ICCJ. Decizia nr. 4267/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4267/2010
Dosar nr. 3322/103/2009
Şedinţa publică din 8 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ sub nr. 3322/103/2009, reclamanta P.E. a chemat în judecată pe pârâta SCM C. Piatra Neamţ solicitând instanţei să dispună anularea comunicării din 31 iulie 2009, a deciziei nr. 70 din 3 august 2009 şi constatarea nulităţii absolute a hotărârii nr. 6 din 4 august 2009 a societăţii pârâte.
Prin sentinţa civilă nr. 1183 din 22 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Neamţ a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta P.E. în contradictoriu cu SCM C. şi s-a dispus anularea hotărârii nr. 6 din 4 august 2009, a deciziei nr. 3 din 3 august 2009 emis de A.G.A. a SCM C. Piatra Neamţ.
A fost respinsă cererea vizând anularea adresei din 31 iulie 2007.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut în esenţă că nu a fost respectat termenul de 15 zile pentru convocarea A.G.A., situaţie în care hotărârea nr. 6 din 31 iulie 2009 şi actul subsecvent, respectiv Decizia nr. 3 din 3 august 2009 sunt lovite de nulitate absolută.
Împotriva sentinţei civile nr. 1183/2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ a formulat apel pârâta SCM C. Piatra Neamţ, apel ce a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 25 din 26 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut în esenţă că hotărârea instanţei de fond este legală, soluţia pronunţată fiind fundamentată pe încălcarea dispoziţiilor legale privind convocarea, reţinând că nu au fost respectate condiţiile cumulative – de publicare în ziar şi de comunicare a convocării prin poştă, pentru a se reţine legalitatea convocării.
Dispoziţiile legale vizând convocarea au caracter imperativ, iar nerespectarea acestora atrage sancţiunea nulităţii hotărârilor luate fără a fi nevoie să se facă dovada unei vătămări.
În condiţiile în care adresa de convocare a fost emisă la data de 20 iulie 2009 iar adunarea generală a avut loc la 31 iulie 2009, pârâta nu a respectat termenul imperativ prevăzut de art. 34 din Legea nr. 1/2005.
În plus, instanţa de apel a reţinut că nici publicitatea în ziar nu a respectat termenul de 15 zile calculat conform dispoziţiilor art. 101 C. proc. civ., situaţie în care în mod corect instanţa de fond a apreciat necesitatea aplicării sancţiunii nulităţii hotărârii.
Împotriva deciziei comerciale nr. 25 din 26 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bacău a formulat recurs pârâta SCM C. Piatra Neamţ, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, iar pe fond respingerea acţiunii formulate de reclamanta P.E., ca nefondate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că instanţele de fond au interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 1/2005 statutul societăţii şi nu a analizat cauza sub aspectul efectelor asupra unor probleme de interes general ale societăţii pârâte.
Instanţa de apel a omis să ia în considerare probele administrate de pârâta prin care se face dovada relei credinţe a reclamantei care s-a sustras de la participarea la adunare.
Astfel, în adunarea generală din data de 31 iulie 2009 au fost analizate două puncte, respectiv analiza bilanţului contabil şi analiza abaterilor disciplinare a reclamantei care nu se mai află în raporturi de muncă cu societatea din data de 1 iunie 2009, fiind pensionată legal.
La adunarea generală în discuţie au fost prezenţi toţi cooperatorii convocaţi, lipsă fiind doar reclamanta care a refuzat participarea, motivând că nu doreşte decât dizolvarea societăţii.
Reclamanta P.E. a formulat întâmpinare prin care solicită, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.
Analizând Decizia recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate, se constată că recursul este nefondat.
Recurenta nu a motivat în drept recursul formulat, dar criticile învederate vizând aplicarea şi interpretarea greşită a legii vor fi încadrate în raport de dispoziţiile art. 306 pct. 3 C. proc. civ. în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Legea nr. 1/2005 este norma cadru ce reglementează organizarea şi funcţionarea cooperaţiei.
Potrivit art. 34 alin. (4) din acelaşi act normativ convocarea membrilor cooperatori pentru adunarea generală sau extraordinară se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fie prin semnarea convocatorului de fiecare membru cooperator şi publicarea cu cel mult 15 zile înainte de data adunării în unul dintre ziarele de largă răspândire.
Şi în statutul societăţii pârâte, la art. 16 s-a prevăzut obligativitatea respectării termenului de 15 zile, vizând publicitatea înainte de întrunirea adunării generale.
Normele legale privind convocarea A.G.A. reglementază probleme ce ţin de statutul organic al persoanei juridice şi de drepturile fundamentale ale membrilor cooperatori, drepturi care ţin de esenţa raporturilor juridice societare, iar încălcarea acestor norme atrage nulitatea hotărârilor A.G.A. luate în altfel de condiţii.
Recurenta pârâtă a preluat în art. 16 din statut, dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 1/1995, iar normele ce reglementează astfel convocarea au un caracter imperativ a căror încălcarea duce la nulitatea hotărârii.
În aceste condiţii, în mod corect instanţele de fond au aplicat şi interpretat dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 1/2005 şi art. 16 din statutul pârâtei, criticile recurentei pe acest aspect fiind nefondate.
Apărarea pârâtei vizând efectele anulării hotărârii A.G.A. nu înlătură caracterul imperativ al dispoziţiilor legale încălcate, dispoziţii ce urmăresc protejarea intereselor fiecărui membru şi acordarea posibilităţii de a lua parte la adunarea generală şi de a-şi manifesta voinţa.
În mod corect ambele instanţe au dispus anularea hotărârii adunării generale pentru considerente formale de legalitate a convocării în raport de dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 1/2005 şi art. 16 din statut fără a analiza aspectele de fond.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) respinge recursul declarat de pârâta SCM C. Piatra Neamţ împotriva deciziei nr. 25 din 26 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SCM C. Piatra Neamţ împotriva deciziei nr. 25 din 26 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2884/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4273/2010. Comercial → |
|---|
