ICCJ. Decizia nr. 3069/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3069/2010
Dosar nr. 7419/2/2009
Şedinţa publică din 30 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, la data de 2 septembrie 2008, reclamanta SC C. SA Segarcea cheamă în arbitraj pe pârâta A.D.S. Bucureşti solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 597.524 lei, reprezentând plată nedatorată efectuată de aceasta cu titlu de redevenţă şi penalităţi, respectiv 562.640 lei redevenţă, achitată dar nedatorată, şi 34.884 lei penalităţi de întârziere nedatorată.
La data de 8 mai 2009 reclamanta îşi precizează cererea solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 550.800 lei, din care 509.187,51 lei reprezentând redevenţă nedatorată şi 41.612,49 lei reprezentând penalităţi de întârziere nedatorată.
Prin sentinţa arbitrală nr. 172 din 10 iulie 2009, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României admite acţiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată şi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 509.187,51 lei reprezentând redevenţă nedatorată, şi suma de 41.612,49 lei reprezentând penalităţi de întârziere nedatorate, cu 36.973,23 lei cheltuieli de arbitrare în sarcina pârâtei către reclamantă.
Împotriva sentinţei arbitrale petenta pârâtă formulează acţiune în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., apreciind că s-au încălcat dispoziţii legale imperative, respectiv prevederile art. 969 – art. 970 C. civ. şi implicit, ale contractului de concesiune dintre părţi nr. 39 din 20 mai 2002.
Prin sentinţa comercială nr. 34 din 17 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, respinge acţiunea în anulare formulată de petenta pârâtă, reţinând că motivele invocate de aceasta nu se circumscriu dispoziţiilor expres şi limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ., ea urmărind de fapt reexaminarea hotărârii arbitrale sub aspectul soluţionării fondului litigiului, petenta nefăcând dovada încălcării unor dispoziţii imperative ale legii prin hotărârea arbitrală atacată, pentru a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Împotriva sentinţei de mai sus petenta pârâtă declară recurs solicitând, cu invocarea art. 3041 şi a motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii în anulare formulate împotriva hotărârii arbitrale.
În fundamentarea recursului său recurenta critică instanţa de judecată pentru greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ., prin ignorarea caracterului imperativ al prevederilor art. 969 – art. 970 C. proc. civ. şi ale Legii nr. 381/2002 nerespectate de tribunalul arbitral, dar formulează mai ales critici privind modul de soluţionare a fondului cauzei de către Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional, care, în opinia recurentei, a făcut o greşită apreciere a probelor, încălcând şi prevederile contractului dintre părţi, dar şi ale Legii nr. 381/2002, în special art. 5 şi art. 14, nereţinând că reclamanta intimată putea fi despăgubită în temeiul Legii nr. 381/2002, evocată, şi în baza contractului de asigurare încheiat.
Precizează recurenta, însă, că invocarea dispoziţiilor Legii nr. 381/2002 a fost făcută doar pentru a evidenţia faptul că reclamanta intimată a beneficiat deja de o despăgubire pentru starea de calamitate reclamată.
Examinând recursul petentei pârâte prin prisma motivelor de recurs formulate şi cu raportare la dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., se constată că acesta nu este fondat.
Din economia art. 364 coroborat cu art. 366 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că instanţa sesizată cu o acţiune în anulare a unei sentinţe arbitrale nu poate relua examinarea fondului cauzei decât dacă, în prealabil, admite acţiunea şi anulează hotărârea arbitrală în cauză, admitere posibilă numai pentru unul dintre motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 364.
Cum recurenta şi-a întemeiat acţiunea în anulare pe motivul avut în vedere de art. 364 lit. i) C. proc. civ., fără însă a proba care sunt normele de ordine publică sau dispoziţiile imperative de lege încălcate de tribunalul arbitral, art. 969 – art. 970 C. civ., vizate de recurentă, neavând un astfel de caracter faţă chiar de prevederea cuprinsă în art. 969 alin. (2) C. civ., conform căreia convenţiile legal făcute între părţile contractante se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege, iar raportul juridic dintre părţi dedus arbitrajului nu este reglementat de Legea nr. 381/2002, aspect recunoscut implicit de către recurentă chiar prin declaraţia de recurs, în mod întemeiat instanţa judecătorească investită cu acţiunea în anulare a reţinut judicios că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 364 lit. i) C. proc. civ., criticile avansate în recurs, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind, astfel, nefondate.
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul petentei recurente împotriva sentinţei judecătoreşti atacate urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.D.S. BUCUREŞTI împotriva sentinţei comerciale nr. 34 din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3068/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3070/2010. Comercial → |
|---|
