ICCJ. Decizia nr. 2589/2010. Comercial. Acţiune în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2589/2010
Dosar nr. 1964/30/2009
Şedinţa publică de la 2 iulie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, reclamanta SC P.A. SA a chemat în judecată pe pârâta SC E.T. SRL Bucureşti si a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 12 mai 2007 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară., în sensul obligării pârâtei la restituirea sumei de 45.000 euro, urmând ca reclamanta să restituie bunurile primite de la pârâtă ca şi cumpărătoare.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a intrat în raporturi juridice cu pârâta ca urmare a derulării procedurii de organizare judiciară în care figurează ca societate în insolvenţă SC I. SA Timişoara, iar în cadrul dosarului de faliment judecătorul sindic a dispus ca reclamanta să procedeze la vânzarea bunurilor mobile proprietatea debitoarei, bunuri aflate în gaj şi în custodia pârâtei.
Judecătorul sindic prin încheierea de şedinţă din data de 11 mai 2007, a încuviinţat încheierea contractului de vânzare cumpărare dintre reclamantă în calitate de cumpărător şi SC E.T. SRL în calitate de vânzător. Ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare, a fost admis recursul declarat de debitoare şi a fost respinsă cererea de ridicare a suspendării prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006 şi a fost respinsă cererea de încuviinţare a încheierii contractului de vânzare cumpărare.
În aceste condiţii reclamanta a solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv anularea contractului de vânzare cumpărare.
Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Sentinţa nr. 986/PI din data de 9 octombrie 2009 a admis acţiunea precizată a reclamantei şi a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat între părţi la data de 12 mai 2007 şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 270.900 lei şi dobânda aferentă cursului B.N.R. calculată până la 13 mai 2009 către reclamantă cât şi restituirea către pârâtă a bunurilor obiect al contractului.
Pentru a dispune astfel tribunalul a reţinut în considerente consecinţa celor dispuse prin hotărâre irevocabilă în sensul anulării contractului de vânzare cumpărare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară. Buna credinţă invocată de pârâtă nu a fost reţinută în condiţiile în care ambele părţi au fost de bună credinţă, perfectarea respectivului contract de vânzare cumpărare efectuându-se ca urmare a celor dispuse de judecătorul sindic, nerestituirea preţului de către vânzător echivalând cu o îmbogăţire fără justă cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC E.T. SRL Bucureşti, iar Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin decizia civilă nr. 29/A din 9 februarie 2010 a anulat ca netimbrat apelul declarat de această parte.
Decizia sus menţionată a fost recurată de către pârâta SC E.T. SRL Bucureşti, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri şi invocării altor excepţii, formulate în faţa instanţelor de judecată, şi a reţinut:
Art. 1 din Legea 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta pârâtă SC E.T. SRL Bucureşti nu a fost însoţit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 2 iulie 2010 cu menţiunea de a achita, taxa judiciară de timbru şi de a depune timbrul judiciar (fila 8 dosar recurs).
În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 2 iulie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi respectiv art. 35 pct. 1 şi pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta SC E.T. SRL Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 29/A din data de 9 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2588/2010. Comercial. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 2590/2010. Comercial. Acţiune în anularea... → |
|---|
