ICCJ. Decizia nr. 2592/2010. Comercial. Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2592/2010
Dosar nr. 7571/2/2009
Şedinţa publică de la 2 iulie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sub nr. 260 din 12 mai 2008, reclamanta SC I.T.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Plantelor Dolj, în prezent SC P.P.P.I. SRL şi Consiliul Judeţean Dolj, solicitând, obligarea ambelor pârâte în solidar sau numai partea în culpă la plata sumei de 78.904,29 lei, cu titlu de preţ pentru produse încredinţate a fi vândute în regim de consignaţie.
Reclamanta a mai solicitat, ca în cazul în care s-ar considera „că pârâtele, ori numai una dintre pârâte, nu ar putea să fie obligate la plata sumei de 78.904,29 lei cu titlu de preţ, obligarea pârâtelor la plata acestei sume cu titlu de daune ” .
În motivarea cererii reclamanta a arătat că între ea, în calitate de consignant, şi pârâta 1 - Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Plantelor Dolj (în prezent SC P.P.P.I. SRL), în calitate de consignatar, au fost încheiate două contracte de consignaţie, respectiv contractul din 05 aprilie 2004 (prelungit până la 31 decembrie 2007) şi contractul din 11 octombrie 2006, în baza cărora a încredinţat pârâtei I mărfuri (seminţe de floarea soarelui, porumb, ovăz şi grâu) prevăzute în anexele 1 şi 2, respectiv anexa I, la contract, pentru a fi vândute în regim de consignaţie, că potrivit art. 27 şi 8 din contractul nr. x/2004, respectiv art. 11.1 şi 4.2. din contractul nr. x/2006, pârâta I avea obligaţia să-i plătească preţul produselor vândute, mai puţin valoarea comisionului, că pentru toată perioada cât seminţele se aflau în depozitul consignatarului, acesta avea obligaţia să le păstreze în bună stare şi că până în momentul vânzării mărfurilor de către consignatar, proprietar al mărfurilor era consignantul.
Reclamanta a mai arătat că pârâta I nu şi-a îndeplinit corespunzător obligaţiile asumate prin contracte în sensul că, pentru cantitatea de 23.348 kg seminţe vândute nu a achitat preţul acesteia, respectiv suma de 78.904,29 lei, şi că această sumă rezultă din facturile emise.
De asemenea, reclamanta a mai arătat că întreaga cantitate de seminţe pentru care s-au emis facturile a căror achitare se solicită prin acţiunea de faţă, nu se mai află în depozitul pârâtei I, că pârâta I nu i-a comunicat nici când şi cum au fost înstrăinate seminţele, că dacă pârâtele sau una dintre aceasta nu ar fi obligate la plata sumei pretinse prin prezenta cerere, acestea sau pârâta în culpă s-ar îmbogăţi fără just temei şi că a chemat în judecată şi Consiliul Judeţean Dolj, având în vedere că pârâta I, Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Plantelor Dolj (în prezent SC P.P.P.I. SRL), este în subordinea directă a Consiliului Judeţean Dolj.
La data de 11 noiembrie 2008 reclamanta a formulat o precizare a acţiunii, arătând că pârâta I urmează a fi SC P.P.P.I. SRL cu sediul în Craiova str. Constantin Angelescu, parter, judeţul Dolj (fila 72).
La data de 17 decembrie 2008 pârâta SC P.P.P.I. SRL a formulat întâmpinare (fila 80) a invocat excepţia lipsei calităţii sale pasive şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
Tribunalul a constatat că excepţia invocată de către pârâtul Consiliul Judeţean Dolj este întemeiată.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de SC P.P.P.I. SRL, tribunalul a constatat că este, de asemenea, neîntemeiată, pentru că dreptul reclamantei de a pretinde remiterea contravalorii produselor încredinţate spre a fi vândute, din care se scădea valoarea comisionului, se năştea, conform contractului, la data la care reclamanta era informată în legătură cu vânzarea seminţelor, în acest sens fiind dispoziţiile art. V - „Obligaţiile părţilor contractante" lit. j) (a se vedea contract din 05 aprilie 2004 - fila 5).
Cât priveşte fondul pretenţiei, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată având în vedere că este dovedită de către reclamantă împrejurarea că a predat cantităţile de seminţe arătate în cererea de chemare în judecată şi că doar o parte dintre seminţele predate se mai regăsesc în depozitele pârâtei iar pârâta SC P.P.P.I. SRL nici nu a contestat că autoarea ei ar fi primit aceste cantităţi de seminţe şi că încă mai are o parte din seminţele ce au fost încredinţate spre vânzare în depozitele sale. Deprecierea acestora ori livrarea de seminţe necorespunzătoare calitativ, invocată prin întâmpinare, nu poate constitui motiv de respingere a acţiunii pentru că constatarea unor astfel de împrejurări trebuia să fie făcută în conformitate cu art. 12 din contract prin act comunicat reclamantei în trei zile de la constatare, în caz contrar considerându-se că bunurile au fost primite de consignatar în stare bună. Cum nu s-a făcut dovada reclamării unor vicii a bunurilor încredinţare în condiţiile arătate, Tribunalul reţine că bunurile au fost primite de către pârâtă în stare bună. De asemenea, nu a fost contestată împrejurarea că în magaziile pârâtei nu se găseşte cantitatea de 23.348 kg. seminţe, în valoare de 78.904,29 lei, fiind, prin urmare, concluzia că această cantitate de seminţe a fost vândută, fără ca reclamantei să i se achite suma cuvenită, respectiv suma de 78.904,29 lei.
Aşa fiind, Curtea de Arbitraj Internaţional prin sentinţa arbitrală nr. 117 din data de 18 mai 2009, în baza art. 969 şi art. 1073 C. civ. a admis acţiunea de faţă şi a obligat pe pârâta SC P.P.P.I. SRL la plata sumei de 78.904,29 lei către reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe arbitrale a formulat acţiune în anulare petenta SC P.P.P.I. SRL Craiova, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 20 din 29 ianuarie 2010 a respins ca nefondată acţiunea în anulare.
Sentinţa sus menţionată a fost recurată de către reclamanta SC P.P.P.I. SRL Craiova în temeiul 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi pe fond admiterea acţiunii şi anularea sentinţei arbitrale.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri şi invocării altor excepţii, formulate în faţa instanţelor de judecată, şi a reţinut:
Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta reclamantă SC P.P.P.I. SRL Craiova nu a fost însoţit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 2 iulie 2010 cu menţiunea de a achita, taxa judiciară de timbru şi de a depune timbrul judiciar (fila 15 dosar recurs).
În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 2 iulie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi respectiv art. 35 pct. 1 şi pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta SC P.P.P.I. SRL Craiova împotriva sentinţei comerciale nr. 20 din data de 29 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2590/2010. Comercial. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 2593/2010. Comercial. întoarcere executare.... → |
|---|
