ICCJ. Decizia nr. 4266/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4266/2010
Dosar nr. 2367/114/2009
Şedinţa publică din 8 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată că prin sentinţa nr. 1209 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, se respinge acţiunea promovată de reclamanta SIF T. SA.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 4 iunie 2009 reclamanta SIF T. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Buzău pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea pct. 7 al hotărârii A.G.O.A. SC C. SA Buzău din data de 29 aprilie 2009 cu privire la împuternicirea administratorului unic să hotărască gajarea, respectiv închirierea activelor societăţii iar în subsidiar anularea hotărârii.
Tribunalul a reţinut că cererea reclamantei este neîntemeiată, deoarece din M. Of. al României partea a IV-a nr. 2791/21.05.2009, rezultă că au fost respectate prevederile art. 117 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora „convocarea va cuprinde locul şi data ţinerii adunării precum şi ordinea de zi cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării" şi „când pe ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv,convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor" având în vedere faptul că punctele înscrise pe ordinea de zi nu au avut ca scop final modificarea actului constitutiv fiind măsuri ce se iau în cadrul uni exerciţiu financiar tratând probleme de gestiune curente şi periodică şi că societatea nu deţine un Website propriu, dar din conţinutul convocatorului aceasta a pus la dispoziţia acţionarilor documentele referitoare la problemele înscrise pe ordinea de zi şi care au putut fi consultate la sediul societăţii.
Totodată, prin sentinţă se reţine că şi celălalt motiv de nulitate al pct. 7 al hotărârii A.G.O.A., referitor la încălcarea dispoziţiilor legale imperative privitoare la limitele de competentă ale adunării generale a acţionarilor, este neîntemeiat, deoarece potrivit art. 18 lit. o) din actul constitutiv al societăţii, aşa cum a fost modificat prin hotărârea A.G.O.A. din 26 ianuarie 2008, prin care s-a modificat actul constitutiv, administratorul societăţii a fost mandatat să gajeze cu bunurile materiale sau acţiuni ale societăţii până la o valoare în limita a 30% din capitalul social, iar respectivul mandat primit de administratorul unic în baza hotărârii A.G.O.A. din 29 aprilie 2009, este pentru exerciţiul financiar care se sfârşeşte la 31 decembrie 2009.
Se mai reţine prin sentinţă că, susţinerile pârâtei care arată că aceste măsuri au fost dispuse într-o situaţie de criză economică în condiţiile în care activele societăţii sunt deja grevate şi se reînnoiesc scrisorile de garanţie la termenele scadente cu precizarea că administratorul unic răspunde în faţa acţionarilor pentru eventualele prejudicii aduse societăţii, sunt întemeiate.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei în sensul că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 210 din Legea nr. 297/2004, privind piaţa de capital, în sensul că acţionarului majoritar îi este interzis ca prin votul său să ignore drepturile şi interesele legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari impunând o hotărâre contrară legii cu referire în speţă la faptul că acţionarul majoritar urmăreşte favorizarea în mod direct a intereselor sale, instanţa de fond consideră că susţinerea este neîntemeiată deoarece din probatoriul administrat nu rezultă faptul că acţionarul majoritar a acţionat şi acţionează în interesul exclusiv al său şi în detrimentul societăţii şi al celorlalţi acţionari, considerente pentru care a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Prin Decizia nr. 23 din 10 martie 2010 a Curții de Apel Ploieşti, secția comercială, de contencios administrativ fiscal, se admite apelul declarat de reclamanta SIF T. SA, se schimbă în tot sentinţa apelată în sensul admiterii acţiunii formulată de apelantă şi anularea pct. 7 din hotărârea A.G.O.A. a SC C. SA Buzău din 29 aprilie 2009.
În considerentele deciziei Curtea, examinând sentinţa, prin prisma criticilor din apel în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale ce au incidenţă în cauză, a constatat că apelul este fondat, pentru considerentele următoare:
Prin hotărârea A.G.O.A. a SC C. SA din 29 aprilie 2009, la pct. 7 s-a hotărât împuternicirea administratorului unic al societăţii sâ hotărască gajarea, respectiv închirierea activelor societăţii, hotărâre care în realitate goleşte de conţinut patrimoniul societăţii intimate.
Prin această hotărâre, se încalcă dispozițiile art. 8 lit. g) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, care statuează că printre clauzele obligatorii cuprinse în actul constitutiv al unei societăţi, sunt şi cele cu privire la descrierea şi puterile conferite administratorilor, încălcându-se totodată dispozițiile art. 18 lit. o) din actul constitutiv al intimatei pârâte, unde se prevăd limitele competenţei administratorului unic, arătându-se că acesta poate gaj a cu bunuri materiale, sau acţiuni ale societăţii până la limita a 30% din capitalul social.
Ori, prin hotărârea adoptată de A.G.O.A. din 29 aprilie 2009, la pct. 7, a fost împuternicit administratorul unic să gajeze, respectiv să închiriere activele societăţii, deci toate bunurile societăţii, golind astfel patrimoniul societăţii de bunuri, fără respectarea limitei de competenţă prevăzută de actul constitutiv, de 30% din capitalul social.
Cele dispuse de A.G.O.A. la pct. 7, reprezintă o modificare a puterii administratorului unic, deci o modificare a actului constitutiv al societăţii pârâte, care reprezentau atributele adunării generale extraordinare, potrivit art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 şi nu atributele adunării generale ordinare, aşa cum s-a procedat în speţă, încălcându-se astfel dispoziţiile imperative ale legii cu privire la competenţa adunării generale.
Totodată au fost încălcate dispozițiile art. 117 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 31/1990, care prevede că atunci când pe ordinea de zi figurează propuneri referitoare la modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor şi societatea trebuie să pună la dispoziţia acţionarilor documentele referitoare la problemele înscrise pe ordinea de zi, din niciun înscris nu rezultă că s-au respectat aceste dispoziţii, nu a fost depus niciun probatoriu şi niciun document care să privească împuternicirea acordată administratorului unic, conţinând referiri la condiţiile de creditare şi activele ce urmau a fi gajate.
Menţionarea în convocator a posibilităţii informării acţionarilor, asupra problemelor de pe ordinea de zi, nu este suficientă în lipsa unor documente din care să rezulte că s-au respectat aceste dispoziţii.
Prin aceasta s-au încălcat şi dispozițiile art. 210 din Legea nr. 297/2004, privind piaţa de capital, deoarece prin hotărârea adoptată se urmăreşte favorizarea acţionarului majoritar, deşi dispozițiile art. 224 alin. (2) din aceeaşi lege, prevede asigurarea unui tratament egal pentru toţi acţionari care deţin acţiuni de aceeaşi clasă, iar alin. (3) al aceluiaşi articol, prevede că acţionarilor trebuie să li se asigure toate facilităţile şi informaţiile necesare pentru a permite acţionarilor să-şi exercite drepturile.
Pentru toate aceste considerente, încălcându-se dispoziţii imperative ale Legii nr. 31/1990 şi ale Legii nr. 297/2004, hotărârea pronunţată de A.G.O.A. la data de 29 aprilie 2009, la pct. 7, este lovită de nulitate, astfel încât acţiunea formulată de către apelantă era întemeiată, şi pe cale de consecinţă, apelul declarat de aceasta se priveşte ca fondat şi în temeiul art. 296 C. proc. civ., va fi admis ca atare urmând a se schimba în tot sentinţa apelată în sensul admiterii acţiunii formulată de apelantă şi se va dispune anularea pct. 7 din hotărârea A.G.O.A. a SC C. SA Buzău din 29 aprilie 2009.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C. SA Buzău care a susţinut că în mod greşit si vădit părtinitor instanţa de apel a apreciat, faţă de actul juridic dedus judecaţii, în speţă, hotărârea A.G.O.A. a SC C. SA din data de 29 aprilie 2009.
Recurenta a mai învederat că instanţa de apel a făcut o interpretare greşita a pct. 7 din hotărârea A.G.O.A. din 29 aprilie 2009.
Înalta Curte va respinge recursul reţinând că soluţia atacată este corectă pentru următoarele considerente:
O prima critica adusa deciziei recurate vizează faptul ca instanţa de apel, in mod greşit si vădit părtinitor, a apreciat ca prin hotărârea A.G.O.A. din 29 aprilie 2009 a SC C. SA Buzău sunt modificate puterile administratorului societăţii si administratorul unic al societăţii a fost imputernicit sa gajeze si sa inchirieze bunurile societăţii, golind astfel societatea de bunuri, fara a respecta limita prevăzuta de actul constitutiv de 30% din capitalul social.
Aceasta critica se impune a fi respinsa, instanţa de apel dând o corecta calificare actului dedus judecaţii, fara a schimba natura sau intelesul lămurit si neindoielnic al acestuia.
Astfel, prin hotărârea A.G.O.A. SC C. SA din 29 aprilie 2009, la pct. 7 s-a hotărât imputernicirea administratorului unic al societăţii sa hotărască gajarea, respectiv inchirieirea activelor societăţii, hotărâre care goleşte de conţinut patrimoniul societăţii.
Prin hotărârea atacata cu acţiune in anulare s-au încalcat dispoziţiile art. 8 lit. g) din Legea nr. 31/1990, privind societăţile comerciale, republicată, care statuează ca printre clauzele obligatorii cuprinse in actul constitutiv al unei societăţi sunt si cele privitoare la descrierea si puterile conferite administratorilor, încalcandu-se totodată dispoziţiile art. 18 lit. o) din actul constitutiv al SC C. SA, unde se prevăd limitele competentei administratorului societăţii, si in care se arata ca acesta poate gaja cu bunuri materiale, sau acţiuni ale societăţii pana la limita a 30% din capitalul social.
Ori, prin hotărârea adoptata de A.G.O.A. in data de 29 aprilie 2009, la pct. 7, a fost imputernicit administratorul unic sa gajeze/inchirieze activele societăţii, deci toate bunurile acesteia, dreptul de control al acţionarilor asupra gestiunii societăţii rămânând lipsit de conţinut.
Cele dispuse de adunarea generala ordinara la pct. 7, reprezintă o modificare a puterilor administratorului unic, deci o modificare a actului constitutiv al societăţii parate, iar aceasta competenta aparţine adunării generale extraordinare, potrivit art. 117 alin. (7) al Legii nr. 31/1990.
Un al doilea motiv invocat de către recurenta este o pretinsa interpretare greşita a pct. 7 din hotărârea A.G.O.A. din 29 aprilie 2009 intrucat aceasta hotărâre nu a produs efecte juridice datorita faptului ca executarea hotărâri a fost suspendata prin sentinţa nr. 11216 din 23 octombrie 2009 a Tribunalului Buzău.
Este îndeobste cunoscut faptul ca motivele de nulitate/anulare ale unui act juridic sunt anterioare sau concomitente cu data incheierii actului. Chiar in ipoteza in care recurenta nu a dat eficienta hotărârii A.G.O.A., acest fapt nu este in măsura sa asaneze motivele de nulitate ale hotărârii A.G.O.A..
Un alt motiv pentru care recurenta apreciază Decizia ca fiind pronunţata după o interpretare greşita a legii este acela ca hotărârea A.G.O.A. a fost adoptata doar pentru exercitiul financiar 2009.
Si acest motiv se impune a fi respins ca nefondat pentru că pct. 7 al hotărârii A.G.O.A. nu face niciun fel de referire la exerciţiul financiar 2009, administratorul unic fiind împuternicit sa gajeze sau închirieze toate activele societăţii pe o perioada nedeterminata. Aceasta concluzie se desprinde din chiar textul hotărârii A.G.O.A. atacate. Aceasta hotărâre nu limitează in timp modificarea competentelor administratorului unic.
Susţinerea recurentei privitoare la informarea acţionarilor anterior şedinţei A.G.A. nu poate fi primita de instanţa de recurs. Art. 117 alin. (6) si (7) a fost incalcat in mod evident. Din niciun inscris nu rezulta că s-au respectat dispoziţiile cuprinse la art. 117, nu a fost depus in probatoriu niciun document din care sa rezulte ca s-au respectat aceste dispoziţii, din care sa rezulte înputernicirea administratorului unic sau care sa conţină referiri condiţiile de creditare si activele ce urmau a fi gajate.
Instanţa de apel a reţinut in mod corect ca menţionarea in convocator a posibilităţii formarii acţionarilor asupra problemelor de pe ordinea de zi nu este suficienta in lipsa unor documente din care sa rezulte ca s-au si respectat aceste dispoziţii. Prin aceasta s-au încălcat si dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 297/2004, privind piaţta de capital, deoarece prin hotărârea adoptata se urmăreşte favorizarea acţionarului majoritar, deşi dispoziţiile art. 224 alin. (2) din aceeaşi lege prevăd asigurarea unui tratament egal pentru acţionarii care deţin acţiuni de aceeaşi clasa, iar alin. 3 al aceluiaşi articol prevede ca acţionarilor trebuie sa li se asigure toate facilităţile si informaţiile necesare pentru a permite acţionarilor sa-si exercite drepturile.
Pentru toate aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de pârâta SC C. SA Buzău împotriva deciziei nr. 23 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SA Buzău împotriva deciziei nr. 23 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4263/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1010/2010. Comercial → |
|---|
