ICCJ. Decizia nr. 3259/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3259/2010
Dosar nr. 5168/1/2010
Şedinţa din Camera de consiliu de la 12 octombrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 4336/180/2006, SIF M. SA a formulat „opoziţie" la somaţia de executare comunicată de A.V.A.S. Bucureşti din 6 aprilie 2006 în baza biletului la ordin emis de către SC E. SA Tulcea, în favoarea SC B. SA, bilet la ordin emis în data de 4 octombrie 1996 la Bacău, solicitând ca în contradictoriu cu A.V.A.S. Bucureşti să se constate:
- lipsa unui titlu executor valabil aflat în posesia intimatei,
- lipsa dovezii unei posesii valabile a biletului la ordin,
- nulitatea actelor de executare ca urmare a neprezentării la termen a biletului la ordin,
- prescripţia obligaţiei de plată a biletului la ordin,
- nulitatea biletului la ordin pentru vicii grave de formă,
- lipsa unei obligaţii valabile decurgând din menţiunile efectuate la rubrica avalizat a biletului la ordin,
- că beneficiarul iniţial şi posesorul actual au acţionat în paguba celorlalţi participanţi la nextul cambial,
- să se dispună eliberarea de plată a biletului la ordin.
Prin sentinţa nr. 7616 din 14 septembrie 2006, Judecătoria Bacău a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, considerând că sunt incidente dispoziţiile OUG nr. 51/1998 întrucât titlul care constată creanţa deţinută de A.V.A.S. Bucureşti este dat de biletul la ordin, preluat de la creditorul cedent SC B. SA, în temeiul actului normativ menţionat.
De asemenea, instanţa a avut în vedere că OUG nr. 51/1998 reprezintă reglementarea specială ce derogă de la norma generală de procedură – dată de codul de procedură civilă şi de Legea cambiei şi biletului la ordin – conţinând norme derogatorii de la acestea.
Prin Decizia nr. 1092 din 29 octombrie 2007, recursul declarat de SIF M. SA Bacău împotriva sentinţei a fost respins de Tribunalul Bacău, secţia civilă, care a reţinut incidenţa dispoziţiilor OUG nr. 51/1998.
Instanţa de recurs a statuat că dispoziţiile actului normativ menţionat anterior sunt aplicabile cu prioritate chiar dacă în speţă este vorba de un titlu cambial, neexistând inadvertenţe între OUG nr. 51/1998 şi Legea nr. 58/1934, sigura diferenţă fiind dată nu de tipul titlului executor, ci de natura creanţei şi calitatea părţilor.
De asemenea, instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art. 45 din OUG nr. 51/1998, iar raportat la sediul pârâtului a confirmat soluţia primei instanţe cu privire la instanţa competentă să soluţioneze litigiul dedus judecăţii.
Prin sentinţa nr. 41 din 19 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti apreciindu-se că cererea dedusă judecăţii constă într-o opoziţie la somaţia de executare a biletului la ordin şi, chiar dacă debitul urmărit reprezintă o creanţă neperformantă preluată de A.V.A.S. - prin contractul de cesiune de creanţă din 21 iulie 1999, dispoziţiile art. 45 din OUG nr. 51/1998 nu este aplicabil, fiind vorba de o acţiune specifică unui domeniu strict, cum este cel al titlurilor de valoare, reglementat printr-o lege specială ce nu a fost modificată sub acest aspect [Legea nr. 58/1934 art. 62 alin. (2)].
Prin sentinţa nr. 8780 din 6 octombrie 2008, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia nr. 5520 din 13 mai 2009 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Instanţa a reţinut că – în cauză – creanţa pe care A.V.A.S. Bucureşti o deţine împotriva debitoarei este o creanţă bancară neperformantă, iar potrivit dispoziţiilor art. 45 din OUG nr. 51/1998 – cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea despăgubirilor civile a persoanelor fizice şi juridice sunt de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul său, după caz, domiciliul pârâtului.
S-a reţinut de asemenea, că OUG nr. 51/1998 reprezintă norma specială care derogă de la norma generală de procedură, dându-se eficienţă principiului „specialia generalibus derogant".
Contestaţia în anulare formulată de SIF M. SA împotriva deciziei a fost admisă prin Decizia nr. 2038 din 24 martie 2010 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, care a anulat Decizia şi a trimis cauza spre soluţionare la Secţia comercială a aceleiaşi instanţe.
În considerentele deciziei, instanţa s-a raportat la acţiunea introductivă, în raport de motivele invocate şi de temeiurile de drept la care s-a făcut referire şi a constatat că obiectul cererii îl reprezintă opoziţia cambială reglementată de dispoziţiile Legii nr. 58/1934, care reglementează regimul juridic al cambiei şi biletului la ordin.
S-a mai reţinut că, fiind vorba de un litigiu ce decurge din fapte de comerţ, acesta este supus în mod corect jurisdicţiei comerciale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 5168/1/2010, iar instanţa a apreciat că este utilă derularea fazelor procesuale parcurse de prezenta cauză tocmai pentru stabilirea corectă a instanţei competente material să soluţioneze cauza.
Din modul în care s-au derulat declinările succesive de competenţă, precum şi căile de atac promovate se constată că, în cauză, nu există conflict negativ de competenţă, nefiind incidente dispoziţiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit normelor menţionate, există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină.
În cauza dedusă judecăţii, prima instanţă învestită cu soluţionarea cererii adresată de SIF M. SA s-a declarat necompetentă material şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti prin sentinţa nr. 7616 din 14 septembrie 2006, sentinţă ce a fost supusă controlului judiciar de legalitate prin declararea căii de atac a recursului.
Astfel, sentinţa a devenit irevocabilă prin respingerea recursului de către Tribunalul Bacău, prin Decizia nr. 1092 din 29 octombrie 2007.
Întrucât sentinţa a fost supusă cenzurii instanţei de recurs, care în stabilirea instanţei competente material să soluţioneze cererea petentei SIF M. SA a procedat la calificarea juridică a acesteia, în sensul că este supusă prevederilor OUG nr. 51/1998 – ce au caracter derogator de la normele de procedură conţinute de Codul de procedură civilă şi Legea nr. 58/1934 – prin raportare la prevederile art. 45 din Ordonanţa de urgenţă, Curtea de Apel Bucureşti (care a fost învestită cu soluţionarea cererii prin hotărârea de declinare, irevocabilă) nu avea a mai proceda la o nouă calificare juridică a cererii deduse judecăţii, fiind legată de cele statuate prin Decizia instanţei de recurs, cu putere de lucru judecat.
Procedând astfel, curtea de apel a generat – prin ceea ce a urmat – falsa problemă a unui conflict negativ de competenţă.
În atare situaţie, Înalta Curte constată că nu există conflict negativ de competenţă motiv pentru care va trimite cauza spre soluţionare, Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată că nu există conflict negativ de competenţă şi trimite cauza privind pe contestatoarea SIF M. SA Bacău, în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. Bucureşti, spre soluţionare, Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3202/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3260/2010. Comercial → |
|---|
