ICCJ. Decizia nr. 2859/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2859/2010
Dosar nr. 9895/1/2009
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Galaţi, înregistrată la data de 16 mai 2007, reclamanta SC G. SA Galaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Galaţi constatarea nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţie din 7 mai 1997.
Secţia comercială, maritimă, fluvială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Galaţi, prin sentinţa comercială nr. 1918, pronunţată la data de 12 septembrie 2007, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantă, cu motivarea că nu este nulă clauza stipulată în art. 11 din contractul de asociere în participaţiune, prin care părţile au stabilit participarea la beneficii şi pierderi, necontravenind nici scopului contractului şi nici dispoziţiilor art. 251 – art. 254 C. com. şi că, prin această clauză, părţile au dat expresie principiului libertăţii de voinţă prevăzut de art. 969 C. civ.
Apelul formulat de reclamanta SC G. SA împotriva sentinţei Tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secţia comercială, maritimă şi fluvială a Curţii de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 93/A, pronunţată la data de 19 octombrie 2009.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că, în mod corect, Tribunalul nu a analizat pretinsa neîndeplinire a unor obligaţii contractuale de către pârâtă, care nu constituie cauză de nulitate a contractului şi a considerat că, în cazul asocierii în participaţiune, funcţionează principiul libertăţii contractuale a asociaţilor de a decide asupra modului cum participă la distribuirea beneficiilor şi la suportarea pierderilor; că repartizarea foloaselor şi a pierderilor în alt mod decât proporţional cu valoarea aportului adus de fiecare asociat nu contravine prevederilor art. 251 – art. 256 C. com. şi nu poate constitui o cauză de nulitate a contractului de asociere în participaţiune; că art. 11 nu instituie o clauză leonină, câtă vreme s-a stipulat că pârâta participă la beneficii şi pierderi şi nu reprezintă o eludare a unor prevederi legale imperative, iar cu referire la critica vizând nemotivarea sentinţei apelate, a considerat că această hotărâre cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, conform cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta - reclamantă, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârile instanţei de fond şi de apel sunt nelegale şi netemeinice, că judecătorii nu au clarificat obiectul acţiunii, respectiv natura contractului, încălcând astfel dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., soluţionând altceva decât s-a solicitat prin acţiunea introductivă; că motivarea contradictorie a judecătorului fondului este preluată de judecătorii apelului, cu referire la reţinerea faptului că pârâta nu şi-a atribuit totalitatea câştigurilor şi nu a fost scutită de la pierderi, acceptând un procent minim menit să acopere, cel puţin în parte, valoarea instalaţiei tehnologice; că judecătorii nu au calificat natura contractului, iar concluzia că art. 11 din contract nu contravine ordinii publice şi respectă voinţa părţilor este contrară celor exprimate prin această clauză - aspecte care se circumscriu nu doar motivelor invocate de recurentă, ci, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., şi celor prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 7 C. proc. civ. – recurenta neprecizând relevanţa criticilor aduse instanţei de fond şi hotărârii pe care aceasta a pronunţat-o, faţă de Decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Intimata a solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului şi menţinerea deciziei pronunţată de instanţa de apel ca fiind legală şi temeinică, apreciind că recurenta vizează, prin criticile sale, în special sentinţa comercială nr. 1918 din 12 septembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Galaţi.
Recursul este nefondat.
Astfel, examinând motivele de apel se constată inexistenţa criticii referitoare la încălcarea principiului disponibilităţii cu privire la obiectul cererii dedusă judecăţii, aşa încât această critică, invocată de recurentă omisso medio, nu poate face obiect al examinării în recurs, iar instanţa de control judiciar, respingând apelul, nu a rejudecat cererea de chemare în judecată spre a se putea reţine incidenţa cazului extrapetita, invocat nejustificat de către recurentă, aspect ce înlătură atât critica circumscrisă motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., cât şi critica încălcării dispoziţiilor art. 129 alin. (6) de către instanţa de apel.
Având în vedere că art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, se constată că aspectele evocate de recurentă nu constituie motive contradictorii în sensul acestui text legal, ce nu-şi găseşte incidenţa în cauză.
Este de observat că, potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., interpretarea greşită a actului juridic poate determina modificarea hotărârii judecătoreşti numai în acele împrejurări în care o atare interpretare a determinat schimbarea naturii actului juridic sau a înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia şi că recurenta nu a dezvoltat, în mod concret, critica circumscrisă acestor prevederi, simpla afirmaţie că „judecătorii nu au calificat natura contractului" nerăspunzând exigenţelor precitatului text legal, fiind, de altfel, de neînţeles, faţă de calificarea cuprinsă în contractul de asociere din data de 7 mai 1997, în litigiu, în conformitate cu care acest act juridic a fost încheiat „în vederea efectuării de acte de comerţ şi pentru constituirea unei asociaţii în participaţie fără personalitate juridică conform prevederilor Codului comercial român (art. 251 – art. 256)".
Nu se poate reţine nici greşita interpretare a art. 11 din menţionatul contract, prin care părţile au stabilit, cu respectarea principiului libertăţii lor de voinţă, conform cerinţelor art. 969 C. civ., participarea la beneficii şi pierderi - instanţa de apel confirmând, cu justeţe, interpretarea dată acestui articol de către instanţa de fond, în sensul că nu instituie o clauză leonină şi nu încalcă prevederi legale imperative, fiind în acord cu prevederile art. 251 C. com., astfel că nici aceste critici, alături de cea referitoare la încălcarea art. 129 alin. (6) C. proc. civ., analizată, nu justifică aplicarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta SC G. SA Galaţi, împotriva deciziei Curţii de Apel Galaţi nr. 93 din 19 octombrie 2009, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 899/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2863/2010. Comercial → |
|---|
