ICCJ. Decizia nr. 2593/2010. Comercial. întoarcere executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2593/2010
Dosar nr. 7577/2/2009
Şedinţa publică de la 2 iulie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta S.I.F.M. SA a formulat în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S Bucureşti cerere privind întoarcerea executării silite şi obligarea pârâtei A.V.A.S. la restituirea sumei de 1.857.580 lei reprezentând contravaloarea în lei la cursul B.N.R. din data de 23 iunie 2006 a biletului la ordin în valoare de 655.000 dolari S.U.A. emis de SC S.G.I. SRL în data de 18 iunie 1996 şi scadent la data de 18 iunie 1997, sumă executată silit prin poprire.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 4041 - 4043 C. proc. civ.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că A.V.A.S a emis ordinul nr. 1437 din 19 iunie 2006 pentru înfiinţarea popririi asupra sumelor în lei la cursul oficial dolari SUA/ LEI al B.N.R. valabil la data plăţii, până la acoperirea integrală a sumei de 7.857.967,18 dolari SUA, care a fost comunicat terţului poprit SC B.T. SA - sucursala Bacău cu adresa nr. 17224 din 20 iunie 2006 fiind executat de bancă în 23 iunie 2009 prin virarea sumei de 22.285.194,95 RON reprezentând contravaloarea în lei la cursul oficial al B.N.R. din 23 iunie 2006 a sumei de 7.857.967,19 dolari S.U.A.
În continuare reclamanta a arătat că după executarea silită prin poprire, pârâta A.V.A.S a predat cu proces verbal biletele la ordin care au făcut obiectul executării silite printre care se numără şi biletul la ordin în valoare de 655.000 dolari S.U.A. emis de SC S.G.I. SRL.
S.I.F.M. SA a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu A.V.A.S. Bucureşti împotriva executării silite, iniţiate împotriva executării silite comunicată în baza biletului la ordin.
În motivarea cererii, contestatoarea a invocat excepţia lipsei unui titlu executor valabil, excepţia lipsei dovezii privind posesia valabilă a biletului la ordin, excepţia nulităţii actelor de executare, excepţia prescripţiei obligaţiei de plată, excepţia nulităţii transferului obligaţiei de plată.
Acţiunea a fost întemeiată pe disp. Legii nr. 58/1934, Normele cadru nr. 6/1995 ale B.N.R. şi Codul civil.
Judecătoria Bacău prin Sentinţa nr. 7744 din 14 septembrie 2006 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a dispune astfel a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Sentinţa comercială nr. 131 din 8 octombrie 2008 a respins contestaţia la executare ca neîntemeiată.
Curtea a analizat contestaţia la executare stabilind în principal că sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 51/1998, având în vedere că prin sentinţa Judecătoriei Bacău s-a stabilit competenţa în raport de această lege specială, deci toate aspectele ivite în prezenta cauză trebuie soluţionate în raport de această ordonanţă.
În consecinţă, termenul de prescripţie aplicabil este cel de 7 ani, prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998.
În raport de situaţia de fapt, potrivit căreia prin contractul de cesiune din 1999 s-a preluat creanţa faţă de debitorul cedat, pentru biletul la ordin scadent în anul 1997, rezultă că la data preluării creanţei dreptul de a cere executarea silită nu era prescris, fiind îndeplinite cerinţele art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998.
Deci termenul de 7 ani începe să curgă de la data preluării creanţei respectiv 24 iunie 1999, deci excepţia prescripţiei a fost respinsă.
Cu privire la celelalte excepţii şi apărări Curtea a apreciat că sunt excepţii cambiale, care pot fi invocate pe calea opoziţiei la executare cambială. Aceste excepţii au fost invocate pe calea opoziţiei la executare ce a format obiectul Dosarului nr. 14077/1997 al Judecătoriei Sectorului 3, sentinţa pronunţată în sensul respingerii, rămânând irevocabilă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1116 din 2 aprilie 2009 a admis recursul declarat de contestatoarea S.I.F.M. SA Bacău împotriva Sentinţei comerciale nr. 131 din data de 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care a modificat-o în sensul că a admis contestaţia la executare şi a anulat formele de executare silită, constatând prescris dreptul la executare.
Pentru a dispune astfel Înalta Curte a reţinut că scadenţa obligaţiei de plată încorporată în biletul la ordin emis la data de 18 iunie 1996 este 18 iunie 1997, dată în raport de care începe să curgă termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de lege pentru executarea creanţei încorporate, termen care s-a împlinit la data de 18 iunie 2000. În continuarea raţionamentului Curtea a reţinut că termenul de prescripţie de 7 ani aplicabil în cauză potrivit art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 începe să curgă de la data când titlul executor a devenit scadent respectiv data de 18 iunie 1997. În raport de data executării, respectiv 20 iunie 2006, Înalta Curte a constatat că termenul de 7 ani prevăzut de legea specială a fost cu mult depăşit.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Sentinţa comercială nr. 5 din 14 ianuarie 2010 a respins excepţiile invocate de A.V.A.S. ca neîntemeiate şi a admis cererea reclamantei, a dispus întoarcerea executării pentru restabilirea situaţiei anterioare în sensul obligării A.V.A.S la restituirea sumei de 1.857.580 lei reprezentând contravaloare bilet la ordin în valoare de 655.000 dolari S.U.A. către S.I.F.M. SA.
În faţa Curţii de Apel intimata A.V.A.S prin întâmpinare a invocat excepţia prematurităţii pe motiv că reclamanta nu a făcut dovada că ordinul de poprire a fost desfiinţat irevocabil şi excepţia inadmisibilităţii, având în vedere că actul de executare silită nu a fost anulat în mod irevocabil, astfel încât potrivit art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998 întoarcerea executării silite este inadmisibilă.
În raport de decizia Înaltei Curţi excepţiile invocate de intimata A.V.A.S. au fost respinse, întrucât au fost anulate irevocabil actele de executare silită pornite în baza Ordinului nr. 1437/2006 emis de A.V.A.S.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut îndeplinite cerinţele art. 4041 C. proc. civ. şi art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998 şi a admis cererea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.V.A.S Bucureşti în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care solicită modificarea sentinţei recurată şi respingerea acţiunii ca prematură şi neîntemeiată.
Prin criticile subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta a susţinut că instanţa a aplicat greşit disp art. 4041 - 4042 şi 399 C. proc. civ., în sensul respingerii excepţiilor invocate, întrucât reclamanta nu a contestat executarea silită însăşi, ci actul de executare reprezentat de somaţia 10121/2006, ceea ce nu dă dreptul la întoarcerea executării silite . Prin actul de executare silită au fost comunicate titlurile executorii conform dispoziţiilor art. 41 din O.U.G. nr. 51/1998.
În continuare recurenta a susţinut că deşi reclamanta a contestat şi actul de executare reprezentat de Ordinul de poprire nr. 1437/2006 prin care a fost executată silit, nu şi-a susţinut cererea de întoarcere a executării, deşi instanţa s-a pronunţat irevocabil faţă de acest act prin Decizia nr. 2480 din 19 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În raport de această situaţie instanţa de fond a încălcat principiul disponibilităţii atunci când a analizat şi admis cererea de întoarcere a executării silite în raport de decizia sus menţionată.
Recurenta mai susţine că reclamanta nu poate invoca ca temei al întoarcerii executării silite, Decizia nr. 1116/2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deoarece prin aceasta s-a soluţionat contestaţia privind actul de executare reprezentat de adresa nr. 10121/2006, deci cererea de faţă este prematur formulată.
Recursul este nefondat.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând pronunţarea sentinţei cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 399 şi 4041 - 4042 C. proc. civ. este nefondat.
Examinarea acestui motiv de recurs impune observarea unor chestiuni prealabile specifice speţei.
Pentru a ne afla în prezenta raportului juridic de drept material care să permită introducerea acţiunii privind întoarcerea executării este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii: să se fi procedat la executarea integrală sau numai în parte a obligaţiei stabilită prin titlul executor, executarea să fie desfiinţată, fie ca efect al desfiinţării titlului executor, fie ca efect al admiterii contestaţiei la executare.
Examinând îndeplinirea acestor condiţii la speţa de faţă, Înalta Curte constată următoarele:
1. Prin somaţia la executare nr. 10121 din 6 aprilie 2006 A.V.A.S Bucureşti iniţiază executarea silită a debitoarei S.I.F.M. SA Bacău, în baza biletului la ordin emis de SC S.G.I. SRL Bucureşti în favoarea SC B. SA pentru suma de 655.000 dolari SUA.
Suma sus menţionată a fost executată silit prin poprire la data de 23 iunie 2006, în baza ordinului de poprire comunicat de A.V.A.S către terţul poprit SC B.T. SA - sucursala Bacău nr. 1437 din data de 19 iunie 2006.
Suma executată de A.V.A.S Bucureşti în temeiul biletului la ordin în valoare de 655.000 dolari SUA emis de SC S.G.I. SRL a fost determinată ţinând seama de faptul că acest bilet la ordin a făcut parte din suma executată de A.V.A.S prin Ordinul nr. 1437 din 19 iunie 2006, iar executarea s-a efectuat la cursul B.N.R. valabil la data de 23 iunie 2006, astfel că a rezultat suma în lei de 1.857.580 lei.
Din acest punct de vedere Înalta Curte constată îndeplinirea primei condiţii pentru promovarea cererii de faţă, respectiv executarea integrală a obligaţiei stabilită prin biletul la ordin emis de SC S.G.I. SRL la data de 18 iunie 1996 şi scadent la 18 iunie 1997.
2. Executarea silită pornită de A.V.A.S în baza somaţiei din 6 aprilie 2006 a fost contestată de S.I.F.M. SA la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, care prin sentinţa nr. 131 din 8 octombrie 2007 a respins ca nefondată contestaţia la executare iar recursul declarat împotriva acestei sentinţe a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1116 din 2 aprilie 2009, în sensul admiterii contestaţiei la executare şi anulării formelor de executare, constatându-se prescris dreptul la executarea silită.
De asemenea, actul de executare reprezentat de poprirea contului debitoarei S.I.F.M. SA Bacău deschis la terţul poprit, urmare Ordinului nr. 1437 din 19 iunie 2006, a fost contestat de către S.I.F.M. SA, cerere care a format obiectul Dosarului nr. 4247/180/2006, soluţionat în mod irevocabil în sensul anulării actelor de executare silită pornite în baza ordinului sus menţionat, prin Decizia nr. 2480 din 19 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Revenind la cele arătate anterior, întoarcerea executării poate fi cerută când actele de executare au fost desfiinţate, fie ca urmare a desfiinţării titlului executor (situaţie în care actele de executare sunt desfiinţate de drept) fie ca urmare a admiterii contestaţiei la executare.
Potrivit dispoziţiilor art. 4041 C. proc. civ. „În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioară acesteia”.
Din interpretarea gramaticală a acestui text de lege, rezultă că legiuitorul prin folosirea conjuncţiei sau a semnalat că cele două variante sunt alternative şi nu cumulative.
În cauza de faţă ne aflăm în situaţia desfiinţării executării ca urmare a admiterii contestaţiei la executare, deşi titlul este în fiinţă, ipoteză în care cel interesat este de asemenea îndreptăţit să solicite întoarcerea executării deoarece restabilirea situaţiei anterioare decurge din constatarea ineficacităţii titlului executor, precum şi din constatarea ineficacităţii actelor de executare, ca urmare a încălcării legii.
Prin urmare, revenind la criticile invocate de către recurentă, potrivit cărora pe de o parte, câtă vreme nu a fost anulat Ordinul de poprire nr. 1437/2006 nu poate fi cerută întoarcerea executării silite, iar pe de altă parte reclamanta nu a contestat executarea silită însăşi, ci numai actul de executare silită reprezentat de somaţia nr. 10121/2006, în lumina celor mai sus arătate, Înalta Curte constată că urmare contestaţiilor la executare formulate de către reclamantă a fost desfiinţată executarea silită iniţiată de către pârâtă, situaţie în care instanţa are căderea, la cererea persoanei interesate să dispună şi restabilirea situaţiei anterioare.
Având în vedere aceste argumente vor fi înlăturate criticile recurentei privind prematuritatea formulării cererii de faţă şi inadmisibilitatea acesteia, ambele motivate pe lipsa unei hotărâri irevocabile în ceea ce priveşte anularea Ordinului nr. 1437 din 19 iunie 2006 emis de A.V.A.S prin care debitoarea a fost executată silit.
Aşa fiind dezlegarea dată de instanţa de fond asupra cererii privind întoarcerea executării silite nu este susceptibilă de critică sub aspectul nerespectării dispoziţiilor legale incidente, astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S Bucureşti împotriva Sentinţei comerciale nr. 5 din data de 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2592/2010. Comercial. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 2594/2010. Comercial. Rezoluţiune contract.... → |
|---|
