ICCJ. Decizia nr. 403/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 403/2010
Dosar nr. 9810/118/2007
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, secţia maritimă şi fluvială, prin sentinţa civilă nr. 26/MF din 24 aprilie 2008 a respins ca nefondată cererea principală formulată de reclamanta SC I.R. SRL Constanţa în contradictoriu cu pârâta SC N.S.S. SRL Constanţa.
De asemenea a fost respinsă ca nefondată şi cererea reconvenţională formulată de SC N.S.S. SRL Constanţa în contradictoriu cu reclamanta SC I.R. SRL Constanţa.
În final au fost respinse ca nefondate cererile accesorii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în principal, că între reclamanta SC I.R. SRL în calitatea de prestator şi pârâta reconvenientă SC N.S.S. SRL în calitatea de beneficiar s-a încheiat la 1 noiembrie 2005 contractul cadru de reparaţii având ca obiect efectuarea de reparaţii la nave staţionate.
Părţile nu au încheiat niciun act adiţional la contractul cadru pentru barja având ca obiect individualizarea lucrărilor ce urmau a fi efectuate, a preţului negociat, a perioadei în care vor fi finalizate şi a condiţiilor specifice de efectuare a lor.
Reclamanta a efectuat reparaţii la nava amintită numai în cursul anului 2006, după ce înţelegerea ce fixa condiţiile cadru de lucru îşi încetase valabilitatea prin ajungere la termen, pârâta refuzând să achite sumele pretinse prin prezenta acţiune.
Părţile s-au înţeles ca orice lucrare efectuată de prestator să fie realizată doar după încheierea unui act adiţional ale cărui elemente concrete – descrise punctual în capitolul II – se completează cu condiţiile generale stipulate în contractul cadru.
Prin urmare, au exclus – prin însăşi voinţa lor – posibilitatea efectuării de reparaţii la nave pentru care nu sunt determinate caracteristicile navei, proprietarul acesteia, lista detaliată a lucrărilor agreate, preţul negociat pentru ele şi termenele în care trebuie finalizate.
În aceste condiţii, operaţiunile specifice efectuate de prestator la barjă se situează în afara prevederilor contractului din 2005, relaţiile comerciale dintre părţi derivând dintr-o operaţiune juridică distinctă (încheiată în formă simplificată prin comandă urmată de executare), de care reclamanta nu a înţeles să se prevaleze în prezenta cauză. Dimpotrivă, societatea prestatoare – care a beneficiat pe tot parcursul procesului de apărare juridică de specialitate – şi-a întemeiat pretenţiile patrimoniale pe clauzele contractului cadru, apreciind în mod nejustificat că efectele acestuia s-au prorogat; însă, prelungirea valabilităţii actului putea opera doar prin manifestarea expresă de voinţă a ambelor părţi, exprimată prin act adiţional.
Cu privire la cererea reconvenţională, instanţa de fond a reţinut că pretenţiile referitoare la beneficiul nerealizat sunt nefondate, întrucât nu există o clauză penală validă pentru lucrările de reparaţii efectuate de reclamantă în cursul anului 2006 şi, în egală măsură, atât timp cât nu există termene stabilite de părţi pentru finalizarea lucrărilor, nu se poate considera că reclamanta le-a depăşit în mod culpabil.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal.î, prin Decizia civilă nr. 12/MF din 3 noiembrie 2008 a respins ca nefondate apelurile declarate atât de reclamantă cât şi de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 26/MF din 24 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia maritimă şi fluvială, în dosarul nr. 9810/118/2007, fiind preluate în esenţă toate argumentele expuse anterior.
Împotriva deciziei civile nr. 12/MF din 3 noiembrie 2008 dată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta SC I.R. SRL Constanţa, care în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, deoarece nu a fost cercetat şi soluţionat fondul cauzei.
În subsidiar s-a solicitat modificarea în tot a deciziei civile nr. 12/MF din 3 noiembrie 2008 a instanţei de apel, prin obligarea pârâtei la plata contravalorii lucrărilor de reparaţii efectuate, în cuantum total de 150.565,9171 ron, din care 152.268,48 ron reprezentând debit şi 6.297,4371 ron reprezentând dobânzi legale, precum şi plata dobânzilor în continuare până la plata efectivă a debitului.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că părţile, aşa cum o dovedeşte corespondenţa purtată, au înţeles ca lucrările să fie efectuate în baza contractului din 1 noiembrie 2005 şi a comenzilor verbale adiacente, devenind aplicabile dispoziţiile art. 977 şi urm. C. civ., potrivit cărora interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante iar nu după sensul literar al termenilor.
Intimata - pârâtă SC N.S.S. SRL a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. 925/212/2007, reclamanta SC I.R. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC N.S.S. SRL la plata următoarelor sume: 76.473,72 lei – contravaloarea lucrărilor de reparaţii efectuate la barjă recepţionate prin procesul - verbal din 28 februarie 2006, 4.062,011 lei – dobândă legală calculată la debit până la 22 ianuarie 2007 şi în continuare până la plata efectivă, 75.794,76 de lei - contravaloarea lucrărilor de reparaţii efectuate la aceeaşi barjă recepţionate prin procesele - verbale din 15 iulie 2006, 2.235,4261 lei – dobândă legală calculată la debit până la 22 ianuarie 2007 şi în continuare, la care se adaugă cheltuielile de judecată legate de proces.
Din conţinutul contractului cadru de reparaţii, invocat ca referinţă în fundamentarea pretenţiilor reclamantei, apare stipulat fără putere de tăgadă, la capitolul IV intitulat durata contractului, că efectele produse de această convenţie se întind de la data încheierii ei, respectiv 1 noiembrie 2005 şi până la data de 31 decembrie 2005.
Drepturile şi obligaţiile asumate de părţi în cadrul contractului din 1 noiembrie 2005 se bucură de aplicarea dispoziţiilor art. 969 C. civ., potrivit cu care convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
Amplu motivat şi bine argumentat, s-a stabilit că lucrările pretinse a fi executate şi a căror contravaloare face obiectul litigiului de natură comercială nu pot fi circumscrise clauzelor contractului cadru, aceste operaţiuni exced termenului expres precizat de părţi şi constituie o nouă operaţiune juridică. Pentru continuarea efectelor contractului cadru iniţial, era necesară o nouă manifestare de voinţă, consfinţită într-un act adiţional.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC I.R. SRL împotriva deciziei civile nr. 12/MF din 3 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nicio cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.R. SRL Constanţa împotriva deciziei nr. 12/MF din 3 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta - reclamantă la plata sumei de 2.380 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC N.S.S. SRL Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 396/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 405/2010. Comercial → |
|---|
