ICCJ. Decizia nr. 3164/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3164/2010
Dosar nr. 2354/1/2010
Şedinţa publică din 6 octombrie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 16 martie 2010, pe rolul acestei instanţe, SC I. SA Iaşi a solicitat revizuirea deciziei nr. 813 din 2 martie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 220/99/2009, invocând motivul de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuenta susţine că prin Decizia nr. 813 din 2 martie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul său, ca nefondat, în urma aprecierii asupra celor două critici aduse împotriva deciziei nr. 61 din 3 iulie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, critici ce au vizat aplicarea prevederilor art. 117 alin. (1) şi art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
S-a învederat faptul că aceeaşi instanţă, într-un dosar care a avut aceleaşi părţi şi acelaşi obiect, prin Decizia nr. 2375/2009, a admis recursul formulat de SC I. SA, pronunţându-se deja asupra legalităţii aceloraşi prevederi ale art. 117 şi art. 129 din Legea nr. 31/1990.
În atare situaţie, revizuenta consideră că între cele două hotărâri există contrarietate, fiind incidente prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările de la dosar instanţa constată următoarele:
Revizuenta invocă contrarietatea a două decizii pronunţate, în recurs, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (1/Decizia nr. 2375 din 13 octombrie 2009, pronunţată în dosarul nr. 4270/99/2008 şi 2) Decizia nr. 813 din 2 martie 2010 pronunţată în dosarul nr. 220/99/2009), considerând că sunt contradictorii în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 7.
În ce priveşte prima hotărâre se constată că aceasta a avut la bază acţiunea formulată de S.I.F.M. SA, în contradictoriu cu SC I. SA prin care s-a solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 11 din 23 noiembrie 2007 a A.G.A., în privinţa punctelor 1, 2, 3, 4, 6 şi 7 din aceasta.
A doua hotărâre a vizat aceleaşi părţi, iar obiectul acţiunii deduse judecăţii a constat în anularea art. 3 din Hotărârea A.G.E.A. a acţionarilor de la SC I. SA, nr. 1 din 12 februarie 2008.
De asemenea, prin Decizia nr. 2375/2009 s-a admis recursul formulat de SC I. SA Iaşi împotriva deciziei nr. 36 din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi pe care a modificat-o, în sensul că a admis apelul acesteia declarat împotriva sentinţei nr. 20/ CC din 21 noiembrie 2008 a Tribunalului Iaşi, schimbând-o cu consecinţa respingerii acţiunii.
Prin Decizia nr. 813/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC I. SA împotriva deciziei nr. 61 din 3 iulie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.
Aceasta fiind situaţia celor două decizii pretins contradictorii urmează a fi analizate prevederile legale invocate de recurentă ca fiind incidente în cauză.
Astfel, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de instanţa de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
O primă condiţie impusă de textul evocat, în cazul dat, care priveşte contrarietatea a două hotărâri date de instanţa de recurs, este aceea ca hotărârile potrivnice să fi antamat fondul cauzei.
Or, în cauza dedusă judecăţii condiţia nu este îndeplinită întrucât una din deciziile indicate (Decizia nr. 813 din 2 martie 2010) nu evocă fondul, prin ea respingându-se ca nefondat recursul.
În privinţa celorlalte condiţii ce impun ca cele două hotărâri să fie pronunţate între aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate, în una şi aceeaşi pricină, dar în dosare diferite, iar nu în aceeaşi cauză se constată că, în cazul dedus judecăţii, chiar dacă cele două decizii privesc aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate, pricina nu este aceeaşi în contextul în care pricinile au vizat anularea a două hotărâri A.G.A. diferite.
Prin urmare, în cauză nu sunt întrunite cumulativ condiţiile cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., motiv pentru care, cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta SC I. SA Iaşi cu privire la Decizia nr. 813 din 2 martie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 220/99/2009, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3163/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3170/2010. Comercial → |
|---|
