ICCJ. Decizia nr. 4241/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4241/2010
Dosar nr. 6392/1/2010
Şedinţa publică de la 7 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cauza se află în al doilea ciclu procesual.
Prin acţiunea introdusă la Tribunalul Buzău la data de 24 martie 2006 şi înregistrată sub nr. 568./114/2006, reclamanta SC V. SRL Bucureşti, a chemat în judecată pârâta SC C. SA Buzău solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.337.783.000 lei lei, reprezentând contravaloarea investiţiilor şi a îmbunătăţirilor efectuate în spaţiul închiriat, situat în municipiul Buzău, judeţul Buzău, dar şi lipsa de folosinţă şi penalităţile de întârziere aferente, precum şi cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
La termenul de judecată în şedinţa publică din 4 decembrie 2006, pârâta SC C. SA a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, având în vedere faptul că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., solicitând respingerea acţiunii ca prematur introdusă.
Excepţia a fost pusă în discuţia părţilor, reclamanta, prin lichidator, solicitând respingerea acesteia, având în vedere întregul material probator.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri şi expertiză tehnică, prin sentinţa nr. 584 din 15 mai 2009 Tribunalul Buzău a admis excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâta SC Conprif SA Buzău şi a respins acţiunea reclamantei, însuşită de lichidatorul judiciar, ca prematur introdusă.
Tribunalul a stabilit că reclamanta SC V. SRL nu a anexat cererii de chemare în judecată înscrisul doveditor al îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, obligaţie prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Prima instanţă a constatat că în speţă, acţiunea formulată de reclamanta SC V. SRL şi însuşită de lichidatorul judiciar SC I.S.D. I. SPRL, a fost depusă la Tribunalul Buzău la data de 24 martie 2006, fără îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., dispoziţii legale a căror încălcare a fost invocată de către pârâta SC C. SA, deşi acţiunea formulată de către reclamantă este o acţiune în pretenţii, evaluabilă în bani, aflată sub incidenţa prevederilor art. 7201 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC V.I. SRL Bucureşti prin lichidator judiciar SC I.S.D. I.S Bucureşti, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în esenţă că, excepţia prematurităţii acţiunii pe baza căreia prima instanţă a soluţionat cauza, nu a fost pusă în discuţia părţilor, fiind invocată de pârâtă la data de 4 decembrie 2006, sub forma excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, aşa după cum rezultă din încheiere şedinţă de la această dată, că excepţia prematurităţii este excepţie de fond, peremptorie, absolută, care se ridică prin întâmpinare şi nu o excepţie de ordine publică, ce poate fi invocată în orice moment al procesului, pârâta depunând întâmpinare la data de 15 mai 2006 şi invocând excepţia tardiv, în raport de susţinerile anterioare, respectiv la data de 4 decembrie 2006, când era decăzută din drept a mai invoca excepţii.
S-a arătat că în cazul unei excepţii peremptorii, care conducea la respingerea acţiunii, nu se putea intra în cercetarea fondului cauzei, dar din moment ce instanţa a omis să se pronunţe asupra acestei excepţii, dispunând administrarea de probe şi dând cuvântul părţilor pe fond, este nelegală soluţionarea cauzei pe excepţie, mai ales că la dosar existau actele care probau îndeplinirea obligaţiei concilierii directe, de către apelanta reclamantă.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal, prin Decizia nr. 140 din 11 noiembrie 2009, a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Buzău.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de control judiciar a reţinut că excepţia prematurităţii nu a fost pusă în discuţia părţilor de instanţa de fond iar soluţionarea acestei excepţii pentru prima dată în apel ar încălca dreptul părţilor la dublul grad de jurisdicţie consacrat de codul de procedură civilă.
2. În rejudecare, în al doilea ciclu procesual Tribunalul Buzău, prin sentinţa nr. 155 din 26 februarie 2010 a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta SC C. SA, pentru neîndeplinirea procedurii concilierii directe prevăzute de art. 7201 C. proc. civ. şi a respins excepţia tardivităţii, invocată a reclamanta SC V. SRL, pe cale de consecinţă acţiunea fiind respinsă ca inadmisibilă.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal, prin Decizia nr. 64 din 26 mai 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC V. SRL - prin lichidator judiciar SC I.I. Sprl, instanţa de control judiciar confirmând astfel legalitatea sentinţei din perspectiva incidenţei art. 7201 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta - SC V. SRL - prin lichidator judiciar SC I.I. Sprl solicitând casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei tribunalului pentru soluţionarea cauzei pe fond. Recurenta - reclamantă îşi subsumează criticile motivelor de recurs reglementate de art. 304 punctele 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi vizează următoarele aspecte:
- hotărârea recurată este nelegală din punctul de vedere al modului în care a fost soluţionată excepţia prematurităţii acţiunii dat fiind caracterul supletiv al acestei excepţii, cu consecinţe directe asupra regimului de soluţionare.
- instanţa de control judiciar a dat dovadă de un formalism excesiv în interpretarea art. 7201 C. proc. civ. întrucât din probatoriile administrate rezultă că pârâta a fost convocată la conciliere;
- decizia atacată a fost pronunţată fără a se avea în vedere faptul că pârâta nu a făcut dovada vreunei vătămări prin nerealizarea procedurii prealabile.
Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta.
Excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată invocată în temeiul art. 7201 C. proc. civ. a fost invocată în primul ciclu procesual, de către pârâtă în şedinţa publică din 4 decembrie 2006, după administrarea probelor cu înscrisuri şi cu expertiză tehnică în construcţii, la mai mult de 9 (nouă) luni de la promovarea acţiunii, fiind soluţionată în primul ciclu procesual cu încălcarea dispoziţiilor art. 105 coroborate cu cele ale art. 108 C. proc. civ., aspect dealtfel sancţionat de instanţa de control judiciar.
În rejudecare, în al doilea ciclu procesual, la patru ani de la introducerea acţiunii, Tribunalul Buzău pune în discuţia părţilor aceeaşi excepţie a inadmisibilităţii invocată la termenul din 4 decembrie 2006 şi admite excepţia, soluţia fiind îmbrăţişată şi de instanţa de control judiciar.
Soluţia instanţei de control judecătoresc este cenzurabilă întrucât acordă legitimitate unei evidente erori în interpretarea şi aplicarea art. 7201 C. proc. civ.
Astfel, în primul ciclu procesual instanţa de control judiciar statuat cu putere de lucru judecat asupra faptului că soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii s-a făcut cu încălcarea principiului contradictorialităţii.
În rejudecare, în al doilea ciclu procesual la patru ani după introducerea acţiunii instanţa făcând dovadă de un formalism excesiv, invocă rigorile procedurii reglementată de art. 7201 C. proc. civ., ignorând însăşi realitatea cunoaşterii de către părţi a litigiului existent între ele, a inexistenţei vreunei vătămări dovedite de pârâtă care să poată îndreptăţi instanţa să dispună măsuri cu caracter reparatoriu în sensul soluţiei pronunţate.
Instanţa de apel nu a cenzurat necircumstanţierea aplicării procedurii prealabile prevăzute de art. 7201 C. proc. civ. la datele speţei, deşi caracterul supletiv al dispoziţiilor art. 7201 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. proc. civ. îi permiteau acest lucru, împrejurare faţă de care Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite recursul, va casa atât decizia cât şi sentinţa apelată şi va trimite cauza Tribunalului Buzău pentru judecare pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă SC V. SRL prin lichidator judiciar I.I. Sprl Bucureşti împotriva Deciziei nr. 64 din 26 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează decizia recurată şi sentinţa nr. 155 din 26 februarie 2010 a Tribunalului Buzău şi trimite cauza pentru judecarea pe fond Tribunalului Buzău, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4240/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4239/2010. Comercial → |
|---|
