ICCJ. Decizia nr. 3072/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3072/2010
Dosar nr. 3733/1/2010
Şedinţa publică din 30 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 27 iunie 2007, reclamanta SC C. SA Poroschia a chemat-o în judecată pe pârâta A.V.A.S. Bucureşti pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa să o oblige la plata obligaţiilor bugetare datorate şi neachitate la data de 31 decembrie 2003 precum şi înlesnirile la plata obligaţiilor datorate şi neachitate F.N.U.A.S.S. pentru perioada 30 iunie 2003 – 31 decembrie 2003, prin aplicarea prevederilor art. 27 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 26/2004 aprobată şi modificată prin Legea nr. 442/2004, cu respectarea prevederilor art. 26 şi 315 alin. (1) din OUG nr. 26/2004.
A arătat în cererea sa că între A.V.A.S. Bucureşti şi Consorţiul format din SC I. SRL Zimnicea, SC S. SA Zimnicea şi SC A.R.A. SA Bucureşti a fost semnat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni înregistrat cu nr. 11 din 18 februarie 2004, prin care reclamanta a fost privatizată conform Legii nr. 137/2002, transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor fiind realizat la 3 martie 2004 şi că în conformitate cu OUG nr. 26/2004 care prevedea acordarea de facilităţi fiscale, a beneficiat de acordarea înlesnirilor la plată a obligaţiilor bugetare datorate şi neachitate la data de 31 decembrie 2002 prin emiterea ordinului comun al A.V.A.S. Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice nr. 38 din 15 iulie 2004 şi 1076 din 14 iulie 2004 iar pentru obligaţiile datorate şi neachitate F.N.U.A.S.S., înlesnirile au fost acordate prin ordinul A.V.A.S. nr. 7028 din 14 august 2006 emis în baza art. 27 alin. (1) din OUG nr. 26/2004 aşa cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 442/2004, cu respectarea art. 26, respectiv până la data de 30 iunie 2003.
Întrucât OUG nr. 26/2004 prevedea obligaţia acordării înlesnirilor la plata obligaţiilor bugetare şi ale obligaţiilor faţă de F.N.U.A.S.S. datorate şi neachitate până la data de 31 decembrie 2003, reclamanta a solicitat emiterea unor noi ordine comune prin care să se acorde înlesnirile la plată pentru obligaţiile restante până la data de 31 decembrie 2003 prin aplicarea art. 27 alin. (1) lit. b) din acest act normativ, astfel încât să fie acordate înlesnirile la plata obligaţiilor bugetare datorate şi neachitate de SC C. SA Poroschia, de la 31 decembrie 2002 până la 31 decembrie 2003, pe de o parte şi pe de altă parte acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor datorate şi neachitate de către reclamantă F.N.U.A.S.S. pentru perioada 30 iunie 2003 – 31 decembrie 2003.
A mai arătat reclamanta că pârâta A.V.A.S. a refuzat nejustificat acordarea acestor înlesniri la plată, aşa cum rezultă din adresa nr. 5605 din 8 ianuarie 2007.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâtele A.V.A.S. Bucureşti, M.F.P., A.N.F. Bucureşti, ca rămasă fără obiect, aşa cum rezultă din sentinţa comercială nr. 14448 din 4 decembrie 2007 reţinând că reclamanta a beneficiat de înlesniri în baza ordinului comun nr. 38 din 15 iulie 2004 şi nu beneficiază de prevederile art. 26/2004 astfel cum a fost modificat de Legea nr. 442/2004, întrucât nu se află în situaţia unei societăţi comerciale pentru care nu s-au emis ordine anterior intrării în vigoare a acestui text, împrejurare faţă de care cererea este neîntemeiată. De asemenea, referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtelor să emită ordinul comun de acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor datorate şi neachitate de reclamantă către F.N.U.A.S.S. pentru perioada 30 iunie 2003 – 31 decembrie 2003, instanţa de fond a reţinut că faţă de împrejurarea că prin ordinul comun emis de A.V.A.S. şi M.E.F. sub nr. 80 din 1 noiembrie 2007 şi nr. 1859 din 1 noiembrie 2007 s-au aprobat înlesniri la plata obligaţiilor restante la F.N.U.A.S.S., acest capăt de cerere rămânând fără obiect.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel, care a fost soluţionat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în sensul că a fost admis apelul, desfiinţată hotărârea atacată şi a fost trimisă cauza spre soluţionare în fond Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Decizia nr. 2376 din 13 octombrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, acţiunea a fost calificată ca având caracter comercial, fiind admise recursurile declarate de reclamantă şi pârâtă şi în consecinţă a fost casată Decizia atacată şi trimisă cauza spre soluţionare secţiei comerciale a Curţii de Apel Bucureşti.
Judecând apelul, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, l-a admis, a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul admiterii cererii reclamantei, fiind obligată pârâta A.V.A.S. să emită ordin privind acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor datorate de reclamantă pe perioada 30 iunie – 31 decembrie 2003 şi neachitate la F.N.U.A.S.S., şi pârâtele A.V.A.S. şi M.F.P. – A.N.A.F. Bucureşti să emită ordin comun privind acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor bugetare datorate de reclamantă pe perioada 31 decembrie 2002 – 31 decembrie 2003 şi neachitate, aşa cum rezultă din Decizia comercială nr. 91 din 11 februarie 2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile art. 27 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 26/2004, aşa cum au fost modificare prin Legea nr. 442/2004, conferă societăţii comerciale privatizate în baza Legii nr. 137/2002, pentru care transferul dreptului de proprietate a avut loc în anul 2004 (cazul apelantei reclamante), dreptul la înlesniri pentru datoriile restante la 31 decembrie 2003, înlăturând şi apărarea legată de imposibilitatea emiterii ordinului comun pentru datorii deja plătite, câtă vreme chiar din modul în care este structurată această apărare reiese faptul că datoriile în discuţie erau aferente unei perioade anterioare anului 2003, respectiv datei de 30 iunie 2003 şi formaseră deja obiectul unor ordine emise, astfel că instanţa de fond a stabilit greşit situaţia de fapt şi a aplicat greşit dispoziţiile legale incidente.
A reţinut, de asemenea, că întrucât ordinul nr. 7028 din 14 august 2006 a fost emis doar de A.V.A.S., cu respectarea principiului simetriei actelor juridice, pentru obligarea către F.N.U.A.S.S. pe perioada 30 iunie 2003 – 31 decembrie 2003 va fi obligată doar această pârâtă la emiterea ordinului înlesnirilor la plată, iar în ceea ce priveşte obligaţia către bugetul consolidat al statului vor fi obligate ambele pârâte la emiterea unui ordin comun de acordarea înlesnirilor la plată.
Împotriva deciziei instanţei de apel atât A.N.A.F. Bucureşti cât şi pârâta A.V.A.S. Bucureşti au declarat recurs prin care au susţinut nelegalitatea deciziei atacate conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, A.N.A.F. Bucureşti a susţinut că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţii comerciale aflate în portofoliul A.P.A.P.S.C.P., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 442/2004, susţinând că aceste prevederi se aplică doar societăţilor comerciale privatizate în baza Legii nr. 137/2002 pentru care, până la data intrării în vigoare a OUG nr. 26/2004, nu a fost emis niciun ordin comun pentru acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor restante şi că societatea putea beneficia de înlesnirile prevăzute de art. 27 din ordonanţă, în temeiul art. 27 din OUG nr. 26/2004 aşa cum a fost modificată, numai în cazul în care anterior intrării în vigoare a acesteia nu s-ar fi emis ordine comune.
A învedereat, de asemenea, că reclamanta nu poate beneficia nici de prevederile art. 315 din OUG nr. 26/2004 aprobată prin Legea nr. 442/2004 deoarece reclamanta a achitat obligaţiile bugetare restante ce au fost eşalonate prin ordinul comun nr. 38/2004 şi 1076/2004.
Recurenta A.V.A.S. a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că instanţa a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile OUG nr. 26/2004 şi Legea nr. 442/2004, cu referire la art. 27 alin. (1) lit. b) din această ordonanţă şi că Legea nr. 137/2002 nu prevede posibilitatea emiterii mai multor ordine comune privind acordarea de înlesniri la plata obligaţiilor la bugetul statului, în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile art. 18 din Ordinul nr. 92/2002 privind punerea în aplicare a regulamentelor Consiliului Concurenţei elaborate în baza Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, rezultând că acest ajutor se acordă numai o singură dată unei societăţi comerciale şi că în domeniul ajutorului de stat art. 87 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene prevede că acesta este incompatibil cu piaţa comună, astfel că solicitarea societăţii de a emite un alt ordin comun este nelegală.
Având în vedere că ambele recurente au invocat în recursurile declarate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., indicând art. 27 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 26/2004, ca fiind aplicat greşit, Curtea va analiza acest motiv raportat la ambele recursuri constatând că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Conform art. 27 din OUG nr. 26/2004 în forma iniţială „Pentru societăţile comerciale privatizare şi pentru care până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă nu s-au emis ordine comune pentru acordarea înlesnirilor la plată, aceste ordine vor fi emise cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data semnării contractului de vânzare-cumpărare acţiuni". Art. 26 al aceluiaşi act normativ, în aceeaşi formă prevede că scutirea totală sau parţială se face pentru obligaţiile restante la data de 31 decembrie 2003.
Art. 27 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 26/2004 aşa cum a fost modificat prin art. unic pct. 6 din Legea nr. 442/2004 prevede că pentru societăţile comerciale privatizate în baza Legii nr. 137/2002, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă nu s-au emis ordinele comune pentru acordarea înlesnirilor la plată a obligaţiilor restante, aceste ordine vor fi emise cu respectarea prevederilor art. 26 dacă transferul dreptului de proprietate a avut loc în anul 2004, beneficiind de acordarea înlesnirilor pentru datoriile restante la 31 decembrie 2003.
Constatând că transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor s-a realizat la 3 martie 2004, că acordarea înlesnirilor este reglementată pentru datoriile restante la 31 decembrie 2003, că prin ordinul comun al A.V.A.S. şi M.F.P. nr. 38 din 15 iulie 2004 şi nr. 1077 din 14 iulie 2004 s-au acordat înlesniri la plata obligaţiilor bugetare datorate şi neachitate doar până la data de 31 decembrie 2002 rămânând nesoluţionate înlesnirile la plată pentru perioada de la această dată până la 31 decembrie 2003, că prin ordinul A.V.A.S. nr. 7028/2006 înlesnirile au fost acordate pentru obligaţiile datorate şi neachitate până la data de 30 iunie 2003 F.N.U.A.S.S., rămânând nesoluţionate înlesnirile la plată pentru perioada de la această dată până la 31 decembrie 2003 până la care nu au fost achitate obligaţiile datorate faţă de F.N.U.A.S.S., că normele juridice trebuie interpretate în sensul în care să se aplice, iar nu în sensul înlăturării aplicării lor, că în interpretarea restrictivă şi total greşită dată de recurentă aceste norme juridice nu şi-ar găsi locul, faţă de împrejurarea că este reglementată perioada pentru care se acordă înlesnirile la plată respectiv până la 31 decembrie 2003, acest motiv nu poate fi primit recursurile urmând a fi respinse.
Art. 27 din OUG nr. 26/2004 în forma iniţială şi art. 27 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, în forma modificată a fost interpretat şi aplicat corect de instanţa de apel în sensul că acesta conferă reclamantei, ca societate privatizată în baza Legii nr. 137/2002 pentru care transferul dreptului de proprietate a avut loc în anul 2004, dreptul la înlesniri pentru restanţele de până la 31 decembrie 2003, pentru alte perioade decât cele pentru care au fost emise ordinele de înlesnire la plată invocate în cauză, interpretarea excesiv de restrictivă a recurentei menită să înlăture înseşi efectele avute în vedere de legiuitor în edictarea normei juridice fiind corect înlăturată.
De asemenea, va fi respins şi motivul de recurs cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 315 din OUG nr. 26/2004 conform căruia societăţile comerciale pentru care au fost emise ordine comune sau pentru care urmează a fi emise ordine comune de acordare la înlesnire de plată beneficiază de scutirea la plată a dobânzilor şi penalităţilor de orice fel, textul neavând nicio dispoziţie care să interzică emiterea de ordine comune conform cererii reclamatei.
Invocarea de către recurenta A.V.A.S. a dispoziţiile Legii nr. 143/1999 raportată la art. 87 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene nu are legătură cu prezenta cauză, acestea făcând referire la ajutorul de stat, care nu face obiectul cererii introductive, dispoziţiile menţionate nefiind invocate nici în fond şi nici în apel.
În consecinţă, faţă de considerentele de mai sus, Curtea constată că hotărârea atacată este legală şi la adăpost de orice critică, astfel că în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., instanţa va respinge recursurile declarate de pârâtele A.N.A.F. Bucureşti şi A.V.A.S. Bucureşti.
Având în vedere că intimata reclamantă a solicitat cheltuieli de judecată şi că în conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., potrivit căruia partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, Curtea va admite cererea constatând că este întemeiată numai pentru serviciile juridice consemnate în factura din 4 august 2010 urmând a le obliga pe recurente la plata sumei de 6107,78 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele A.N.A.F. Bucureşti şi de A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 91 din 11 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondate.
Obligă recurentele la plata către intimata reclamantă SC C. SA POROSCHIA a sumei de 6107,78 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3071/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3080/2010. Comercial → |
|---|
