ICCJ. Decizia nr. 3150/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3150/2010
Dosar nr. 40805/3/2008
Şedinţa publică din 6 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 6670 din 30 aprilie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC T. SA şi a dispus obligarea acesteia la executarea obligaţiei de a evalua terenurile deţinute la data înfiinţării şi de a majora capitalul social sub sancţiunea daunelor cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, până la momentul executării obligaţiei.
În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut că, prin contractul de vânzare - cumpărare acţiuni nr. 729 din 19 decembrie 1995, A.S.T.P.P. a achiziţionat de la F.P.S. 51 % din capitalul social al SC T. SA, societate reorganizată în condiţiile Legii nr. 15/1990 ce avea obligaţia de a reevalua şi majora capitalul social cu valoarea terenurilor deţinute în proprietate la momentul privatizării.
S-a mai avut în vedere că, potrivit art. 6.3 din contract, la data contractării, pârâta deţine certificat de atestare a dreptului de proprietate pct. 11 terenuri, însă din cuprinsul contractului nu rezultă dacă acestea au fost incluse în capitalul social conform HG nr. 831/1991, devenind incidente dispoziţiile HG nr. 107/2008 conform cu care, pârâtei îi incumbă obligaţia de a evalua terenurile la valoarea de piaţă şi de a majora capitalul social cu diferenţele rezultate din evaluare.
În ce priveşte situaţia terenurilor pentru care s-au obţinut certificate de atestare a dreptului de proprietate ulterior privatizării s-a constatat că societatea a procedat conform actului normativ menţionat şi a majorat capitalul social cu valoarea acestora, situaţie dovedită prin actele adiţionale autentificate depuse la dosar.
De asemenea, instanţa a considerat că pârâta nu a dovedit că ar fi procedat la o evaluare a tuturor terenurilor pentru care a obţinut certificat de atestare după privatizare, motiv pentru care s-a apreciat că pârâta trebuie să evalueze terenurile deţinute la data înfiinţării şi să-şi majoreze capitalul social sub sancţiunea daunelor cominatorii de 100 lei/zi de întârziere până la momentul executării obligaţiei.
Apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei a fost admis prin Decizia nr. 83 din 9 februarie 2010 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, care a schimbat în tot sentinţa, iar pe fond a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Prin aceeaşi decizie, apelul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a fost respins.
Instanţa de apel a reţinut că, prin acţiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la reevaluarea terenurilor deţinute la data înfiinţării sale şi majorarea capitalului social cu valoarea acestora, invocând prevederile HG nr. 107/2008, HG nr. 134/1991, HG nr. 500/1994 şi Legii nr. 15/1990 şi a avut în vedere că, la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare acţiuni, au fost reevaluate terenurile pentru care s-au eliberat cele 11 certificate de atestare a dreptului de proprietate, respectându-se condiţia prealabilă şi necesară eliberării acestora.
De asemenea, instanţa a luat în considerare faptul că reclamanta a atestat existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate, iar în calitate de acţionar al societăţii privatizate, având reprezentanţi în organele de conducere ale acesteia, îi revenea aceeaşi obligaţie.
S-a constatat că prin înscrisurile depuse la dosar s-a făcut dovada îndeplinirii prevederilor HG nr. 500/1994, nefiind incidente în cauză dispoziţiile HG nr. 107/2008.
Împotriva deciziei, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a declarat recurs prin care a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în susţinerea căruia arată următoarele:
- La momentul încheierii contractului de privatizare, pârâta SC T. SA avea obligaţia de a reevalua şi majora capitalul social cu diferenţele rezultate din această reevaluare, conform art. 6 din HG nr. 834/1991 şi art. 1 din HG nr. 500/1994.
- Din contractul de privatizare (art. 6.3) nu rezultă că terenurile pentru care pârâta deţinea 11 certificate de atestare a dreptului de proprietate, au fost incluse în valoarea capitalului social, iar din corespondenţa purtată cu aceasta rezultă că au fost incluse în contractul de vânzare - cumpărare acţiuni, ceea ce ar însemna că nu au mai făcut obiectul vreunei majorări de capital.
- Conform prevederilor HG nr. 107/2008, pârâta avea obligaţia de a evalua la valoarea de piaţă terenurile deţinute la momentul înfiinţării sale şi de a majora capitalul social cu diferenţele rezultate din evaluare.
- Neefectuarea acestei operaţiuni determină o prejudiciere a pârâtei, aceasta considerând că valoarea aportului său, prin raportare la capitalul social, este net superioară acţiunilor deţinute.
- Înscrisurile depuse de reclamantă la dosarul cauzei, prin care se susţine îndeplinirea obligaţiei, nu sunt concludente.
- Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, înlăturând neîntemeiat motivele sale, preluând motivarea apelului, fără să exercite un control judiciar eficient al hotărârii apelate şi a apreciat greşit că sunt neîntemeiate criticile sale privind efectuarea unei expertize.
- La efectuarea majorării capitalului social cu valoarea terenului pentru care pârâta a obţinut certificat de atestare a dreptului de proprietate trebuiau avute în vedere prevederile HG nr. 834/1991, HG nr. 500/1994 şi HG nr. 107/2008.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând criticile reclamantei, respectiv argumentele aduse în susţinerea motivului de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat prin cererea de recurs se constată că acestea vizează, în esenţă, încălcarea dispoziţiilor HG nr. 834/1991, HG nr. 500/1994 şi ale HG nr. 107/2008, însă formularea este una generică în contextul în care se face trimitere la modul în care a fost stabilită situaţia de fapt, la aprecierea înscrisurilor depuse în probaţiune.
De asemenea, redarea conţinutului textelor legale considerate ca fiind incidente în cauză fără a se arăta în concret în ce a constat încălcarea acestora, precum şi susţinerea recurentei în sensul căreia instanţa de apel a „concluzionat greşit că SC T. SA şi-a îndeplinit obligaţia de reevaluare şi majorare a capitalului social, înscrisurile depuse la dosarul cauzei nefiind concludente" nu sunt argumente veritabile în susţinerea nelegalităţii deciziei atacate.
Curtea reaminteşte că rolul său ca instanţă de recurs este limitat exclusiv numai la analizarea aspectelor de nelegalitate la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
Cu privire la critica prin care se susţine neefectuarea unui control judiciar eficient asupra legalităţii şi temeiniciei apelate, din perspectiva incidenţei prevederilor HG nr. 834/1991, HG nr. 500/1994 şi HG nr. 107/2008 se constată că recurenta a procedat identic, în sensul că, după ce a redat textul art. 6 din HG nr. 834/1991 aşa cum a fost modificat prin art. I din HG nr. 107/2008 a concluzionat că s-a procedat greşit atunci când nu i s-a încuviinţat efectuarea unei expertize tehnice.
Cu toate acestea analizând prevederile legale invocate în raport de motivul ce a generat demersul judiciar al reclamantei, (motiv reiterat şi în cuprinsul cererii de recurs), acela determinat de faptul că deşi, prin contractul de vânzare - cumpărare acţiunii nr. 729 din 19 decembrie 1995 se precizează că pârâta deţinea la momentul privatizării un număr de 11 certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor dar nu se menţionează dacă acestea au fost incluse în capitalul social, nu se poate reţine neîndeplinirea obligaţiei de reevaluare şi de majorare a capitalului social pentru terenurile în discuţie.
Pe de o parte, instanţa are în vedere că în situaţia în care nu s-ar fi respectat dispoziţiile art. 6 din HG nr. 834/1991 (în forma de la data privatizării societăţii pârâte - 19 decembrie 1995) şi nici dispoziţiile art. 1 din HG nr. 500/1994, reclamanta ar fi încălcat ea însăşi, ca şi autoritate implicată în privatizare, în calitate de „vânzător" – prevederile art. 7 din HG nr. 834/1991 potrivit cu care, în vederea vânzării de active sau acţiuni conform Legii nr. 58/1991 a privatizării societăţilor comerciale, patrimoniul societăţilor comerciale se reevaluează în condiţiile legii.
Mai mult, prin clauza de la art. 6.3 din contractul de privatizare chiar vânzătoarea atestă că societatea deţine cele 11 certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, că acestea au fost avute în vedere ca făcând parte din capitalul social pentru că, în caz contrar, s-ar fi procedat la menţionarea expresă a acestui fapt, în cuprinsul contractului, aşa cum a şi procedat de altfel prin art. 7.7 din contract prin care pârâta s-a obligat ca, în termen de 15 zile de la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru care nu obţinuse astfel de atestate la data privatizării să solicite încheierea de acte adiţionale cu majorarea de preţ corespunzătoare.
Cu privire la îndeplinirea obligaţiei ce-i incumba societăţii pârâte în baza HG nr. 394/1991 şi HG nr. 500/1994, instanţa de apel a stabilit în mod corect că a fost respectată, neputându-se face abstracţie de actele depuse la dosar.
În fine, în mod corect s-a reţinut că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. I din HG nr. 107/2008, nici din perspectiva principiului neretroactivităţii legii (dat fiind că la data privatizării societăţii aceasta deţinea 11 certificate de atestare a dreptului de proprietate pentru o parte din terenurile din patrimoniu), nici din perspectiva domeniului de aplicare a acestui act normativ.
Sub acest din urmă aspect, instanţa are în vedere că fundamentul ce a stat la baza modificării art. 6 din HG nr. 834/1991, prin HG nr. 107/2008, a fost acela de a se asigura cadrul legal pentru o evaluare în condiţiile pieţii şi nu pe baza unei metodologii învechite a terenurilor din patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data constituirii astfel încât valorile pentru care se emit certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor să fie reale şi nu subevaluate.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, urmând a-l respinge, ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 83 din 9 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3080/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3159/2010. Comercial → |
|---|
