ICCJ. Decizia nr. 3694/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3694/2010
Dosar nr. 6751/1/2010
Şedinţa din Camera de consiliu de la 3 noiembrie 2010
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11 august 2010 pe rolul acestei instanţe, SC B. SRL - a solicitat în contradictoriu cu Municipiul Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Primăria Municipiului Timişoara – să se dispună completarea dispozitivului deciziei nr. 2045 din 2 iunie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 10073/1/2009.
Petenta susţine că a solicitat obligarea intimaţilor la plata sumei de 4.165 lei, reprezentând onorariu de avocat şi a sumei de 1.428 lei cheltuieli de judecată, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra acestora din urmă, acordându-i doar suma de 2.000 lei.
Se mai arată că instanţa nu a motivat neacordarea în întregime a cheltuielilor de judecată şi nici nu se menţionează dacă instanţa a redus onorariul de avocat.
În drept, petenta a invocat prevederile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, instanţa constată că prin Decizia nr. 2045 din 2 iunie 2010 s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţii Municipiul Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Primăria Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 157 din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Prin aceeaşi decizie s-a admis în parte cererea de obligare a recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată către SC B. SRL, acordându-se cu acest titlu suma de 2.000 lei reprezentând onorariu de avocat.
Cu privire la acest aspect, în considerentele deciziei ce face obiectul prezentei cereri s-au expus motivele pentru care instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., privind reducerea cuantumului onorariului de avocat de la 4.165 lei la 2.000 lei, precum şi motivele pentru care – celelalte cheltuieli cu deplasarea, cazarea şi masa (susţinut a fi fost efectuate) – nu au fost acordate.
De asemenea, instanţa mai constată că anterior prezentului demers judiciar petenta a mai formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale conform art. 281 C. proc. civ. ce a vizat aceeaşi decizie, cerere respinsă de instanţă prin încheierea de şedinţă din 3 noiembrie 2010.
Având în vedere considerentele expuse, faptul că din cuprinsul deciziei pronunţate de instanţa de recurs rezultă în mod indubitabil că susţinerile petentei sunt nefundamentate întrucât instanţa s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată solicitate, argumentându-şi soluţia dată.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 2812 şi următoarele C. proc. civ., privind posibilitatea acordată de legiuitor de a se cere completarea hotărârii nu au incidenţă în cauză câtă vreme hotărârea ce face obiectul unei asemenea cereri este irevocabilă, iar textul prevede că cererea de completare se poate face în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va respinge cererea de completare a completare a dispozitivului deciziei nr. 2045 din 2 iunie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 10073/1/2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 2045 din 2 iunie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 10073/1/2009, formulată de petenta SC B. SRL Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3684/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3696/2010. Comercial → |
|---|
