ICCJ. Decizia nr. 336/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N IA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 336/2010
Dosar nr. 75/96/2008
Şedinţa publică din 2 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC B. SRL, a chemat în judecată pe pârâtele SC E. SRL cu sediul în Iaşi şi SC B.A. SA cu sediul în Bucureşti şi a solicitat obligarea în solidar la plata sumei de 47.000 euro în lei la cursul plăţii efective şi la cheltuieli de judecată, întrucât marfa transportată de prima pârâtă şi asigurată de cea de-a doua, a ajuns la destinaţie deteriorată.
Tribunalul Harghita, prin sentinţa civilă nr. 1167 din 12 iunie 2008, a admis acţiunea, a obligat pe pârâte în solidar la plata sumei de 170.798 lei echivalentul în lei a 47.000 euro, care se va recalcula la cursul de schimb la data plăţii şi la 4.300 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că în timpul transportului s-a deteriorat marfa transportată de oarece agregatul frigorific s-a defectat, iar cărăuşul răspunde pentru pagubă în temeiul art. 425 C. com., în timp ce asigurătorul în baza poliţei de asigurare din 18 octombrie 2007 răspunde alături de cărăuş.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia nr. 105/A din 12 decembrie 2008 a respins apelul declarat de pârâta SC B.A. SA, a admis apelul pârâtei SC E. SRL Iaşi, a schimbat în tot sentinţa atacată şi a admis acţiunea în parte, obligând pe pârâta SC B.A. SA la plata sumei de 47.000 euro în lei la data plăţii, a obligat pe această pârâtă la 4.300 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, a respins acţiunea faţă de pârâta SC E. SRL şi a dat-o în debit cu suma de 2.364,66 lei taxă de timbru în apel.
Curtea de Apel a reţinut că raportul de expertiză a fost încuviinţat fără participarea unor experţi desemnaţi de părţi astfel încât opinia separată la raportul de expertiză nu are valoare juridică, iar pârâta SC B.A. SA, nu a formulat obiecţiuni la expertiza întocmită.
În privinţa răspunderii asiguratorului, instanţa a considerat că încheierea contractului de asigurare fără verificarea mijloacelor de transport deservit de persoane necalificate relevă propria culpă a asigurătorului, care potrivit art. 41 – art. 44 din Legea nr. 136/1995 este obligat să plătească despăgubirea pentru prejudiciul cauzat de asigurat, dacă cel păgubit nu a fost despăgubit de asigurat.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâtele au declarat recurs.
Recurenta SC B.A. SA îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi reţine că instanţa de apel a ignorat condiţiile angajării răspunderii asigurătorului în cazul transportului mărfurilor perisabile, art. 2.2. din contract condiţionând răspunderea de existenţa vehiculului dotat cu termograf funcţional, pentru care s-a plătit o primă de asigurare suplimentară. Faptul că autovehiculul nu era prevăzut cu registrator de temperatură pe timpul transportului, rezultă ca urmare a reviziei efectuată la 9 noiembrie 2007, a lipsei diagramei, care „a apărut" după respingerea dosarului de daună. Lipsa diagramei termograf face dovada că transportatorul nu a folosit dispozitivul chiar dacă era instalat pe autovehicul.
Mai susţine recurenta că potrivit art. 13 din Legea nr. 136/1995, asiguratul era obligat să răspundă în scris la întrebările formulate şi să declare orice informaţie sau împrejurare esenţiale pentru evaluarea riscului şi în cadrul producerii evenimentului asigurat să furnizeze toate informaţiile şi probele necesare evaluării şi stabilirii despăgubirilor în legătură cu angajarea răspunderii. Astfel se impunea determinarea cantităţii de marfă din remorcă şi valoarea acesteia, printr-o expertiză tehnică.
În recursul său, pârâta SC E. SRL critică Decizia atacată, pentru greşita aplicare a art. 274 C. proc. civ., cheltuielile de judecată fiind datorate de partea care cade în pretenţii.
Recursul pârâtei SC B.A. SA este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Prin contractul de asigurare, părţile au făcut trimitere la normele art. 17 din Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele, stipulându-se ca în cadrul transportului de mărfuri perisabile, pentru acoperirea prejudiciilor datorate defecţiunii echipamentului care controlează temperatura, vehicolul să fie dotat cu termograt funcţional.
În raport de aceste prevederi, recurenta critică nefondat Decizia atacată, care analizând judicios probele administrate a stabilit că atât autoutilitara cât şi remorca erau dotate din fabricaţie cu instalaţii de răcire şi înregistrator de temperatură, diagramele termografului fiind stocate în memoria acestuia în funcţie de care expertul a constatat modul de funcţionare a instalaţiei de răcire. Stocarea datelor privind temperatura pe timpul transportului în memoria aparatului ce comandă instalaţia de răcire este echivalentă registratorului de temperatură, invocat lipsă de recurentă, astfel încât acest motiv nu este concludent pentru schimbarea hotărârii instanţei de apel.
Întinderea răspunderii asiguratorului e dată de dispoziţiile Legii nr. 136/1995 evocate de instanţa de apel, care a constatat şi faptul că reprezentantul asiguratorului a consemnat existenţa cantităţii de marfă înscrisă în factură şi faţă de cere o altă probă era inutilă.
În temeiul prevederilor contractuale (pct. 2 şi 3) asigurătorul este ţinut a răspunde de prejudiciul produs în limita poliţei de asigurare.
În privinţa recursului SC E. SRL, acesta urmează a fi respins ca tardiv declarat.
Prevederile art. 301 C. proc. civ. stabilesc termenul de 15 zile de declarare a recursului, care începe să curgă de la data comunicării hotărârii ce se atacă.
Hotărârea Curţii de Apel a fost comunicată acestei recurente la data de 22 ianuarie 2009, iar calea de atac a fost exercitată la 9 februarie 2009 peste termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Aşa fiind în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de SC B.A. SA împotriva deciziei 105/A din 12 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş şi ca tardiv declarat recursul pârâtei SC E. SRL împotriva aceleiaşi hotărâri judecătoreşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC B.A. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 105/A din 12 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de pârâta SC E. SRL Iaşi împotriva aceleiaşi decizii, ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 334/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 341/2010. Comercial → |
|---|
