ICCJ. Decizia nr. 3062/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3062/2010
Dosar nr. 2709/112/2008
Şedinţa publică din 30 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 octombrie 2008 sub nr. 2709/112/2008 reclamantul V.M.V. cheamă în judecată pe pârâta SC A. SA Bistriţa solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să constate nulitatea absolută a deciziilor de la pct. 2 şi 4 din hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 29 august 2008, precum şi nulitatea absolută a actelor subsecvente, respectiv a deciziilor de la pct. 2 şi 4 din actul adiţional din 2 septembrie 2008 şi a art. 7.6 – 7.19 şi art. 9.7 şi 9.8 din actul constitutiv actualizat la data de 2 septembrie 2008, să constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 29 august 2008, precum şi nulitatea absolută a art. 7.12 şi 7.16 din actul constitutiv actualizat la 2 septembrie 2008, să constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. nr. 4 din 29 august 2008.
Prin acţiunea înregistrată la 10 octombrie 2008 reclamanta H.E. cheamă în judecată pe pârâta SC A. SA Bistriţa solicitând instanţei anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 29 august 2008 şi a hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 29 august 2008 publicate, ambele, în M. Of. din 26 septembrie 2008, a actelor adiţionale şi a dispoziţiilor corespunzătoare din actul constitutiv actualizat, cu cheltuieli de judecată.
La 28 octombrie 2008 reclamanta H.E. îşi precizează acţiunea în sensul că solicită instanţei să se constate nulitatea absolută a deciziilor de la pct. 2 şi 4 din hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 29 august 2008 şi nulitatea absolută a actelor subsecvente, respectiv a deciziilor de la pct. 2 şi 4 din actul adiţional din 2 septembrie 2008 şi a art. 7.6 – 7.19 şi art. 9.7 şi 9.8 din actul constitutiv actualizat la data de 2 septembrie 2008, ca şi nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 29 august 2008 şi a art. 7.12 şi 7.16 din actul constitutiv actualizat la 2 septembrie 2008.
Prin încheierea din 14 aprilie 2009, Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, dispune conexarea cauzei la dosarul nr. 2709/112/2008 aflat pe rolul aceleiaşi instanţe.
Prin acţiunea înregistrată la 10 octombrie 2008, reclamantul R.I. cheamă în judecată pe pârâta SC A. SA Bistriţa solicitând anularea hotărârilor A.G.E.A. nr. 1, nr. 2 şi nr. 3 din 29 august 2008, publicate în M. Of. din 29 septembrie 2008, precum şi a actelor adiţionale aferente şi a dispoziţiilor corespunzătoare din actul constitutiv actualizat, acţiunea fiind precizată la 28 octombrie 2008 în sensul solicitării constatării nulităţii absolute a deciziilor de la pct. 2 şi 4 din hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 29 august 2008 precum şi a actelor subsecvente, respectiv a deciziilor de la pct. 2 şi 4 din actul adiţional din 2 septembrie 2008 şi a art. 7.6 – 7.19 şi art. 9.7 şi 9.8 din actul constitutiv actualizat la data de 2 septembrie 2008, ca şi a nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 29 august 2008 şi a art. 7.12 şi 7.16 din actul constitutiv actualizat la 2 septembrie 2008, precum şi a nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 3 din 29 august 2008.
Prin încheierea din 14 aprilie 2009, Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, dispune conexarea cauzei la dosarul aceleiaşi instanţe cu nr. 2709/112/2008, făcând aplicarea prevederilor art. 164 C. proc. civ.
La data de 25 mai 2009, reclamantul R.I. îşi precizează din nou acţiunea în sensul că solicită instanţei constatarea nulităţii absolute a deciziilor de la pct. 2 şi 4 din hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 29 august 2008, precum şi nulitatea absolută a actelor subsecvente, respectiv a deciziilor de la pct. 2 şi 4 din actul adiţional din 2 septembrie 2008 şi a art. 7.6 – 7.12, 7.19 – 7.25 şi art. 9.7 şi 9.8 din actul constitutiv actualizat la data de 18 decembrie 2008, constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 3 din 29 august 2008, precum şi să ia act de revocarea implicită a hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 29 august 2008 prin adoptarea deciziei de la pct. 1.4 din hotărârea A.G.E.A. din 17 decembrie 2008 şi actul adiţional din 17 decembrie 2008.
La termenul din 26 mai 2009 şi reclamantul V.M.V. îşi precizează acţiunea în acelaşi sens, solicitând, diferit faţă de reclamantul R.I., constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 4 din 29 august 2008.
În termeni asemănători şi reclamanta H.E. îşi precizează acţiunea cerând şi ea să se ia act de revocarea implicită a hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 29 august 2008 prin hotărârea A.G.E.A. din 17 decembrie 2008 şi să se constate nulitatea absolută a deciziilor de la pct. 2 şi 4 din hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 29 august 2008 şi a actelor subsecvente, în sensul precizat şi de ceilalţi reclamanţi.
Prin sentinţa comercială nr. 287/ CC din 7 iulie 2009, Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, respinge, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes a reclamantei H.E. în promovarea acţiunii şi excepţia tardivităţii precizărilor la acţiune a reclamanţilor, excepţii invocate de pârâtă, reţinând că reclamanta H.E., având calitatea de acţionar al pârâtei, justifica un interes actual şi legitim, iar reclamanţii, prin precizările la acţiune nu şi-au extins acţiunea în anulare, nesolicitând anularea hotărârii A.G.E.A. din 17 decembrie 2008, ci doar au relevat că prin această hotărâre a fost revocată implicit hotărârea A.G.E.A. nr. 2 din 29 august 2008 renunţându-se la a se mai invoca nulitatea absolută a evocatei hotărâri care, oricum, nu mai era în fiinţă.
Prin sentinţa menţionată instanţa fondului admite ca fiind întemeiate acţiunile, ulterior precizate, formulate de fiecare dintre reclamanţi şi, în consecinţă, constată nulitatea absolută a deciziilor de la pct. 2 şi pct. 4 din hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 29 august 2008 şi a actelor subsecvente, respectiv a clauzelor de la pct. 2 şi 4 din actul adiţional din 2 septembrie 2008 şi a art. 7.6 – 7.12, 7.19 – 7.25 şi art. 9.7 – 9.8 din Actul constitutiv actualizat la 18 decembrie 2008, constată nulitatea absolută a hotărârilor A.G.E.A. nr. 3 şi 4 din 29 august 2008 şi constată că hotărârea A.G.E.A. nr. 2 din 29 august 2008 a fost revocată implicit prin adoptarea deciziei de la pct. 1.4 din hotărârea A.G.A. societăţii pârâte din 17 decembrie 2008 şi Actul adiţional din 17 decembrie 2008, cu câte 500 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei către reclamanţii H.E. şi R.I.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că, deşi pârâta este o societate închisă, prin restricţiile instituite de hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 29 august 2008 cu privire la cesiunea acţiunilor către persoane fizice sau juridice din afara societăţii şi cu privire la gajarea respectivelor acţiuni, ca şi prin crearea posibilităţii ca societatea să dobândească propriile acţiuni conform Regulamentului privind dobândirea propriilor acţiuni, la un preţ aprobat de Consiliul de Administraţie al societăţii pârâte, ca şi cu privire la retragerea şi/sau indisponibilizarea acţiunilor se încalcă atât prevederile art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, cât şi prevederile art. 44 alin. (1) – (2) din Constituţia României, ca şi prevederile art. 480 C. civ., care consfinţesc dreptul de proprietate conform atributelor căruia şi acţionarii au dreptul de a dispune de acţiunile integral vărsate în sensul cesionării lor şi altor persoane decât acţionarilor societăţii la un preţ negociat şi nu la unul stabilit de Consiliul de Administraţie, ca şi cu privire la dreptul de gajare a acelor acţiuni, care nu poate fi limitat prin stabilirea posibilităţii acestei gajări numai în favoarea instituţiilor de credit recunoscute de B.N.R., cu notificarea prealabilă a Consiliului de Administraţie şi cu aprobarea A.G.E.A., neexistând nicio prevedere legală în acest sens. Reţine, de asemenea instanţa, că într-o societate pe acţiuni circulaţia acţiunilor nominative este liberă, acţionarii bucurându-se de atributele dreptului de proprietate asupra lor, pierderea acestui drept, fără voinţa acţionarului, fiind posibilă doar în condiţiile art. 100 din Legea nr. 31/1990, în situaţia în care acţionarul nu a făcut vărsămintele de capital subscris, ceea ce nu este cazul în speţă, precum şi că excluderea acţionarului din societate nu este prevăzută în Legea nr. 31/1990 şi pentru o societate pe acţiuni, un acţionar putând răspunde pentru daunele produse societăţii, dar neputând fi sancţionat prin retragerea calităţii de acţionar, prin retragerea acţiunilor lui de către societate, prin indisponibilizarea acestora, sau prin excluderea din societate.
Prin Decizia civilă nr. 9 din 4 februarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei primei instanţe pe care o schimbă în parte în sensul că admite în parte acţiunile conexate şi precizate formulate de reclamanţi şi constată nulitatea absolută parţială a hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 29 august 2008, respectiv doar a menţiunilor referitoare la pierderea calităţii de acţionar pentru acţionarii care săvârşesc una din faptele prevăzute la lit. a) şi b) de la pct. 2 din hotărârea A.G.E.A. nr. 1/2008, precum şi a menţiunilor referitoare la consecinţele săvârşirii faptelor de la lit. a) şi b), arătate în paragrafele ulterioare celui în care sunt descrise acele fapte, respectiv până la pct. 3 din aceeaşi hotărâre; constată nulitatea absolută a menţiunilor identice cuprinse în actul constitutiv al pârâtei, actualizat la data de 2 septembrie 2008; respinge cererea de constatare a nulităţii absolute a dispoziţiilor pct. 4 precum şi a restului dispoziţiilor de la pct. 2 din hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 29 august 2008; respinge cererea de constatare a nulităţii absolute a menţiunilor identice (dispoziţiile pct. 4, precum şi a restului dispoziţiilor de la pct. 2 din hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 28 august 2008) cuprinse în actul constitutiv al pârâtei, actualizat la data de 2 septembrie 2008; constată că reclamanţii au renunţat la cererea de constatare a nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 29 august 2008; respinge cererea de constatare a nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 3 din 29 august 2008, formulată de reclamantul R.I.; respinge cererea de constatare a nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 4 din 29 august 2008, formulată de reclamantul V.M.V.; respinge cererea de constatare a nulităţii absolute a dispoziţiilor cuprinse în art. 7.6 – 7.12, 7.19 – 7.25, 9.7 şi art. 9.8 din actul constitutiv actualizat la data de 18 decembrie 2008, menţine dispoziţiile din sentinţa atacată referitoare la respingerea excepţiilor, cu câte 250 lei cheltuieli de judecată parţiale la fond, în sarcina pârâtei către reclamanţii H.E. şi R.I.
Reţine instanţa, pentru a decide astfel, că societatea pe acţiuni de tip închis împrumută atât aspecte ale societăţii comerciale de capitaluri cât şi ale uneia de persoane, că de esenţa unei societăţi de tip închis este imposibilitatea oferirii acţiunilor către persoane din afara societăţii pe acţiuni, precum şi faptul că acţionarii nu pot efectua nicio formă de publicitate pentru vânzarea acţiunilor lor, limitarea atributului dreptului de dispoziţie dintre atributele dreptului de proprietate asupra acţiunilor fiind, în cauză, legală şi, implicit asumată de reclamanţi, nefiind astfel, încălcat art. 44 din Constituţie care prevede expres „conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". Mai reţine instanţa că voinţa acţionarilor de a adopta un regulament este o problemă de oportunitate, necenzurabilă de către instanţă, dar că acţionarul unei societăţi închise poate să suporte o singură limitare, respectiv aceea de a nu putea înstrăina acţiunile către terţi, acesta neputând fi sancţionat cu excluderea sau cu diminuarea unilaterală a valorii acţiunilor, precum şi că, atâta vreme cât modificările actului constitutiv au fost operate în baza unor hotărâri A.G.A. necontestate, acestea nu pot fi constatate nule absolut.
Împotriva deciziei de mai sus reclamanţii V.M.V. şi R.I. declară recurs, solicitând fiecare, cu invocarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestora şi, în principal, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinţei primei instanţe cu consecinţa menţinerii acesteia ca temeinică şi legală, iar în subsidiar, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în parte a apelului declarat de pârâtă, menţinându-se sentinţa apelată şi în ceea ce priveşte constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 4 din 29 august 2008, cere recurentul V.M.V., şi în ce priveşte constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 3 din 29 august 2008, cere recurentul R.I., cu cheltuieli de judecată.
Într-o motivare comună, în fapt, a recursurilor lor, recurenţii critică instanţa de apel pentru greşita aplicare a legii, respectiv a art. 1.2 lit. k) şi art. 2.5 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/1996, ca şi a art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, coroborate cu art. 1031, şi cu art. 216 alin. (2) din aceeaşi lege, cu privire la stabilirea caracterului închis al societăţii pârâte, caracter existent de la constituie şi nu dobândit ulterior, cum eronat reţine instanţa criticată, care face confuzie între o astfel de societate pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată, dar în cadrul căreia, conform art. 202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, părţile sociale pot fi transmise totuşi către persoane din afara societăţii dacă s-a obţinut acordul prin vot a cel puţin trei pătrimi din capitalul social. Recurenţii critică instanţa de apel şi pentru greşita aplicare a dispoziţiilor C. civ. şi ale art. 44 din Constituţie prin aprecierea că dreptul de proprietate asupra acţiunilor, care presupune şi dreptul de dispoziţie asupra acestora, poate fi limitat prin dispoziţii de lege, fără însă a le indica. În această lumină, recurenţii critică instanţa de apel pentru greşita aplicare a legii prin reţinerea ca posibilă adoptarea de către pârâtă a unui regulament care să permită dobândirea forţată a acţiunilor acţionarului care ar voi să-şi vândă acţiunile, limitând sfera posibilă a dobânditorilor agreaţi de societate şi limitând şi sfera creditorilor ce pot fi garantaţi de acţionar prin gajarea acţiunilor sale şi permiţând societăţii să-şi dobândească propriile acţiuni la un preţ impus acţionarului ce le vinde şi peste procentul de 10 % din capitalul social, stabilit de dispoziţiile art. 1031 din Legea nr. 31/1990.
Recurenţii critică instanţa şi pentru greşita interpretare a actului constitutiv al pârâtei actualizat la data de 25 aprilie 2007, care, spre deosebire de cele eronat reţinute de instanţă, nu conţine restricţii privind libera vânzare a acţiunilor, deşi, contrar celor reţinute de aceeaşi instanţă, societatea era o societate închisă, care nu a dobândit acest caracter abia ulterior, după hotărârile A.G.E.A. din 29 august 2008, instanţa ignorând că reclamanţii recurenţi au cerut constatarea nulităţii unor prevederi din actul constitutiv actualizat la 2 septembrie 2008, preluate în varianta din 18 decembrie 2008, ca urmare a modificărilor adoptate prin hotărârile A.G.E.A. din 29 august 2008, a căror nulitate absolută au cerut-o aceiaşi reclamanţi recurenţi.
Recurenţii reproşează instanţei criticate şi faptul că a interpretat greşit dispoziţiile adoptate în cursul litigiului de hotărârea A.G.E.A. din 17 decembrie 2008, prin care, în fapt, pârâta intimată, modificând actul constitutiv în sensul limitării dreptului de înstrăinare a acţiunilor numai la asigurarea exerciţiului dreptului de preemţiune al celorlalţi acţionari, recunoaşte implicit legalitatea măsurilor adoptate prin hotărârea A.G.E.A. nr. 2 din 29 august 2008, revocată astfel implicit, cum au şi cerut recurenţii reclamanţi, prin acţiunea introductivă să se constate, abia prin modificările operate de hotărârea A.G.E.A. din 17 decembrie 2008 dându-se efect prevederilor art. 8 lit. f) din Legea nr. 31/1990, neincluse în actul constitutiv actualizat la 25 aprilie 2007, aspect greşit nereţinut de instanţa de apel.
Mai critică recurenţii instanţa de apel şi pentru respingerea cererii de constatare a nulităţii absolute a hotărârilor A.G.E.A. nr. 3 şi 4 din 29 august 2008, fără a motiva coerent această soluţie, în condiţiile în care instanţa însăşi, reţinând ca singură limitare posibilă a dreptului de înstrăinare a acţiunilor exigenţa ca acţiunile să fie oferite spre cumpărare unui alt acţionar, a înlăturat posibilitatea obligării acţionarului să le transmită societăţii, la preţul stabilit de aceasta, acţionarul în cauză neputând fi exclus, iar acţiunile acestuia neputând fi „indisponibilizate", instituţie fără suport legal, instanţa ignorând şi faptul că acţiunile fuseseră transmise către terţi înainte de data de 29 august 2008 a hotărârilor A.G.E.A. contestate şi de actualizarea actului constitutiv al pârâtei la 2 septembrie 2008.
Examinând recursurile reclamanţilor prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acestea sunt fondate, Decizia recurată fiind nelegală şi netemeinică.
Se reţine, în acest sens, că, într-o motivare fără suport legal, instanţa de apel, care ignoră aspectul că societatea intimată a fost de la constituire o societate închisă şi că nu s-a transformat în acest sens pe parcursul existenţei sale, precum şi că în actul constitutiv în varianta din 25 aprilie 2007 nu au existat inserate limitări privind transmiterea acţiunilor de la proprietarii acestora la alţi dobânditori, apreciază că o societate pe acţiuni închisă ar avea elemente de structură mixtă, împrumutaţi atât de la societăţile de capitaluri, cât şi de la societăţile de persoane, raţiune pentru care, în concepţia greşită a instanţei, adunarea generală a acţionarilor societăţii ar putea interzice acţionarilor vânzarea acţiunilor către terţi, permiţând-o numai către ceilalţi acţionari sau, in extremis, dacă ceilalţi acţionari nu doresc să le cumpere, numai către societatea însăşi, instanţa ignorând că şi pentru societatea cu răspundere limitată, care, sub aspectul regimului juridic, întruneşte cu adevărat elemente ale societăţii de persoane, fiind constituită intuitu personae, şi elemente ale societăţii de capitaluri, răspunderea asociaţilor pentru pasivul social fiind în limita aportului lor la capitalul social, între altele, legea permite, cu respectarea anumitor condiţii prevăzute de art. 202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, cesiunea părţilor sociale către terţi faţă de societatea în cauză.
În mod nelegal instanţa de apel consideră că limitarea dreptului de gajare a acţiunilor de către proprietarii acestora numai în favoarea unor instituţii de credit autorizate de B.N.R., prevăzute de punctul 4 din hotărârea A.G.E.A., atacată, nr. 1 din 29 august 2008, nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate asupra respectivelor acţiuni, câtă vreme acest drept este prevăzut expres în dispoziţiile art. 991 din Legea nr. 31/1990 şi reprezintă exerciţiul oricărui drept de proprietate mobiliară.
Instanţa reţine corect că adoptarea unui regulament privind dobândirea propriilor acţiuni este o problemă internă, de funcţionare a societăţii, aspect ce nu poate fi cenzurat de instanţă, care este, însă, competentă să cenzureze dispoziţiile cuprinse în acel regulament care încalcă prevederi exprese ale legii, ori instanţa de apel în mod eronat nu reţine încălcarea de către prevederile punctului unu din Regulamentul adoptat de hotărârea nr. 2 a A.G.E.A. din 29 august 2008 a dispoziţiilor imperative ale art. 1031 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990.
Ignoră, de asemenea, instanţa de apel că recurenţii reclamanţi au vândut acţiuni unor terţi, dar anterior modificării, la 2 septembrie 2008, a actului constitutiv al pârâtei, decisă prin hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 29 august 2008, când în respectivul act, varianta din 25 aprilie 2007, nu se menţionase nici o interdicţie specială la înstrăinarea acţiunilor, iar actele de vânzare încheiate de reclamanţii recurenţi nu fuseseră atacate de niciun alt acţionar pentru nerespectarea limitării de ordin general, reglementată de lege, aceea a dreptului de preemţiune, instanţa menţinând, astfel, greşit validitatea hotărârilor A.G.E.A. nr. 3 şi 4 din 29 august 2008.
În fine, în mod nelegal, cu încălcarea principiului disponibilităţii, respectiv a dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., instanţa de apel modifică sentinţa primei instanţe în sensul de a constata că reclamanţii ar fi renunţat, în temeiul art. 246 C. proc. civ., la cererea de constatare a nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 29 august 2008, deşi aceştia aşa cum corect a reţinut prima instanţă, solicitaseră să se constate că hotărârea A.G.E.A. nr. 2 din 29 august 2008 a fost revocată implicit prin adoptarea, în cursul litigiului, a deciziei de la pct. 1.4 din hotărârea A.G.E.A. din 17 decembrie 2008 şi Actul adiţional din 17 decembrie 2008.
Faţă de cele de mai sus, criticile formulate de recurenţi împotriva instanţei de apel dovedindu-se fondate, iar Decizia recurată fiind nelegală şi netemeinică, dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., recursurile recurenţilor reclamanţi urmează a fi admise, iar Decizia recurată urmează a fi modificată în sensul că urmează a fi respins apelul pârâtei împotriva sentinţei primei instanţe, care urmează a fi menţinută.
Cu aplicarea art. 274 C. proc. civ., ca parte căzută în pretenţii, pârâta intimată urmează a fi obligată să plătească fiecărui recurent suma de 19,65 lei cheltuieli de judecată.
Solicitarea recurentului R.I. de a i se acorda cheltuieli de judecată în recurs de 500 lei reprezentând onorariu de avocat urmează a fi respinsă, pe de o parte, întrucât nu a fost dovedită cu originalul chitanţei, iar, pe de altă parte, întrucât alegaţiile avocatului recurentului copiază întrutotu recursul celuilalt recurent, efortul depus nejustificând astfel onorariul pretins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanţii V.M.V. şi de R.I. împotriva deciziei civile nr. 9/2010 din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC A. SA Bistriţa împotriva sentinţei comerciale nr. 287/CC/2009 din 7 iulie 2009 a Tribunalului Bistriţa – Năsăud secţia comercială, de contencios administrative şi fiscal, pe care o menţine.
Obligă pe pârâta SC A. SA Bistriţa să plătească recurenţilor câte 19,65 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3061/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3063/2010. Comercial → |
|---|
