ICCJ. Decizia nr. 3188/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3188/2010
Dosar nr. 1283/1/2010
Şedinţa publică din 7 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 191 din 16 decembrie 2009 a respins acţiunea în anulare formulată de petenta SC C.F.M. SA împotriva sentinţei arbitrale nr. 144 din 3 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I.R. în contradictoriu cu intimaţii SC A.L. AG, A.I. INC şi SC A.L.I. SA.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut, în principal, că prin sentinţa arbitrală nr. 144 din 3 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I.R., s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A.L. AG, A.I. INC şi SC A.L.I. SA (fostă A.R. SA) împotriva pârâtei SC C.F.M. SA şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta la plata sumei de 104.286,42 euro din care 16.046 euro penalităţi pentru sumele neachitate la termen, 5.356,26 euro comision de 3% pentru cele 6 bilete la ordin introduse la plată, 150 euro taxă de operare, 10.695 euro dobânzi, 48.519,66 euro rate leasing neachitate şi 23.519,5 euro taxă de reziliere redusă de Tribunal de 5% din valoarea contractului.
Faţă de motivele invocate în cuprinsul acţiunii în anulare, apare cât se poate de evident că instanţa efectuează doar un control de legalitate, nu de temeinicie aşa cum a cerut petenta, prin invocarea unor situaţii de fapt şi a unor elemente probatorii interpretate greşit.
Nu s-a făcut dovada încălcării unor dispoziţii imperative ale legii prin hotărârea arbitrală împotriva căreia este îndreptată acţiunea în anulare.
Nu-şi găsesc aplicabilitatea nici dispoziţiile art. 364 lit. g) C. proc. civ. care prevăd ipoteza în care hotărârea arbitrală nu ar cuprinde dispozitivul, motivele, data, locul pronunţării, ori nu ar fi semnată de arbitri.
Potrivit jurisprudenţei britanice, instanţele judecătoreşti au posibilitatea de a lipsi de efecte juridice acele clauze contractuale considerate excesive sub aspectul cuantumului daunelor interese stipulate anticipat.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 191 din 16 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC C.F.M. SA care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre, solicitând în principal, în temeiul art. 313 raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., casarea sentinţei şi trimiterea spre rejudecare la prima instanţă pentru administrarea de probe noi, iar în subsidiar admiterea recursului şi modificarea aceleiaşi hotărâri, cu consecinţa admiterii acţiunii în anulare aşa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanţa de fond a încălcat drepturile procesuale cu privire la dovada dreptului străin şi a făcut o nelegală aplicare a principiului dreptului la un proces echitabil în condiţiile prevederilor art. 6 din C.E.D.O.
De asemenea instanţa de fond nu a făcut aplicarea prevederilor art. 64 lit. i) C. proc. civ., neobservând faptul că sentinţa arbitrală fusese pronunţată cu încălcarea prevederilor legii străine aplicabile în materia taxei de reziliere de 23.519,50 euro.
Intimatele-reclamante au depus întâmpinare, prin care au cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că potrivit cererii înregistrată la data de 27 octombrie 2006 la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I.R., reclamantele SC A.L. AG, A.I. INC şi SC SC A.L.I. SA au solicitat obligarea pârâtei SC C.F.M. SA la plata sumei de 174.459 euro reprezentând restanţe datorate în baza a trei contracte de leasing financiar, având ca obiect mai multe autovehicule.
Ulterior, la data de 10 mai 2007 reclamantele au depus o cerere precizatoare prin care au detaliat cuantumul creanţei, arătând că au fost efectuate plăţi după introducerea acţiunii arbitrale, dar şi ca urmare a acumulării de penalităţi de întârziere la sumele restanţă, creanţa a ajuns la o valoare de 160.063,62 euro.
În final, prin notele scrise, reclamantele şi-au majorat penalităţile la suma de 163.960,25 euro.
Din verificarea întregii documentaţii, apare fără putere de tăgadă, că în cursul procedurii arbitrale, au fost garantate cu maximă rigurozitate şi în egală măsură toate drepturile procesuale ale părţilor litigante, prin aceea că au fost legal citate, au fost comunicate cererea de chemare în judecată cu precizările făcute ulterior, precum şi întâmpinarea cu suplimentul la aceasta, înscrisurile doveditoare, admise probatorii, iar dezbaterile şi amânarea pronunţării în scopul depunerii de note scrise au fost realizate cu respectarea dreptului la apărare.
Mai mult, art. 6 pct. 1 din C.E.D.O. consacră, într-o largă accepţie, asigurarea şi recunoaşterea, aplicarea universală şi efectivă a obligaţiei de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul de judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. În soluţionarea cauzei, instanţa de fond a devenit pe deplin că a respectat spiritul european al echităţii juridice, vizând o reală exercitare a dreptului la apărare, dar şi a principiului contradictorialităţii şi al egalităţii armelor în procesul civil.
Amplu documentat şi bine argumentat s-a stabilit că hotărârea pronunţată de Tribunalul Arbitral nu încalcă nici ordinea publică, nici vreo dispoziţie legală imperativă, ci doar a interpretat voinţa părţilor, în considerarea principiului libertăţii contractuale, în concordanţă cu dreptul aplicabil.
De remarcat că în perimetrul motivului de anulare a hotărârii arbitrale prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ. nu sunt circumscrise criticile privind stabilirea situaţiei de fapt, pe care recurenta le-a invocat cu caracter de permanenţă.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.F.M. SA împotriva sentinţei nr. 191 din 16 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nicio cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C.F.M. SA Iaşi împotriva sentinţei nr. 191 din 16 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 587/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3195/2010. Comercial → |
|---|
