ICCJ. Decizia nr. 3070/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3070/2010
Dosar nr. 14668/3/2009
Şedinţa publică din 30 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 12228 din data de 30 octombrie 2009 pronunţată de secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S., în contradictoriu cu pârâta SC B.T. SA, ca neîntemeiată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul a reţinut că, la data de 23 februarie 2009, în şedinţa A.G.E.A. din cadrul SC B.T. SA s-a luat Decizia modificării actului constitutiv al societăţii prin introducerea articolului 191 conţinând clauze privind fuziunea şi divizarea societăţii.
Reclamanta a votat împotriva acestei hotărâri şi a invocat pe cale de acţiune încălcarea prevederilor art. 134 alin. (2) şi art. 241 din Legea nr. 31/1990.
Tribunalul a apreciat că sunt nefondate criticile formulate de reclamantă întrucât dreptul de retragere la care face referire hotărârea A.G.E.A. atacată reprezintă un drept suplimentar, reglementat convenţional, faţă de dreptul de retragere prevăzut de articolului 134 din Legea nr. 31/1990, drept care nu încalcă dispoziţiile legale menţionate.
Susţinerile reclamantei în sensul că propunerile de modificare a actului constitutiv nu respectă cuprinsul proiectului de fuziune sau de divizare sunt neîntemeiate. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 241 lit. c) din Legea nr. 31/1990, proiectul de divizare trebuie să cuprindă condiţiile alocării de acţiuni la societăţile beneficiare „declaraţia de exercitare a drepturilor în cadrul divizării" fiind una dintre aceste cerinţe, stabilită de către organul deliberativ al societăţii, conform competenţei sale conferită de art. 113 din Legea nr. 31/1990.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamanta A.V.A.S. care a solicitat în temeiul art. 296 C. proc. civ., schimbarea hotărârii atacate şi admiterea cererii de chemare în judecată.
Prin Decizia comercială nr. 76 din 9 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul formulat de reclamanta A.V.A.S. ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că acordarea unui drept de retragere suplimentar faţă de cel reglementat de lege nu aduce atingere drepturilor recurentei, ci dimpotrivă îi conferă un drept suplimentar de care se poate prevala sau nu în funcţie de opţiunea acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului şi pe cale de consecinţă admiterea cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 134 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi ale art. 241 din Legea nr. 31/1990; că propunerile de modificare a actului constitutiv privesc fuziunea/ divizarea societăţii şi nu respectă cuprinsul proiectului de fuziune sau divizare de la art. 241 din Legea nr. 31/1990; prevederile proiectului de divizare contravin şi prevederilor art. 134 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că dreptul de retragere este un drept convenţional acordat de societate acţionarilor săi, al cărui exerciţiu se naşte odată cu aprobarea proiectului de divizare de către adunarea generală a acţionarilor.
Acest drept poate fi exercitat numai la opţiunea acţionarului care are a alege între dreptul acordat prin proiect şi a rămâne în societate, a lua parte la divizare şi a utiliza dreptul de retragere prevăzut de art. 134 din Legea nr. 31/1990, după procedura stabilită de lege.
Aşadar, dispoziţiile actului constitutiv privind acordarea prin proiectul de divizare a unui drept de retragere în alte condiţii decât cele prevăzute de dispoziţiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 nu aduc atingere drepturilor acţionarilor, ci dimpotrivă le conferă un drept suplimentar pe care îl pot exercita sau nu, la libera apreciere a fiecărui acţionar.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că însăşi Legea nr. 31/1990 prin art. 241 impune ca proiectul de divizare să prevadă condiţiile alocării de acţiuni însă, lasă în puterea societăţii, prin voinţa acţionarilor săi, exprimată în cadrul adunării generale a acţionarilor atributul stabilirii acestor criterii.
Prin hotărârea nr. 1 din 23 februarie 2009, A.G.E.A. a adoptat în detaliu atât criteriile, cât şi procedura de urmat de către acţionari în vederea alocării de acţiuni la societăţile beneficiare iar propunerile de modificare a actului constitutiv respectă cuprinsul proiectului de fuziune sau divizare de la art. 241 din Legea nr. 31/1990.
Pentru considerentele expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 76 din 9 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3069/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3071/2010. Comercial → |
|---|
