ICCJ. Decizia nr. 4239/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4239/2010
Dosar nr. 2372/2/2010
Şedinţa publică de la 7 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din actele şi lucrările cauzei, constată următoarele:
Reclamanta SC M.P.P.D. SA Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC V.P. SRL Bucureşti, a solicitat instanţei învestite conform art. 365 alin. (1) C. proc. civ. ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea sentinţei arbitrale nr. 225 din 13 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul arbitral din cadrul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.
Motivele invocate în susţinerea acţiunii în anulare au fost următoarele:
- argumentele reţinute de către tribunalul arbitral pentru a respinge apărările petentei cu privire la achitarea, în avans către proprietarul iniţial încalcă dispoziţiile imperative ale legii;
- hotărârea arbitrală este criticabilă, potrivit celor susţinute de către reclamante, sub aspectul administrării, aprecierii şi interpretării probelor administrate în cauză, precum şi sub aspectul interpretării textelor de lege incidente în cauză şi a naturii juridice a obligaţiilor părţilor, a raporturilor juridice existente între părţi;
- reclamanta a criticat hotărârea arbitrală şi sub aspectul temeiniciei acesteia, tribunalul arbitral stabilind în mod nelegal faptul că în cauză au fost dovedite condiţiile răspunderii contractuale şi antrenată culpa debitorului
Reclamanta a invocat ca temeiuri de drept art. 358, art. 364 pct. i C. proc .civ.
Prin sentinţa nr. 5 din 21 iunie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins acţiunea în anulare, reţinând în considerentele hotărârii următoarele argumente:
- potrivit dispoziţiilor articolului 364 lit. i) C. proc. civ., hotărârea arbitrală este nulă dacă încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii, cu condiţia ca să se facă dovada încălcării acestora de către hotărârea arbitrală atacată;
- din motivele invocate nu rezultă că tribunalul arbitral ar fi încălcat dispoziţiile imperative ale legii atunci când a dat valoarea probatorie anumitor probe în detrimentul altor probe, neexistând o încălcare a principiilor contradictorialităţii şi egalităţii de tratament, sau a dreptului la apărare, atâta timp cât aprecierea probelor, cât şi aprecierea susţinerilor făcute de către părţi, este atributul instanţei arbitrale, iar din actele dosarului nu rezultă vreo încălcare a dispoziţiilor procedurale legale cu privire la modalitatea de propunere, încuviinţare şi administrare a acestora sau a modalităţii de desfăşurare a arbitrajului şi a principiilor care guvernează procesul civil.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC M.P.P.D. SA Bucureşti solicitând admiterea recursului, anularea în tot a sentinţei atacate iar în subsidiar, pe fond, respingerea în tot a acţiunii arbitrale.
Recurenta - reclamantă îşi subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 punctul 9 C. proc. civ. şi vizează următoarele aspecte:
- instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal considerând că motivele invocate de reclamantă în temeiul art. 304 lit. i) C. proc. civ. nu reprezintă încălcări flagrante ale legii sub următoarele aspecte:
- în ceea ce priveşte înlăturarea înscrisurilor depuse de reclamantă în dovedirea achitării sumelor în litigiu, tribunalul a încălcat dispoziţiile art. 1169 - 1170 C. civ. în condiţiile în care potrivit acestor texte de lege dovada cu înscrisuri este neîncuviinţată în vreun fel faţă de natura împrejurării care se vrea a fi dovedită.
- instanţa arbitrală nu a pus niciodată în discuţia părţilor chestiunea ineficacităţii acestor înscrisuri ca dovadă a plăţii anticipate, încălcând astfel dispoziţiile imperative ale art. 129 alin. (4) C. proc. civ. Pentru aceste motive - arată recurenta - instanţa de anulare a pronunţat o hotărâre nelegală apreciind că din actele dosarului nu rezultă vreo încălcare a dispoziţiilor legale cu privire la modalitatea de propunere, încuviinţare şi administrare a probelor;
- instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală întrucât a reţinut în mod eronat că tribunalul arbitral a încălcat principiul contradictorialităţii, egalităţii de tratament sau principiul dreptului la apărare, dat fiind faptul că tribunalul arbitral a încălcat dispoziţiile art. 1441 C. civ. cu privire la obligaţia scriptae in rem.
- instanţa a reţinut în mod eronat temeinicia hotărârii arbitrale faţă de faptul că în speţă nu sunt întrunite cumulativ condiţiile răspunderii civile contractuale, dată fiind inexistenţa vreunei obligaţii de plată a pârâtei din acţiunea arbitrală.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta.
Acţiunea în anulare, astfel cum este reglementată în art. 364 - 3661 C. proc. civ. constituie o cale de control judecătoresc asupra hotărârii arbitrale cu două obiective bine determinate şi anume: conformitatea hotărârii arbitrale cu convenţia arbitrală precum şi nerespectarea principiilor fundamentale ale procesului civil astfel cum sunt enunţate de art. 358 C. proc. civ.
Niciunul dintre motivele prevăzute de art. 364 C. proc. civ. nu priveşte controlul legalităţii şi temeiniciei hotărârii arbitrale sub aspectul soluţionării fondului litigiului arbitral.
Recurenta - reclamantă şi-a întemeiat acţiunea în anulare pe dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. reclamând încălcarea dispoziţiilor art. 1169 - 1170 C. civ., ale art. 1441 C. civ. şi ale art. 129 alin. (4) C. proc. civ. din perspectiva probatoriului administrat în cauză.
Cum prin acţiunea în anulare nu pot fi supuse controlului judiciar aspecte legate de aprecierea probelor, criticile aduse sentinţei recurate care vizează încălcarea evocatelor texte legale repun în discuţie netemeinicia sentinţei arbitrale nu pot face obiectul examenului de nelegalitate, urmând a fi respinse ca atare.
Nefondate sunt şi criticile recurentei cu privire la pretinsa încălcare a principiilor dreptului la apărare, contradictorialităţii şi egalităţii de tratament întrucât şi acestea se sprijină pe considerente ce ţin de interpretarea materialului probatoriu.
Aşa fiind, Înalta Curte constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectul criticilor formulate în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat iar în aplicarea art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenta să plătească intimatei 9.300 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - reclamantă SC M.P.P.D. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 75 din 21 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Obligă recurenta să plătească intimatei 9.300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4241/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4236/2010. Comercial → |
|---|
