ICCJ. Decizia nr. 3080/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3080/2010
Dosar nr. 5373/1/2010
Şedinţa de la 30 septembrie 2010
Asupra conflictului negativ de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată la data de 9 mai 2006 contestatoarea SC A. SA Bacău solicită, în contradictoriu cu A.D.S. Bucureşti, anularea formelor de executare emise în dosarul de executare nr. 73585/2006, constatarea că titlul executoriu invocat de pârâtă este nul şi întoarcerea executării.
Prin sentinţa civilă nr. 3742 din 7 iunie 2006, Judecătoria Bacău admite în parte acţiunea contestatoarei, anulează formele de executare emise de către intimată în dosarul de executare nr. 74585/2006 şi respinge capetele de cerere privind întoarcerea executării ca fiind lipsit de obiect.
Prin Decizia nr. 240/ R din 5 martie 2002, Tribunalul Bacău, secţia civilă, admite recursul declarat de recurenta intimată împotriva sentinţei menţionate pe care o casează şi trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 45 din OUG nr. 51/1998 aplicabile potrivit art. 1 alin. (2) din OUG nr. 64/2005.
Prin sentinţa comercială nr. 212 din 30 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, admite excepţia de necompetenţă materială invocată de reclamanta contestatoare şi declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii Comerciale de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, faţă de clauza compromisorie inserată în cap. 11 art. 11.1 din contractul de concesiune nr. 1 din 15 aprilie 2002, care reprezintă titlul executoriu invocat în dosarul de executare nr. 74585/2006 din litigiu.
Prin sentinţa arbitrală nr. 74 din 30 martie 2010, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României admite excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu de tribunalul arbitral şi declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti reţinând, pentru a decide astfel, că litigiile născute din punerea în executare a unor titluri executorii nu pot face obiectul arbitrajului, executarea silită fiind monopolul puterii executive şi judecătoreşti, faţă de dispoziţiile art. 340 şi urm. C. proc. civ., raportate la ale art. 371 şi urm. C. proc. civ. şi ale art. 400 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) din OUG nr. 64/2005 combinate cu cele ale art. 45 din OUG nr. 51/1998.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă, dând eficienţă prevederilor art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (4) C. proc. civ.
Examinând conflictul negativ de competenţă de faţă din perspectiva obiectului cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, potrivit art. 400 C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare competentă şi în ipoteza în care o asemenea contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie.
Cum în speţă titlul executoriu, respectiv contractul de concesiune nr. 1 din 15 aprilie 2002 nu emană de la un organ de jurisdicţie, contestaţia la executare, ca şi contestaţia la titlu sunt de competenţa instanţei de executare care, în cauză, este Curtea de Apel Bucureşti, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 2 alin. (1) din OUG nr. 64/2005 raportate la art. 45 din OUG nr. 51/1998, instanţa judecătorească având competenţă exclusivă în materie de contestaţie la executare potrivit art. 400 coroborat cu art. 404 alin. (1) C. proc. civ.
Existenţa clauzei compromisorii în contractul încheiat de părţi face ca litigiile ce decurg din executarea contractului, care nu vor putea fi soluţionate pe cale amiabilă, să fie soluţionate de către Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, dar numai în măsura arbitrabilităţii acestora, conform art. 340 C. proc. civ., respectiva clauză neavând în vedere litigii legate de executarea silită a titlului executoriu, cu atât mai mult cu cât chiar o hotărâre arbitrală care, investită cu formulă executorie de către instanţa judecătorească, constituie titlu executoriu se execută silit întocmai ca şi o hotărâre judecătorească potrivit art. 368 C. proc. civ., raportat la art. 367 alin. (2) C. proc. civ.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 22 C. proc. civ., urmează a se stabili competenţa de soluţionare a litigiului de faţă în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3072/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3150/2010. Comercial → |
|---|
