ICCJ. Decizia nr. 2923/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2923/2010
Dosar nr.1382/1/2010
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2354 din 13 octombrie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a respins ca nefondat recursul declarat de SC C.S. SRL Piatra Neamţ împotriva deciziei nr. 43 din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, prin care s-a menţinut sentinţa nr. 1963 din 3 octombrie 2007.
În recursul său, SC C.S. SRL susţine că instanţele de fond în mod greşit au desfiinţat actul terţului dobânditor fără a desfiinţa actele juridice care au stat la baza înscrierii în patrimoniul SC P. SA.
De asemenea a susţinut că nu au analizat, în lipsa unei acţiuni în revendicare, legalitatea procesului de privatizare şi a transmiterii spaţiilor comerciale de la regiile autonome, în raport de regimul juridic al acestora.
Subliniază că nu s-a ţinut cont de faptul că în raporturile comerciale, pentru că nu exista alte reglementări speciale se aplică principiile dreptului civil de recunoaştere a vânzării lucrului altuia, cu condiţia bunei credinţe a terţului dobânditor.
Instanţa de recurs a apreciat că folosindu-se de majorarea capitalului social pe care chiar FPS a votat-o în AGA din 24 august 1995, pârâta la data de 12 iunie 2003 a vândut un lucru faţă de care avea numai un drept de folosinţă.
A mai considerat că justificat instanţele au considerat actul încheiat în anul 2003 fraudulos, cu eludarea dispoziţiilor imperative privind atributele dreptului de proprietate, iar în aceste condiţii cumpărătorul de bună credinţă este apărat de evicţiune în condiţiile stabilite de art. 1344 C. civ.
SC C.S. SRL a formulat contestaţie în anulare în temeiul art. 318 C. proc. civ. considerând că nu s-a analizat principalul motiv de recurs, respectiv situaţia juridică a vânzării lucrului altuia, iar pe de altă parte nu s-a pronunţat pe motivul prin care s-a invocat faptul că instanţele anterioare au repus părţile în situaţia anterioară, în lipsa unei cereri din partea reclamantei.
Critică şi modul în care s-au examinat problemele vizând despăgubirile solicitate ca urmare a evicţiunii şi pe de altă parte restituirea contravalorii îmbunătăţirilor.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit art. 318 C. proc. civ. „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Din cuprinsul motivării deciziei a cărei retractare se solicită, rezultă că instanţa s-a pronunţat asupra tuturor criteriilor formulate, motivând grupat aprecierile asupra vânzării lucrului altuia.
S-a considerat că răspunderea pentru evicţiune a fost analizată de instanţe care au obligat pe vânzător în solidar cu AVAS la restituirea preţului actualizat fără îmbunătăţirile cerute reclamantei, iar pe de altă parte s-a apreciat că actul încheiat în anul 2003, fraudulos, cu eludarea dispoziţiilor imperative privind atributele dreptului de proprietate, stabilindu-se frauda la lege.
În aceste condiţii se reţine că instanţa de recurs a examinat în integralitatea lor criticile formulate nefiind întrunite condiţiile impuse de art. 318 C. proc. civ..
Situaţie în care,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC C.S. SRL Piatra Neamţ împotriva deciziei nr. 2354 de la 13 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2901/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2955/2010. Comercial → |
|---|
