ICCJ. Decizia nr. 4404/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4404/2010
Dosar nr.452/83/2007
Şedinţa publică din 15 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 476/F, pronunţată la data de 22 aprilie 2009, secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Satu Mare a respins excepţia lipsei calităţii procesuale şi a lipsei de interes a lichidatorului judiciar, invocată de pârâta SC P. SRL; a admis cererea de natură contencioasă formulată de lichidatorul judiciar al SC N. SA Satu Mare, RVA Oradea I.S. SPPI; a constatat nulitatea contractului „de vânzare drept litigios” nr. 1 din 23 august 2002, încheiat între SC N. SA, în calitate de vânzătoare şi pârâta SC P. SRL, în calitate de cumpărătoare.
Spre a hotărî astfel, tribunal a reţinut, cu referire la excepţiile invocate de pârâtă, că acestea sunt neîntemeiate, faţă de prevederile art. 79 şi urm., respectiv art. 20 lit. h) şi lit. j) din Legea nr. 85/2006, şi faţă de obiectul contractului în litigiu, iar în ce priveşte fondul cauzei, a reţinut, în principal, că reclamanta a dovedit, în conformitate cu cerinţele art. 948 pct. 2 şi pct. 3, art. 966 C. civ., existenţa motivelor de nulitate a actului juridic încheiat între părţile litigante şi nesocotirea prevederilor art. 1391, art. 1402, art. 1403 C. civ., în lipsa exprimării valabile a consimţământului de către vânzătoarea reclamantă, în lipsa menţiunii contraprestaţiei din partea cumpărătorului, privind preţul determinat sau determinabil, contrar cerinţelor art. 1391 C. civ. şi în lipsa întrunirii cumulative a condiţiilor necesare pentru exercitarea retractului litigios, având în vedere că dreptul cedat nu este litigios, nefăcând obiectul unui proces în curs asupra fondului şi nefiind transmis cu titlu oneros.
Apelul formulat de pârâta SC P. SRL împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Oradea, prin Decizia nr. 58/C, pronunţată la data de 3 iunie 2010, prin care s-a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta SC M. SRL în interesul intimatei-reclamante SC N. SA.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut, examinând sentinţa apelată prin prisma motivelor invocate, din perspectiva actelor şi lucrărilor dosarului, că, în mod corect, prima instanţă a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes, având în vedere că lichidatorul a acţionat în calitate de reprezentant legal al reclamantei SC N. SA, în insolvenţă, pentru apărarea intereselor acesteia, având obligaţia, în această calitate, de a efectua toate demersurile necesare în vederea îndeplinirii scopului acestei proceduri, conform art. 2 din Legea nr. 85/2006, deci nu în calitate de titular al acţiunii în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 79-83 din Legea nr. 85/2006.
Pe fondul cauzei, instanţa de apel a considerat că prima instanţă a reţinut corect lipsa consimţământului SC N. SA, în calitate de vânzătoare, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 1 din 23 august 2002, întrucât persoana care a semnat contractul pentru vânzătoare nu avea calitatea de reprezentant legal al acesteia şi nici nu avea mandat din partea reprezentanţilor săi legali, că vânzătorul trebuia să primească un preţ pentru dreptul litigios înstrăinat, iar existenţa acestui preţ nu poate fi condiţionată de un eveniment viitor şi incert, respectiv de câştigarea unui proces şi de recuperarea creanţelor; că lipsa consimţământului şi a cauzei în ce o priveşte pe intimata-reclamantă, în lipsa unei contraprestaţii din partea cumpărătorului într-un contract de vânzare-cumpărare, atrag nulitatea absolută a contractului pentru lipsa condiţiilor esenţiale ale acestuia, prevăzute de art. 948 C. civ. şi că, în lipsa unei acţiuni pe rolul instanţelor cu privire la creanţele cedate ce au făcut obiectul contractului, nu s-a probat caracterul de drept litigios al acestora, conform cerinţelor art. 1403 C. civ.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta pârâtă SC P. SRL, invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a arătat că, în mod greşit, instanţa de fond a procedat la soluţionarea cererii reconvenţionale, deosebit de cererea principală, contrar prevederilor art. 120 alin. (2) C. proc. civ., aspect nesocotit de instanţa de apel, iar în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a criticat soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a lichidatorului, în cauză, şi calificarea nulităţii invocate ca fiind absolută şi nu relativă, cum, în opinia sa, ar fi trebuit considerată, „fiind vorba de o societate comercială cu capital privat”, precum şi soluţionarea apelului incident formulat de SC M. SRL în lipsa interesului judiciar al acesteia.
Intimata reclamantă-reconvenţională SC N. SA, prin lichidator judiciar, a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind neîntemeiate motivele invocate în susţinerea acestei cereri.
Recursul este nefondat.
Astfel, critica vizând încălcarea art. 120 alin. (2) C. proc. civ., ce poate fi circumscrisă, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează încheierea civilă nr. 182/LC, pronunţată de secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Satu Mare, la data de 3 aprilie 2008, în Dosarul nr. 1765/83/2007, prin care s-a dispus disjungerea acţiunii reconvenţionale formulată de SC N. SA, prin lichidatorul judiciar, având ca obiect constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 1/2002, încheiat între părţi, irevocabilă conform deciziei secţiei comerciale, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Oradea, nr. 19/C din 22 ianuarie 2009, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de SC P. SRL împotriva acestei hotărâri, aşa încât nu se justifică a fi invocată în această cale de atac, cu atât mai mult cu cât nu a constituit motiv în apelul soluţionat prin Decizia atacată.
Este de observat că instanţa de apel, în considerarea obiectului şi a cauzei acţiunii disjunse, precum şi a calităţii de reprezentant legal al reclamantei SC N. SA, în insolvenţă, a lichidatorului său judiciar, a confirmat, cu justeţe, soluţia dată de prima instanţă excepţiei lipsei calităţii procesuale active, invocată de către pârâta SC P. SRL
Cum nulitatea absolută sancţionează nerespectarea, la încheierea actului judiciar, a unei norme juridice care ocroteşte un interes general, a unei norme juridice imperative de ordine publică ce instituie, în mod obligatoriu, o condiţie de valabilitate pentru încheierea actului juridic şi cum între cauzele de nulitate absolută figurează, atât lipsa totală a consimţământului, cât şi nevalabilitatea cauzei actului juridic, invocate de reclamantă în susţinerea cererii sale, nu se poate reţine ca valabilă critica greşitei clasificări a nulităţii ca fiind absolută, în speţă.
Examinarea actelor şi lucrărilor dosarului instanţei de apel relevă că, la data de 15 aprilie 2010, s-a înregistrat cererea de intervenţie accesorie în interesul intimatei-reclamante formulată de SC M. SRL, astfel că, în mod eronat, recurenta a calificat această cerere ca fiind apel incident.
Pentru aceste considerente, constatând că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-şi găseşte incidenţa în speţă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat împotriva deciziei instanţei de apel nr. 58/C din 3 iunie 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta SC P. SRL Satu Mare, împotriva deciziei Curţii de Apel Oradea nr. 58 din 3 iunie 2010, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4403/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4458/2010. Comercial → |
|---|
