ICCJ. Decizia nr. 2863/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2863/2010
Dosar nr. 1781/87/2007
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 423, pronunţată la data de 17 decembrie 2007, Secţia civilă a Tribunalului Teleorman a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S., în contradictoriu cu pârâta SC E. SA Alexandria, pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 16.394.456.042 lei (ROL), reprezentând contravaloare energie electrică; suma de 3.379.475.026 lei (ROL), reprezentând majorări; suma de 883.195.543 lei (ROL), reprezentând penalităţi de întârziere şi suma de 279.716.300 lei (ROL), reprezentând cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă a făcut aplicarea art. 969, art. 1073 C. civ. şi art. 274 C. proc. civ., reţinând că SC E.O. SA a furnizat energie electrică SC E. SA, că, prin protocolul încheiat la data de 22 decembrie 2004, A.V.A.S. a preluat creanţele restante de la SC E.O. SA, printre care şi creanţa ce face obiectul judecăţii al cărei cuantum a fost stabilit prin expertiză contabilă, asemeni cuantumului majorărilor de tarif şi penalităţilor datorate, înlăturând, ca nedovedite, apărările pârâtei în sensul că a achitat reclamantei suma de 122.645,65 RON.
Secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 161, pronunţată la data 4 martie 2010, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei Tribunalului, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a admis, în parte, acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă să-i plătească acesteia suma de 166.045,96 RON, reprezentând debit principal, a respins, ca neîntemeiată, cererea privind plata majorărilor şi a penalităţilor de întârziere, a menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate şi a obligat pe intimată să plătească apelantei suma de 41.668 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de control judiciar, examinând motivele de apel în raport cu actele şi lucrările dosarului, a reţinut, cu referire la debitul principal reprezentând preţ în cuantum de 16.739.039.726 lei ROL, conform valorii facturilor emise de reclamantă în perioada februarie 2001- martie 2002, că pârâta mai datorează cu acest titlu doar suma de 166.045,96 RON, după efectuarea plăţilor în cuantum de: 343.074.300 lei (ROL), 1.460.000 RON şi 13.550,58 RON, conform documentelor de plată depuse la dosar. În ce priveşte majorările şi penalităţile de întârziere, în litigiu, instanţa de apel a reţinut că aceste pretenţii nu au temei legal, faţă de prevederile imperative ale art. 6 alin. (5) din OG nr. 37/2004 şi cele ale art. 4.2. din Protocolul nr. 5 din 22 decembrie 2004, fiind anulate la data preluării creanţei de către reclamantă de la SC E.O. SA, prin efectul legii.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs intimata reclamantă A.V.A.S., invocând în drept dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv s-a arătat, în esenţă, că instanţa a aplicat greşit prevederile art. 6 alin. (5) din OUG nr. 37/2004 şi cele ale art. 4.2. din Protocolul nr. 5/2004 în soluţionarea pretenţiilor reprezentând majorări de tarif şi penalităţi de întârziere în decontare, deşi aceste prevederi nu erau aplicabile debitelor datorate de apelanta pârâtă şi că a reţinut, în mod neîntemeiat, că, după pronunţarea sentinţei nr. 123/2003, apelanta pârâtă a efectuat plăţi în sumă totală de 1.460.000 RON – recurenta neprecizând reiterarea aspectelor vizând fondul cauzei, faţă de Decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel ca fiind temeinică şi legală.
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art. 6 alin. (5) din OUG nr. 37 din 19 mai 2004 „dobânzile, majorările de întârziere şi penalităţile de orice fel, datorate de consumatorii de energie electrică ale căror creanţe se preiau conform alin. (2) de către A.V.A.S., calculate până la data preluării, se anulează".
Este de observat că Protocolul nr. 05 din 22 decembrie 2004 s-a încheiat între SC F.D.F.E.E.O. SA (SC E.O. SA) şi A.V.A.S. în conformitate cu prevederile OUG nr. 37/2004 privind măsuri de diminuare a arieratelor în economie, aprobată prin Legea nr. 358/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 507/2004, astfel cum rezultă din cuprinsul acestui act al cărui obiect îl constituie, conform art. 1 pct. 1 „preluarea de către A.V.A.S. a creanţelor comerciale restante ale SC E.O. SA asupra debitorilor prevăzuţi în Anexa A la protocol, în vederea recuperării acestora potrivit prevederilor OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, cu modificările şi completările ulterioare" şi că, prin art. 4 pct. 2 din menţionatul protocol, s-a dat eficienţă art. 6 alin. (5) din precitatul act normativ arătându-se, după evocarea acestor prevederi legale, că „nu cuprind dobânzi, majorări de întârziere şi penalităţi creanţele ce fac obiectul prezentului protocol", iar, la data preluării creanţei de către A.V.A.S., erau cunoscute sumele ce reprezintă contravaloarea consumului de energie, precum şi cele ce reprezintă majorări de tarif şi penalităţi de întârziere.
Aşa fiind, nu poate fi primită critica recurentei - reclamante referitoare la inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 6 alin. (5) din OUG nr. 37/2004, aprobată prin Legea nr. 358/2004 şi celor ale art. 4 pct. 2 din Protocolul nr. 5 din 22 decembrie 2004 pretenţiilor sale reprezentând majorări de tarif şi penalităţi de întârziere în decontare, invocată în susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ce nu-şi găseşte incidenţa în speţă, iar critica vizând greşita stabilire a situaţiei de fapt, cu referire la plăţile efectuate de intimata pârâtă, nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, faţă de redactarea în vigoare la data pronunţării deciziei recurate a art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 161 din 4 martie 2010, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2859/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2870/2010. Comercial → |
|---|
