ICCJ. Decizia nr. 3159/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3159/2010
Dosar nr. 4548/1/2010
Şedinţa publică din 6 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, la data de 28 iulie 2006, sub nr. 467/102/2006, reclamantul P.A. a chemat în judecată pârâta A.P.E. Câmpina, solicitând instanţei ca, după administrarea probelor, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la transferarea către B.V. Bucureşti a celor 11.900 acţiuni achitate de reclamant, prin subscriere, cu diminuarea procentului aferent acestora şi deţinut până în prezent de A.P.E. Câmpina, înregistrarea lor la registrul acţionarilor pe numele reclamantului, ca şi acţionar la SC C.E. SA Câmpina; cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 12 pronunţată, la data de 18 ianuarie 2010, în dosarul nr. 5707/105/2008 (după casare), Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins cererile formulate de reclamantul P.A. şi intervenientul în nume propriu C.I., în contradictoriu cu pârâta A.P.E. Câmpina, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul P.A., în termen, la data de 18 februarie 2010, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeaşi dată.
Prin Decizia nr. 40 pronunţată la data de 15 aprilie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de reclamantul P.A. împotriva sentinţei nr. 12 din 18 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta A.S.E. Câmpina şi intervenientul în nume propriu C.I.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că apelantul - reclamant P.A., declarând apelul, nu a achitat taxa judiciară de timbru legală, constând în taxă de timbru, ci numai timbru judiciar de 0,50 lei, iar la acest termen nu s-a prezentat pentru a-şi susţine apelul şi pentru a-şi achita obligaţiile în ceea ce priveşte timbrajul, urmând ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora instanţele judecătoreşti nu se pot pronunţa asupra cererilor înainte de a fi îndeplinit timbrajul, să se dispună anularea apelului, ca insuficient timbrat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul P.A., solicitând admiterea acestuia, aşa cum a fost formulat, şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurentul - reclamant P.A. a criticat Decizia instanţei de apel pentru nelegalitate, ca fiind dată cu încălcarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, potrivit cu care instanţa trebuia să stabilească cuantumul taxei judiciare de timbru şi să-i comunice (să-i pună în vedere) să îl achite, ceea ce nu a făcut. Instanţa de apel, la termenele din 18 martie şi 15 aprilie, nu i-a pus în vedere să achite vreo taxă de timbru şi astfel, anularea apelului, ca insuficient timbrat, este nelegală.
Analizând recursul reclamantului, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Dispoziţiile legale în materie de timbru [(Legea nr. 146/1997 - art. 18 şi 20 şi Normele metodologice pentru aplicarea legii - art. 29 alin. (1) şi (2), art. 34, 35 şi 36)] pun în evidenţă o serie de reguli, cu valoare de principiu, după cum urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, „Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanţa de judecată".
Conform art. 29 alin. (1) şi (2) şi art. 34 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, încadrarea în tariful taxelor judiciare de timbru de către instanţele judecătoreşti constituie o sarcină administrativă stabilită de lege a acestor organe, în calitatea lor de prestatoare de servicii taxabile, iar nu obiect al activităţii lor de judecată, şi, conform art. 24 pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a legii, prestatorul serviciului taxabil este obligat să comunice în scris plătitorului cuantumul taxei judiciare de timbru.
Taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar se percep anticipat, dar judecătorul care primeşte cererea este îndreptăţit să amâne plata taxelor până la primul termen de judecată, punând în vedere părţii sumele pe care urmează să le achite cu acest titlu până la acea dată.
Deopotrivă, art. 88 pct. 51 C. proc. civ., stabileşte alte menţiuni prevăzute de lege, ce trebuiesc cuprinse în citaţie, între acestea şi pe cele privind plata taxei de timbru.
În cazul în care, odată cu citarea, nu s-a comunicat părţii obligaţia achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, în cuantumul stabilit, până la primul termen, sub sancţiunea anulării acţiunii, cererii sau căii de atac, instanţa care şi-a nesocotit această îndatorire nu va putea să aplice sancţiunea anulării la primul termen, ci va trebui să amâne judecata, pentru ca partea să fie în măsură a îndeplini obligaţia ce-i incumbă sub acest aspect, iar dacă lipseşte, îi va face o altă comunicare odată cu citarea pentru noul termen.
În speţă, instanţa de apel, în citaţia trimisă apelantului - reclamant P.A. pentru primul termen de judecată, 18 martie 2010, nu a menţionat şi obligaţia depunerii taxei judiciare de timbru pe care era obligat să o plătească. De asemenea, nici în citaţia trimisă pentru termenul din 15 aprilie 2010, când a soluţionat pricina, instanţa de apel nu a menţionat această obligaţie.
În această situaţie, la termenul fixat, 15 aprilie 2010, instanţa de apel, constatând lipsa apelantului - reclamant, era obligată să amâne judecata şi să dispună citarea acestuia, menţionând în citaţie suma stabilită cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Neprocedând astfel, şi, dimpotrivă, procedând la judecarea pricinii, cu încălcarea dispoziţiilor textelor citate, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, lovită de nulitate, sancţiune prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., hotărâre a cărei casare se impune.
Rezultând, aşadar, potrivit dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare cu apelantul - reclamant P.A., aflate la dosar apel, că instanţa de apel nu i-a pus în vedere acestuia necesitatea timbrării cererii de apel, necomunicându-i cuantumul taxei judiciare de timbru datorate, iar la termenul din 15 aprilie 2010, când s-a soluţionat cauza, apelantul - reclamant nu s-a prezentat, vătămarea sa este evidentă, întrucât i s-a anulat apelul, ca insuficient timbrat.
Această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, dispoziţiile legale referitoare la citare şi la taxele judiciare de timbru având caracter imperativ, deoarece au fost prevăzute pentru respectarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.
Aşa fiind, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza la instanţa de apel, pentru rejudecarea apelului formulat de reclamant împotriva sentinţei nr. 12 din 18 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, pentru a se conforma dispoziţiilor procedurale imperative.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul P.A. împotriva deciziei nr. 40 din 15 aprilie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza la instanţa de apel, pentru rejudecarea apelului formulat de reclamant împotriva sentinţei nr. 12 din 18 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3150/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3163/2010. Comercial → |
|---|
