ICCJ. Decizia nr. 4093/2010. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 4093/2010

Dosar nr. 41489/3/2008

Şedinţa publică din 24 noiembrie 2010

Prin sentinţa comercială nr. 12419 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă cererea restrânsă formulată de reclamanta SC A. SRL şi pârâta A.D.S.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 164.077,23 lei reprezentând sume executate silit, actualizate cu rata inflaţiei.

A fost obligată pârâta la 7.285 lei cheltuieli de judecată în prezentul proces.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 41489/3/2008 reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.D.S. pronunţarea unei sentinţe prin care să fie obligată pârâta la plata sumei de 179.439,29 lei reprezentând cheltuieli de judecată şi sume executate silit pe parcursul soluţionării procesului finalizat prin Decizia nr. 698 din 21 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând probatoriul administrat, Tribunalul a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. 3787/2003 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia comercială, reclamanta A.D.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL pronunţarea unei sentinţe prin care să se dispună rezilierea contractului de concesiune din 21 decembrie 2000, precum şi obligarea pârâtei la plata redevenţei neachitate la termenele scadente şi a penalităţilor de întârziere.

Prin sentinţa civilă nr. 8742 din 16 decembrie 2004 Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată acţiunea.

Prin Decizia nr. 698 din 21 februarie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de pârâta SC A. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 33 din 26 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa şi în consecinţă a respins apelul declarat de A.D.S. împotriva sentinţei civile nr. 8742 din 16 decembrie 2004 a Tribunalului Constanţa.

Prin parcursul soluţionării procesului A.D.S. a demarat procedura de executare silită pentru plata redevenţei şi a penalităţilor de întârziere pretinse prin acţiunea menţionată.

Conform raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul C.G. în baza ordinului de executare silită din 27 ianuarie 2005 au fost încasate redevenţe şi penalităţi în sumă totală de 86.662,25 RON; compensare, în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului de compensare anexă la HG nr. 315/2002, suma totală de 55.098,44 RON.

Reclamanta şi-a restrâns obiectul cererii, renunţând la plata sumei de 18.003,77 lei RON cu titlu de redevenţa plătită prin compensare, confirmând apărarea pârâtei în sensul că redevenţa respectivă este aferentă unui an anterior decât cel ce a făcut obiectul litigiului finalizat prin Decizia nr. 698 din 21 februarie 2008.

Tribunalul observat dispoziţiile art. 4022 alin. (3) C. proc. civ.conform cărora, dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2), cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii.

În speţă, având în vedere că instanţele au statuat definitiv şi irevocabil asupra netemeiniciei pretenţiilor A.D.S., este evident că sumele executate pe parcursul procesului şi care se circumscriu obiectului cererii deduse judecăţii, reprezintă plată nedatorată.

Prin Decizia comercială nr. 317 din 19 mai 2010 a C.A.B., secţia a V-a comercială, s-a respins, ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă A.D.S. împotriva sentinţei mai sus menţionate.

În motivarea acestei soluţii instanţa de apel a reţinut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta SC A. SRL în cadrul procedurii de întoarcere a executării solicită obligarea pârâtei A.D.S. la plata sumei de 179.439,29 lei reprezentând cheltuieli efectuate de reclamantă şi sume executate de A.D.S. care trebuie restituite având în vedere Decizia nr. 698/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În temeiul art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a dispus asupra restabilirii titlului A.D.S., reclamanta urmând calea separată prevăzută de art. 4042 alin. (3) C. proc. civ.

Susţinerea apelantei referitoare la un alt dosar (9748/2005 al Judecătoriei Constanţa) ce a avut ca obiect contestaţie la executare şi în care reclamanta a renunţat la judecata cauzei, contestaţie fără de care nu este posibilă soluţionarea unei cereri de întoarcere a executării, este nefondată neavând relevantă formularea sau nu a unei contestaţii la executare fiind deja în situaţia în care s-a executat o Decizia civilă respectiv Decizia civilă nr. 33/COM din 29 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa ulterior modificată prin Decizia nr. 698 din 21 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Fiind o decizie irevocabilă şi intrată în puterea lucrului judecat, dispoziţiile acesteia sunt obligatorii; prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie fiind desfiinţat titlul executoriu al A.D.S. respectiv Decizia nr. 33/COM din 29 ianuarie 2007 sunt îndeplinite condiţiile art. 4041 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., fiind posibilă întoarcerea executării.

Întrucât este vorba de o sumă de bani, partea este îndreptăţită să obţină suma de bani executată deoarece culpa sa în neexecutarea contractului nu a fost reţinută ci s-a apreciat că a fost în faţa unei imposibilităţi cu caracter obiectiv (forţa majoră, din cauza secetei prelungite culturile fiind compromise).

Susţinerile apelantei din al II -lea motiv de apel - referitoare la sumele datorate de părţi în sensul că în prezent s-ar datora doar suma de 72.106,09 lei şi nu 86.662,25 lei sunt nefondate.

Suma de 86.662,25 lei, astfel cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză (dosar T.B.) reprezintă popririle efectuate în baza ordinului de executare silită emis de A.D.S. şi penalităţi; alte sume şi alte compensări nu pot fi avute în vedere în prezenta acţiune faţă de obiectul acesteia (restituire sau executare silit) şi în lipsa unei cereri reconvenţionale.

Cât priveşte acordarea cheltuielilor de judecată, date fiind dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., s-a apreciat că în prezenta acţiune pârâta (A.D.S.) a căzut în pretenţii astfel încât fiind în culpă procesuală va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Apelanta pârâtă A.D.S. nu a motivat în niciun fel de ce apreciază că în prezentul proces nu este în culpă procesuală, iar cauza având ca obiect contestaţia la executare la care SC A. SRL a renunţat reclamanta a fost executată silit înainte de rămânerea irevocabilă a deciziei Curţii de Apel Constanţa, modificată ulterior prin Decizia nr. 698 din 21 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru toate aceste considerente, curtea de apel a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta A.D.S. Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 304 şi urm. C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi schimbarea deciziei Curţii de Apel, în sensul respingerii acţiunii reclamantei faţă de A.D.S.

În motivarea recursului, pârâta susţine în esenţă că prin prezenta acţiune, reclamanta formulează o cerere de întoarcere a executării silite, deşi între părţi nu a existat o contestaţie la executare soluţionată irevocabil în favoarea SC A. SRL Constanţa.

În ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecată precizează că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câştigat procesul îl reprezintă culpa procesuală, ceea ce nu se poate reţine în sarcina A.D.S., reclamanta fiind cea care a renunţat la judecată în cadrul contestaţiei la executare, deci în concluzie ea nu poate fi obligată la plata acestor cheltuieli de judecată.

Înalta Curte a pus în discuţia părţii prezente, în şedinţa de astăzi excepţia nulităţii cererii de recurs, invocate de intimata-reclamantă, prin întâmpinare, potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cu motivarea că în recursul formulat de pârâtă nu sunt menţionate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi pentru care este criticată Decizia Curţii de Apel.

Asupra excepţiei invocate de intimata-reclamantă, în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. se constată următoarele:

Recursul, potrivit Titlului V, Capitol I C. proc. civ., este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea cerinţelor stabilite de lege.

În acest sens, art. 3021 C. proc. civ. a prevăzut menţiunile obligatorii pe care trebuie să le conţină cererea de recurs.

Printre aceste menţiuni, la lit. c) s-a stipulat obligaţia de a se indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora aceasta trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii dezvoltarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă şi limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Din cuprinsul cererii de recurs, rezultă că recurenta-pârâtă a invocat nelegalitatea deciziei atacate, în raport cu prevederile art. 304 şi urm. C. proc. civ., însă argumentele folosite în susţinerea motivelor de recurs nu pot fi încadrate în niciunul din cazurile reglementate la art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., ci vizează aspecte ce ţin de situaţia de fapt, ce nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs.

În atare situaţie, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata reclamantă, va da eficienţă prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi va constata nul recursul declarat de pârâta A.D.S. Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite excepţia nulităţii recursului.

Constată nul recursul declarat de pârâta A.D.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 317 din 19 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4093/2010. Comercial