ICCJ. Decizia nr. 3066/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3066/2010
Dosar nr. 4749/114/2009
Şedinţa publică din 30 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1745 pronunţată în data de 16 decembrie 2009, Tribunalul Buzău a admis acţiunea formulată de reclamanta S.I.F.T. SA, în contradictoriu cu pârâta SC F. SA şi a constatat nulitatea absolută a art. 10 alin. (l) teza a II-a din Actul constitutiv al SC F. SA, care are următorul cuprins: „Excepţia privind calitatea de acţionar la dobândirea şi înstrăinarea acţiunilor o constituie administratorii şi salariaţii societăţii F. SA".
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în teza I din alin. (3) al art. 10 din Actul constitutiv al SC F. SA s-a stabilit că „Cesiunea parţială sau totală a acţiunilor între acţionari se face în condiţiile şi cu procedura prevăzută de lege" şi în teza a II-a din cuprinsul aceluiaşi alineat s-a stabilit că „Excepţia privind calitatea de acţionar la dobândirea şi înstrăinarea acţiunilor, o constituie administratorii şi salariaţii societăţii F. SA".
Această formulare a fost apreciată de reclamantă ca fiind de natură să aducă atingere drepturilor sale derivate din calitatea de acţionar al SC F. SA, limitarea transferului acţiunilor doar către ceilalţi acţionari ai societăţii, salariaţi sau administratori, reprezentând în realitate, o restricţie a transferului dreptului de proprietate exercitat asupra acţiunilor şi în cazul în care ar dori să-şi înstrăineze total sau parţial pachetul de acţiuni ce-l deţine la această societate, s-ar lovi de această îngrădire nelegală a dreptului său de proprietate.
Tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (l) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, în cazul acţiunilor nominative emise în formă dematerializată, dreptul de proprietate se transmite printr-o declaraţie făcută în registrul acţionarilor, semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor. Prin actul constitutiv al societăţii se pot prevedea şi alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acţiunilor.
În acelaşi timp, tribunalul a constatat că prin lege sau prin actele constitutive ale societăţii se pot stabili anumite restricţii referitoare la transmiterea acţiunilor societăţii. Astfel, potrivit art. 103 din Legea nr. 31/1990, societatea nu poate dobândi propriile sale acţiuni decât în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege.
În ceea ce priveşte restricţiile convenţionale, tribunalul a apreciat că, pentru protejarea intereselor acţionarilor şi ale societăţii, în actul constitutiv al societăţii pot fi stipulate clauze speciale privind transmiterea acţiunilor. De altfel, potrivit art. 8 lit. f2) din Legea nr. 31/1990, actul constitutiv al societăţii pe acţiuni va cuprinde „orice restricţie cu privire la transferul de acţiuni" şi în această situaţie, asociaţii pot condiţiona transmiterea acţiunilor de avizul consiliului de administraţie sau al adunării generale privind persoana dobânditorilor (clauze de agrement) sau pot stipula dreptul acţionarilor sau al societăţii de a dobândi cu preferinţă acţiunile asociatului cedent (clauze de preemţiune).
Instanţa de fond a conchis că prin actul constitutiv al societăţii nu pot fi stipulate clauze de natură să îngrădească dreptul de proprietate al acţionarilor asupra acţiunilor lor, respectiv asupra dreptului de a cesiona liber acţiunile, o astfel de clauză, aşa cum este şi cea cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Actul constitutiv al SC F. SA, fiind inadmisibilă şi lovită de nulitate absolută.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC F. SA, Râmnicu Sărat, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi pe fond respingere acţiunii formulate de reclamantă. Totodată, în subsidiar a solicitat casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
La termenul de judecată din data de 9 martie 2010, Curtea a pus în discuţia părţilor recalificarea căii de atac şi a dispus prin încheiere separată recalificarea acţiunii drept apel, urmând a se soluţiona de un complet format din doi judecători, conform dispoziţiilor art. 99 alin. (3) din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanţelor Judecătoreşti.
Prin Decizia nr. 22 din 9 martie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de pârâta SC F. SA.
A schimbat în tot sentinţa, iar pe fond a respins acţiunea în nulitate formulată de intimata - reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a constatat că nu s-a încercat îngrădirea dreptului reclamantei de a-şi valorifica acţiunile, cu atât mai mult cu cât aceasta din urmă a încercat să ocolească statutul şi a chemat în judecată societatea pârâtă pentru a modifica actul constitutiv, fără a da posibilitate acţionarilor majoritari să cumpere acţiunile, neaducând dovezi că a făcut o ofertă ce a fost refuzată, astfel că nu se poate susţine că s-a lovit de imposibilitatea înstrăinării acţiunilor proprii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.I.F.T. SA invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii apelului formulat de către pârâta SC F. SA Buzău şi obligării pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Hotărârea A.G.E.A. a pârâtei din 2005 a reprezentat voinţa acţionarilor majoritari, dar pe lângă faptul că a reprezentat un abuz de majoritate, a avut drept efect îngrădirea posibilităţii acţionarilor minoritari de a-şi transfera liber şi la preţul dorit acţiunile deţinute.
- Se afirmă fără temei legal că dispoziţiile actului constitutiv cuprinse la alin. (3) al art. 10 nu aduc atingere dispoziţiilor art. 480 şi 1310 ale codului civil, întrucât apelanta - pârâtă putea să solicite modificarea actului constitutiv. Afirmaţia instanţei este cel puţin contradictorie iar ultimul considerent al deciziei este străin de natura pricinii. Acţiunea prin care se solicită constatarea acestei nulităţi poate fi introdusă oricând.
- Instanţa de apel reţine într-un mod contrar legii situaţia juridică a societăţii intimate - pârâte.
- Decizia atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 98 din Legea nr. 31/1990 întrucât nu s-au luat în considerare diferenţele de regim juridic între societăţile pe acţiuni şi cele cu răspundere limitată.
- Instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a art. 8 lit. f2) din Legea nr. 31/1990. Printr-o interpretare sistematică a textelor din art. 8 al Legii nr. 31/1990 recurenta a apreciat că textul art. 8 lit. f2) este specific societăţilor în comandită pe acţiuni.
Intimata SC F. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta S.I.F.T. SA a depus concluzii scrise.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Nu se constată existenţa cerinţelor necesare pentru reţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor, nefiind străine de natura pricinii.
Instanţa de apel s-a raportat la dispoziţiile legale în materie, la clauzele înscrise în actul constitutiv al SC F. SA, oferind posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii hotărârii, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Pentru a exista contrarietate între considerente trebuie ca acestea să se excludă reciproc. Or motivele care tind la respingerea acţiunii, ca nefondată, nu sunt în situaţia de a se exclude reciproc.
Nici motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi primit instanţa de apel examinând apelul în limita criticilor formulate, a interpretat corect clauza înscrisă în art. 10 alin. (3) din Actul constitutiv al SC F. SA, în concordanţă cu dispoziţiile art. 480 C. civ., art. 1310 C. civ., art. 98 din Legea nr. 31/1990 şi art. 8 din Legea nr. 31/1990.
În speţă nu se poate considera că prin stipularea clauzei cuprinsă în art. 10 alin. (3) din Actul constitutiv al SC F. SA s-a încercat îngrădirea unui drept de proprietate, ci clauza a reprezentat voinţa acţionarilor majoritari.
Dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 31/1990 se referă clar la procedura, modalitatea de transmitere a acţiunilor, text ce este cuprins în actul constitutiv [(art. 10 alin. (2)].
Voinţa părţilor completează dispoziţia legală invocată, nefiind de natură a o încălca.
Dispoziţiile actului constitutiv cuprinse în alin. (3) al art. 10 nu interzic transferul acţiunilor, ci doar îl limitează astfel că aceste prevederi nu aduc atingere dispoziţiilor art. 480 şi art. 1310 C. civ.
Nu se poate vorbi de o restrângere din partea societăţii a dreptului de proprietate asupra acţiunilor atâta timp cât această condiţie a fost aprobată prin hotărâre de adunarea generală a acţionarilor, hotărâre care nu a fost atacată în justiţie de recurentă.
În mod corect s-a reţinut de instanţa de apel situaţia juridică a societăţii intimate - pârâte, încât critica formulată sub acest aspect este nelegală.
În mod legal s-a reţinut că în conformitate cu art. 8 lit. f2) din Legea nr. 31/1990 actul constitutiv al societăţii poate cuprinde orice restricţii cu privire la transferul de acţiuni, text care este specific şi societăţilor pe acţiuni.
Concluzionând se constată că prin clauza cuprinsă în art. 10 alin. (3) din Actul constitutiv al SC F. SA nu s-a încercat îngrădirea dreptului reclamantei de a-şi valorifica acţiunile şi nici nu se poate susţine că s-a lovit de imposibilitatea înstrăinării acţiunilor proprii.
Pentru considerentele expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., încât în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F.T. SA Braşov împotriva deciziei nr. 22 din 9 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3065/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3067/2010. Comercial → |
|---|
