ICCJ. Decizia nr. 3068/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3068/2010
Dosar nr. 6651/2/2009
Şedinţa publică din 30 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 1 septembrie 2009 SC S.C.G. SRL Braşov a formulat, în temeiul art. 44 şi urm. din OUG nr. 51/1998 şi art. 399 şi urm. C. proc. civ., contestaţia la executare împotriva actelor de executare silită efectuate de către A.D.S. Bucureşti, invocând ca acte de executare comunicarea titlului executoriu nr. 118869 din 18 iunie 2009, somaţia nr. 118869 din 18 iunie 2009 şi fişa de calcul a debitului pentru care a fost emisă somaţia mai sus invocată şi a solicitat prin cererea sa anularea actelor de executare precum şi încetarea executării însăşi.
A motivat cererea în sensul că nu a datorat, nu a acceptat la plată şi nu a recunoscut niciodată suma de 21.049,84 lei facturată pentru redevenţă (15.961,44 lei) şi penalităţi de întârziere (5.088,40 lei), întrucât pentru terenul care a făcut obiectul contractului de concesiune nr. 22 din 1 iunie 2006 a dobândit titlul de proprietate în condiţiile legii, astfel că titlul executoriu constând în contractul de concesiune nr. 22/2006 nu mai era în vigoare din 21 decembrie 2007, când a fost încheiat Acordul autentificat cu nr. 2462 din 21 decembrie 2007 prin care terenul respectiv a trecut în proprietatea sa, astfel că nu mai datorează reclamantei redevenţă şi nici penalităţi de întârziere. A invocat de asemenea existenţa pe rolul instanţelor judecătoreşti a două dosare, respectiv dosarul nr. 1058/62/2008, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind constatarea aprobării tacite a Acordului A.D.S. la încheierea actului adiţional la contractul de concesiune nr. 22 din 1 iunie 2006 şi dosarul nr. 47805/3/2008, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, privind obligarea la încheierea actului adiţional prin care să se reducă integral suprafaţa de teren concesionată prin contractul nr. 22/2006.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis contestaţia la executare, a dispus anularea comunicării titlului executoriu nr. 118869 din 18 iunie 2009, somaţiei nr. 118869 din 18 iunie 2009 şi a oricăror forme de executare subsecvente, obligând intimata la plata către contestatoare a sumei de 215,10 lei reprezentând cheltuieli de judecată, iar prin încheierea din 9 februarie 2010 a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, pe excepţie, că cererea introductivă a fost primită în instanţă de către judecătorul sindic şi pe fond, că la 1 iunie 2006 între A.D.S. Bucureşti şi SC S.C.G. SRL Braşov a fost încheiat contractul de concesiune nr. 22 privind terenul agricol în suprafaţă totală de 45 ha. din Sânpetru judeţul Braşov, pe toată perioada existenţei activului, dar nu mai mult de 20 de ani, în schimbul unei redevenţe, în conformitate cu obiectivele contractului. A mai reţinut instanţa de fond că în urma reconstituirii dreptului de proprietate a lui C.H.F.K., prin acordul autentificat cu nr. 2462 contestatoarea a devenit titulara dreptului de proprietate asupra terenului pe care a făcut investiţii, obiect al contractului de concesiune, că în prezent terenul este în proprietatea numitei E.E., că probele nu relevă cu certitudine valabilitatea contractului de cesiune, că însăşi contestatoarea are o acţiune pe rol cu privire la acordul A.D.S. Bucureşti pentru încheierea unui act adiţional în scopul diminuării suprafeţei de teren cu 48,58 ha., că D.N.A. efectuează verificări în legătură cu posibile fraude săvârşite cu ocazia lichidării activelor SC S. SA Braşov şi ca urmare a concesionării unor suprafeţe de teren din proprietatea statului în favoarea cumpărătorului, fiind creată astfel o stare de incertitudine cu privire la proprietatea terenului în litigiu.
Faţă de aceste considerente instanţa a reţinut că numai după clarificarea valabilităţii acordului, în urma soluţionării litigiilor aflate pe rol, urmează a se aprecia asupra executării silite a contestatoarei de către intimată, astfel că a admis contestaţia la executare dispunând anularea comunicării titlului executoriu nr. 118869 din 18 iunie 2009, a somaţiei nr. 118869 din 18 iunie 2009 şi a oricăror forme de executare subsecvente.
La data de 15 aprilie 2010 A.D.S. Bucureşti a declarat recurs împotriva sentinţei instanţei de fond solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestaţiei la executare ca neîntemeiată. A arătat în cererea de recurs că între părţile în litigiu a fost încheiat contractul de concesiune nr. 22 din 1 iunie 2006 pentru o suprafaţă de teren de 45 ha., că prin procesul verbal de predare-primire a fost predată efectiv suprafaţa de 48,58 ha., conform documentaţiei întocmită în conformitate cu HG nr. 834/1991, că potrivit art. 4.1 din contract redevenţa este echivalentul în lei a 495 kg grâu SR ISO 7970/2000/ha/A, preţul grâului fiind calculat după cotaţia grâului la vedere de la Bursa Internaţională de Tranzacţii Financiare Futures şi cu Option – LIFE de la Londra, la cursul de referinţă leu/euro al B.N.R., la data scadenţei, că în conformitate cu art. 5.11 au fost stabilite penalităţi de întârziere şi că potrivit art. 7.1.6 din acelaşi contract concesionarul are obligaţia să achite redevenţa, cuantumul acesteia fiind determinat şi creanţa fiind lichidă, că termenele scadente sunt prevăzute la art. 5.4, creanţa fiind exigibilă, contestatoarea nedeţinând o hotărâre judecătorească care să înlăture caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, precum şi caracterul executoriu al titlului A.D.S. dobândit în temeiul Legii nr. 190/2004.
A susţinut că în mod greşit instanţa de fond a soluţionat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare întrucât, conform art. 46 din OUG nr. 51/1998 contestatorul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanţă, judecătorul urmând să nu primească cererea fără dovada îndeplinirii obligaţiei de comunicare.
Pe fond, a susţinut că instanţa în mod greşit a considerat legal acordul autentificat sub nr. 2462 din 21 decembrie 2007, încălcând OUG nr. 64/2005, Legea nr. 268/2005, HG nr. 626/2001, Legea nr. 1/2000 şi HG nr. 890/2005 întrucât singura cale legală prin care un teren poate fi scăzut din domeniul public al statului şi administrarea A.D.S. este încheierea unui protocol de predare-primire cu Comisia locală de fond funciar, pe baza cererii şi a documentaţiei cuprinzând validarea pe amplasamentul respectiv, înaintate de Comisia judeţeană, iar până în prezent nu a fost înaintat la A.D.S. Bucureşti nicio documentaţie de retrocedare teren de către C.J.F.F. Braşov pentru întocmirea protocolului de predare-primire menţionat mai sus, astfel că, atâta timp cât suprafaţa de 48,58 ha nu a ieşit din patrimoniul A.D.S. pe bază de protocol către C.L. Sânpetru, contractul de concesiune nr. 22/2006 nu a încetat, fiind în vigoare, aceasta fiind de drept să obţină îndeplinirea obligaţiilor asumate de contestatoare prin contractul încheiat.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce priveşte motivul privind greşita soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei la executare Curtea constată că prin încheierea de şedinţă de la 9 februarie 2010 instanţa de fond corect a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare invocată de intimata A.D.S. în temeiul art. 46 din OUG nr. 51/1998, şi urmează a reţine că procedura prealabilă prevăzută de art. 46 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 nu poate fi un impediment în liberul acces la justiţie a justiţiabililor, legea neprevăzând o sancţiune pentru necomunicarea cererii şi actelor anexe către intimată, procedura administrativă prevăzută de acest text nereprezentând o procedură prealabilă în sensul art. 109 C. proc. civ.
Analizând motivele de recurs care privesc fondul acestei căi de atac se constată că între A.D.S. Bucureşti în calitate de concedent şi SC S.C.G. SRL Braşov în calitate de concesionar a fost încheiat contractul nr. 22 din 1 iunie 2006, având ca obiect transmiterea în vederea exploatării a terenului agricol în suprafaţă de 45 ha teren arabil aflat în localitatea Sânpetru, judeţul Braşov pentru perioada existenţei activului, dar nu mai mult de 20 de ani, în schimbul unei redevenţe stabilită conform art. 4 cap. IV şi V din contract.
La data de 21 decembrie 2007 a fost încheiat un acord între contestatoarea din litigiul de faţă în calitate de investitor şi C.H.F.K. în calitate de persoană îndreptăţită, autentificat cu nr. 2462 de către B.N.P.D.E.A., conform căruia în baza Legii nr. 1/2000 s-a hotărât ca „prin plata despăgubirilor (contravaloarea sau preţul terenului) stabilite în condiţiile şi termenele prezentului act juridic, investitorul SC S.C.G. SRL Braşov devine titularul dreptului de proprietate asupra suprafeţelor de teren afectate de investiţii".
La data de 18 iunie 2009, A.D.S. Bucureşti a emis adresa de comunicare a titlului executoriu precum şi somaţia prin care a solicitat ca, în termen de cinci zile de la primirea acesteia, SC S.C.G. SRL Braşov să achite de bună-voie creanţa scadentă în valoare de 21.049,84 lei, sub sancţiunea executării silite, fără nicio altă somaţie, în modalităţile prevăzute de OUG nr. 51/1998.
În acest context şi faţă de împrejurarea că titlul executoriu şi somaţia au fost emise şi comunicate după încheierea acordului autentificat, încheiat între pârâtă şi C.H.F.K., devenit proprietar al terenului în litigiu ca urmare a reconstituirii dreptului său de proprietate, acord prin care acesta confirmă dreptul de proprietate al investitorului SC S.C.G. SRL Braşov asupra acestui teren, ca urmare a achitării integrale a contravalorii terenului, şi având în vedere că nu există dovada rezilierii sau anulării contractului de concesiune şi nici a anulării acordului menţionat mai sus, nefiind făcută dovada soluţiilor date în litigiile invocate de contestatoare, corect instanţa de fond a constatat că executarea silită nu se poate realiza decât în condiţiile lămuririi valabilităţii celor două titluri, nefiind încălcate dispoziţiile OUG nr. 64/2005, Legea nr. 268/2005, HG nr. 626/2001, Legea nr. 1/2000 şi HG nr. 890/2005 şi ca urmare corect a fost admisă contestaţia la executare şi anulate formele de executare.
În consecinţă, Curtea constată că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.D.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 43 din 9 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3067/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3069/2010. Comercial → |
|---|
