2008, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2593/2010. Comercial. întoarcere executare.... | ICCJ. Decizia nr. 2603/2010. Comercial. Conflict de... → |
|---|
