ICCJ. Decizia nr. 349/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 349/2010
Dosar nr. 7267/1/2009
Şedinţa publică din 2 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul W.A.V.V.C., în contradictoriu cu SC E.F. SA Vârtop, a formulat opoziţie la înregistrarea actului adiţional din 24 septembrie 2007 al actului constitutiv al societăţii comerciale şi a procesului - verbal al A.G.A. din 13 septembrie 2007, la registrul comerţului motivând că adunarea generală nu a fost convocată în conformitate cu prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990; acţionarul majoritar nu a fost convocat prin lichidator sau administratorul judiciar; administratorul propus nu are calificarea profesională care să-i permită exercitarea funcţiei iar între art. 4 şi art. 7 alin. (2) din Statut sunt contradicţii legate de aportul reclamantului la capitalul social.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa nr. 30 din 19 decembrie 2007, a respins excepţia lipsei calităţi de reprezentant al apărătorului pârâtei, a admis excepţia lipsei calităţi procesuale active a reclamantului şi a respins cererea de opoziţie a acestuia.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că art. 61 din Legea nr. 31/1990 dă dreptul creditorilor sociali şi oricăror alte persoane prejudiciate prin hotărârea adunării generale a acţionarilor privind modificarea actului constitutiv să formuleze opoziţie însă reclamantul este acţionar iar în această calitate dreptul său nu justifică opoziţia la înscrierea în Registrul Comerţului ci acţiunea în anularea hotărârii A.G.A.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia 316 din 31 martie 2008, a admis recursul reclamantului a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, considerând că reclamantul şi-a precizat acţiunea la termenele din 21 noiembrie şi 12 decembrie 2007, ca fiind de anulare a hotărârii A.G.A. astfel cum aceasta era motivată în fapt şi în drept.
Reluând judecata fondului, Tribunalul prin sentinţa nr. 4 din 3 februarie 2009 a admis în parte acţiunea, a anulat hotărârea A.G.E.A. din 13 septembrie 2007, actul adiţional şi actul constitutiv din 24 septembrie 2007 şi a respins cererea privind anularea procesului - verbal al A.G.A. din 13 septembrie 2007.
Instanţa a reţinut în esenţă că prin Decizia A.G.A. s-a hotărât anularea celor 992 de acţiuni ale SC U.A.T. REG Liechestein, majorarea celor 8 acţiuni rămase, transformarea societăţii pe acţiuni în societate cu răspundere limitată şi numirea administratorului, într-o şedinţă care nu s-a ţinut la sediul societăţii astfel cum legea [art. 110 alin. (2)] şi actul constitutiv prevedeau sub sancţiunea nulităţii. În privinţa procesului - verbal din 13 septembrie 2007, a reţinut că acesta nu este un act subsecvent hotărârii atacate şi nu sunt invocate motive proprii de nulitate.
Prin Decizia 133 din 10 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, a respins apelul pârâtei considerând că dispoziţiile care reglementează exprimarea voinţei societare sunt imperative aşa încât nerespectarea dispoziţiilor statuare şi legale privind locul de desfăşurare a şedinţelor adunărilor generale, nu asigură participarea şi documentarea acţionarilor.
Împotriva decizie astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de apel a motivat insuficient primul motiv de apel referitor la lipsa de interes a reclamantului în promovarea acţiunii.
Contractul de legalitate al hotărârii A.G.E.A. se realiza în raport cu persoana juridică interesul direct şi personal fiind subordonat interesului social.
Instanţa de apel nu a ţinut cont de criticile formulate legate de insuficienta motivare a celor cinci cauze de nulitate invocate, cercetând selectiv şi insuficient fondul cauzei. Motivarea instanţei de apel este străină de natura pricinii, soluţia dată de instanţa de apel nefiind pe excepţia procesuală, ci numai pe una din cauzele de nulitate aleasă arbitrar.
Mai susţine recurenta că neîntemeiat prevederea legală a fost calificată imperativă, prevederile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 instituind o normă relativă, a cărei sancţiune se aplică numai dacă se dovedeşte vătămarea dreptului acţionarului.
Fiind legal convocat, reclamantul a informat asupra imposibilităţii de prezentare astfel încât este exclusă posibilitatea vătămării drepturilor sale prin convocarea într-o altă localitate, a adunării generale.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Calitatea procesuală activă este determinată de prevederile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, modificată, care prevede că hotărârile adunării generale contrare legii sau a actului constitutiv pot fi atacate în justiţie de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul - verbal al şedinţei.
Aşa dar condiţiile impuse de lege pentru acţionarul reclamant au fost îndeplinite, hotărârea A.G.E.A. din 13 septembrie 2007 fiind lovită de nulitate relativă a greşitei convocării la un alt loc decât sediul social, pentru că actul constitutiv nu prevedea posibilitatea desfăşurării şedinţei într-o altă locaţie decât sediul social.
Indiferent de situaţia financiară evocată a societăţii comerciale, cu atât mai mult cu cât se discuta de iminenţa dizolvării ei, convocarea trebuia să respecte prevederile legale pentru interesul social urmărit. Iar dacă interesul social se doreşte a fi obţinut în forme contare unei norme legale, chiar dispozitive, sancţiunea îşi va produce efectele ca o consecinţă a principiului legalităţi.
Critica referitoare la necercetarea tuturor motivelor de nulitate pe care s-a întemeiat acţiunea este neconcludentă, instanţele de fond considerând, judicios, că existenţa unui singur motiv de anulare a hotărârii A.G.E.A. face de prisos cercetarea celorlalte, care, chiar dacă nu ar fi fost întemeiate, nu conduceau la o altă soluţie.
Revenind la interesul ocrotit, al societăţii comerciale, acesta niciodată nu poate fi apreciat în afara dispoziţiilor legale. Derogarea prevăzută în alin. (2) al art. 110 din Legea nr. 31/1990 este expres determinată.
Numai în condiţiile în care acţionarii au prevăzut în actul constitutiv sau au achiesat la convocarea adunării generale într-o altă locaţie decât la sediul social, aceasta nu contravine legii; iar prevederea de principiu, a urmărit asigurarea intereselor acţionarilor prezumat că nu-şi pot exprima voinţa în afara unei informării reale a stării societăţii decât la sediul acesteia.
Condiţia vătămării unor drepturi ale acţionarului care atacă hotărârea adoptată cu încălcarea normelor privind convocarea adunării generale, este prezumată de lege prin dreptul pe care-l acordă celor care nu au luat parte la adunarea generală sau celor care au votat împotrivă.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva decizie nr. 133 din 10 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
În privinţa cheltuielilor de judecată solicitate de intimat, prevederile art. 274 alin. (2) C. proc. civ. condiţionează acordarea acestora de dovezile făcute, iar reclamantul intimat nu a dovedit efectuarea acestora astfel încât cererea va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC E.F. SA Buzău împotriva deciziei nr. 133 din 10 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Respinge cererea intimatului - reclamant de acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 346/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 368/2010. Comercial → |
|---|
