ICCJ. Decizia nr. 4455/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4455/2010
Dosar nr. 192/64/2007
Şedinţa publică de la 20 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 41/CC din 3 noiembrie 2006, Tribunalul Braşov, secţia comercială, a admis acţiunea reclamanţilor M.V., N.I. şi G.I. şi a dispus anularea hotărârii A.G.E.A. a pârâtei SC C. SA din 16 aprilie 2006, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 3.039,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 9 martie 2006 s-a publicat în M. Of. nr. 777 convocatorul prin care C.A. al SC C. SA a convocat adunarea generală extraordinară a acţionarilor, în data de 15 aprilie 2006, în corpul Facultăţii de Silvicultură, cu următoarea ordine de zi:
1. diminuarea capitalului social cu suma de 757.311 lei, datorită pierderilor acumulate;
2. modificarea statutului societăţii astfel:
- art. 7 alin. (1) - Capitalul social - cu următorul conţinut:
Capitalul social al societăţii este de 384.233,5 lei, împărţit la 219.562 acţiuni normative de 1,75 lei fiecare, în întregime subscris de acţionari. Fiecare acţiune dă dreptul la un vot, în adunarea generală a acţionarilor.
- art. 11 alin. (2) - Cesiunea acţiunilor - cu următorul conţinut:
Cesiunea parţială sau totală a acţiunilor între acţionari sau între terţi se face în condiţiile şi cu procedura prevăzute de Legea nr. 31/1990, cu respectarea dreptului de preemţiune al acţionarilor existenţi.
- art. 12 alin. (3) lit. e) - Atribuţia adunării generale a acţionarilor - cu următorul conţinut:
Hotărăşte cu privire la desfiinţarea unora sau a mai multora dintre unităţile sau subunităţile societăţii.
- art. 16 alin. (2) - Organizare - cu privire la remunerarea administratorilor:
Remuneraţia administratorilor se stabileşte anual de adunarea generală a acţionarilor.
- art. 16 alin. (4) - prima teză:
Consiliul de administraţie este condus de un preşedinte, care poate fi şi director general.
3. delistarea societăţii de pe piaţa de capital şi declararea societăţii ca societate de tip închis.
4. desemnarea unui evaluator pentru a întocmi raportul de evaluare, în vederea delistării.
5. stabilirea datei de 25 aprilie ca dată de înregistrare.
6. delegarea consiliului de administraţie să exercite atribuţiile adunării generale extraordinare a acţionarilor, menţionate la art. 113 lit. b), c), f), g) şi j) din Legea nr. 31/1990.
7. diverse.
Pot participa personal acţionarii în Registrul Consolidat al Acţionarilor, ediţia 15 martie 2006, sau prin reprezentanţi în baza procurilor speciale de mandatare, legalizate.
În cazul în care la prima convocare nu se va întruni cvorumul legal, a doua adunare, va avea loc în data de 16 aprilie 2006, în acelaşi loc şi la aceeaşi oră.
La data de 10 mai 2006 s-a publicat în M. Of. nr. 1445 Hotărârea din 16 aprilie 2006 a A.G.E.A. SC C. SA conform căreia s-au hotărât următoarele:
1. Se aprobă diminuarea capitalului social cu suma de 757.311 lei, datorită diminuării activului net având la bază realizările anului 2005.
2. Se aprobă modificarea actului constitutiv al societăţii după cum urmează:
Art. 7 alin. (1) - Capitalul Social - cu următorul conţinut:
Capitalul social al societăţii este de 384.233,5 lei, împărţit la 219.562 acţiuni nominative de 1,75 lei fiecare, în întregime subscris de acţionari. Fiecare acţiune dă dreptul la un vot în adunarea generală a acţionarilor.
Art. 11 alin. (2) - Cesiunea acţiunilor - cu următorul conţinut:
Cesiunea parţială sau totală a acţiunilor între acţionari sau terţi se face în condiţiile şi cu procedura prevăzută de Legea nr. 31/1990, cu respectarea dreptului de preemţiune al acţionarilor existenţi.
Art. 12 alin. (2) lit. e) - Atribuţiile adunării generale a acţionarilor - cu următorul conţinut:
Hotărăşte cu privire la desfiinţarea unora sau mai multora dintre unităţile sau subunităţile societăţii.
Art. 16 alin. (2) - Organizare - cu privire la remuneraţia administratorilor:
Remuneraţia administratorilor se stabileşte anual de adunarea generală a acţionarilor.
Art. 16 alin. (4) - prima teză - Consiliul de administraţie este condus de un preşedinte care poate fi şi director general.
3. Se hotărăşte retragerea acţiunilor SC C. SA de la tranzacţionarea în cadrul Bursei de Valori Bucureşti, respectiv Piaţa R.A.S.D.A.Q. şi delistarea societăţii.
Se stabileşte preţul pe acţiune la 6 lei pentru acţionarii care doresc retragerea.
Se stabileşte data de 3 mai 2006 ca dată de înregistrare în sensul art. 238 din Legea nr. 297/2004.
4. Se aprobă delegarea atribuţiilor de la adunarea generală extraordinară a acţionarilor la consiliul de administraţie conform art. 113 lit. b), c), f), g) şi j) din Legea nr. 31/1990.
5. Numirea d-lui N.C.D. ca persoana care să întocmească toate formalităţile legale pentru aducerea la îndeplinire a tuturor hotărârilor luate de adunarea generală extraordinară a acţionarilor.
La data de 29 august 2006 s-a publicat în M. Of. nr. 2704 convocatorul conform căruia C.A. al SC C. SA convoacă adunarea generală extraordinară având pe ordinea de zi, la pct. 1, revocarea hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor din 16 aprilie 2006 cu privire la retragerea acţiunilor SC C. SA de la tranzacţionare şi stabilirea preţului pe acţiune la 6 lei.
Potrivit art. 138 alin. (8) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 convocatorul trebuie să cuprindă modalitatea de distribuire a documentelor şi informaţiilor referitoare la problemele incluse pe ordinea de zi a adunării generale, precum şi data începând cu care acestea vor fi disponibile.
Susţinerile reclamanţilor în sensul că pârâta nu a respectat dispoziţiile art. 138 alin. (8) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 nu au fost reţinute întrucât SC C. SA a pus la dispoziţia acţionarilor documentele şi materiale informative referitoare la problemele incluse pe ordinea de zi a adunării generale extraordinare din 15 aprilie 2006 la sediul societăţii, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 5 aprilie 2006, conform art. 243 alin. (5) din Legea nr. 297/2004, reclamanţii având posibilitatea de a le solicita şi obţine contra cost.
În conformitate cu art. 208 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 hotărârea va trebui să respecte minimul de capital social, atunci când legea îl fixează, să arate motivele pentru care se face reducerea şi procedeul ce va fi utilizat pentru efectuarea ei.
Prin reducerea capitalului social nu se pot încălca drepturile asociaţilor şi creditorilor societăţii. În scopul protejării lor, legea cere ca hotărârea privind reducerea capitalului social să arate motivele pentru care se face reducerea şi procedeul ce va fi utilizat pentru efectuarea ei. Pentru ca asociaţii să hotărască în cunoştinţă de cauză, proiectul de reducere a capitalului social trebuie însoţit de raportul administratorilor, de raportul cenzorilor şi de raportul de expertiză, în cazurile prevăzute de lege.
Conform art. 224 alin. (3) lit. a) şi b) din Legea nr. 297/2004 societatea comercială trebuie să asigure toate facilităţile şi informaţiile necesare pentru a permite acţionarilor să-şi exercite drepturile, în special să informeze acţionarii cu privire la organizarea adunărilor generale şi să permită acestora să-şi exercite drepturile de vot, să informeze publicul cu privire la alocarea şi plata dividendelor, emiterea de noi acţiuni, inclusiv operaţiunile de distribuire, subscriere, renunţare şi conversie. În cazul în care societatea intenţionează să-şi modifice actul său constitutiv, trebuie să comunice proiectul de modificare C.N.V.M. şi pieţei reglementate, până la data convocării adunării generale care urmează a se pronunţa asupra amendamentului.
Cu privire la critica reclamanţilor privind motivele pentru care se face reducerea s-a constatat că pârâta nu a întocmit proiectul de reducere a capitalului social, existând doar Raportul C.A. cu privire la diminuarea capitalului social şi Raportul cenzorilor încheiate în baza Raportului de evaluare a societăţii la data de 31 decembrie 2005.
Referitor la procedeul folosit pentru reducerea capitalului social care ar putea fi micşorarea numărului de acţiuni sau de părţi sociale, reducerea valorii nominale a acţiunilor sau a părţilor sociale ori dobândirea propriilor acţiuni urmată de anularea lor s-a constatat că societatea pârâtă a adoptat hotărârea atacată cu încălcarea art. 208 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, întrucât nu se face nicio menţiune în acest sens.
Susţinerile pârâtei în sensul că procedeul folosit şi indicat în hotărâre este cel reglementat de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 nu au fost reţinute deoarece dispoziţiile invocate nu conţin reglementări privind procedeele de reducere a capitalului social, art. 207 alin. (1) din acelaşi act normativ fiind textul ce reglementează aceste procedee.
Pârâta trebuia să asigure dreptul la informare al acţionarilor în sensul prezentării cauzelor care au determinat diminuarea capitalului social şi metodei de reducere propusă.
Hotărârea adunării generale a fost considerată nelegală în ceea ce priveşte retragerea acţiunilor de la tranzacţionare şi delistarea societăţii pârâte întrucât a fost adoptată cu nerespectarea condiţiilor prevăzute imperativ de lege.
Astfel, deşi apare ca punct pe ordinea de zi desemnarea unui evaluator pentru a întocmi raportul de evaluare, în vederea delistării, la pct. 3 din hotărâre s-a aprobat retragerea acţiunilor de la tranzacţionare şi delistarea societăţii stabilindu-se preţul pe acţiune de 6 lei pentru acţionarii care doresc retragerea.
Pârâta avea obligaţia de a include pe ordinea de zi prezentarea raportului întocmit de un expert autorizat cu privire la preţul pe acţiune care urmează să fie achitat acţionarilor care doresc retragerea.
Potrivit art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 convocarea va cuprinde ordinea de zi cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.
Deşi prin convocator s-a adus la cunoştinţă acţionarilor că se va discuta delistarea societăţii de pe piaţa de capital şi declararea societăţii ca societate de tip închis, precum şi desemnarea, în vederea delistării, prin hotărârea atacată s-a hotărât, cu încălcarea art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, retragerea acţiunilor de la tranzacţionare şi delistarea societăţii stabilindu-se şi preţul de 6 lei pe acţiune.
Conform art. 115 din Legea nr. 31/1990 pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare, când actul constitutiv nu dispune altfel, este necesar, la convocările următoare, prezenţa acţionarilor reprezentând jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin o treime din capitalul social.
La A.G.E.A. din 16 aprilie 2006 a votat pentru A.P.C., care deţine 36,31 % din capitalul social, lichidatorul SC C. SRL.
În conformitate cu art. 67 din O.G. nr. 26/2000 atât faţă de asociaţie, cât şi faţă de asociaţi, lichidatorii sunt supuşi regulilor mandatului.
În ceea ce priveşte întinderea, mandatul poate fi special sau general. Mandatul este special când se dă pentru o singură operaţie juridică sau pentru anumite operaţii determinate şi general când mandatarul primeşte împuternicirea de a se ocupa de toate treburile mandatului.
Potrivit art. 62 din O.G. nr. 26/2000 lichidatorii vor face inventarul şi vor încheia un bilanţ care să constate situaţia exactă a activului şi pasivului asociaţiei, fiind obligaţi să primească şi să păstreze registrele şi orice alte acte ale asociaţiei.
Conform art. 63 din acelaşi act normativ lichidatorii sunt obligaţi să continue operaţiunile juridice în curs, să încaseze creanţele, să plătească creditorii şi, dacă numerarul este insuficient, să transforme şi restul activului în bani, procedând la vânzarea prin licitaţie publică a bunurilor mobile şi imobile. Lichidatorii pot realiza numai acele operaţiuni noi care sunt necesare finalizării celor aflate în curs.
În speţă, lichidatorul a votat în numele asociaţiei fără a avea un mandat special din partea A.G.A. C.P.A.S. ori a A.G.C.A., votul exprimat astfel nefiind valabil. Prin exprimarea votului în cadrul A.G.E.A. lichidatorul şi-a depăşit limitele mandatului său legal, această operaţiune nereprezentând o operaţiune juridică în curs astfel cum susţine pârâta. Referitor la susţinerile pârâtei în sensul că doar cenzorii pot discuta despre îndeplinirea atribuţiilor lichidatorului s-a constatat că alin. (3) al art. 62 din O.G. nr. 26/2000 are în vedere doar atribuţiile lichidatorului legate de efectuarea inventarului, de încheierea bilanţului şi de păstrarea registrelor şi oricăror altor acte ale asociaţiei. Având în vedere că mandatul consiliului director încetează de drept odată cu numirea lichidatorului, rezultă că acesta din urmă poate convoca adunarea generală a asociaţilor pentru a primi mandat special în vederea participării la A.G.E.A. SC C. SA.
Consecinţa nevalabilităţii votului exprimat de lichidatorul SC C. SRL în numele A.P.A.S. C. este aceea a neîntrunirii cvorumului de şedinţă necesar de cel puţin o treime din capitalul social.
Referitor la critica reclamanţilor privind încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 s-a reţinut că secretarii nu au fost aleşi prin votul acţionarilor.
Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse instanţa a constatat ca fiind întemeiată acţiunea formulată de reclamanţii M.V., N.I. şi G.I. în contradictoriu cu pârâta SC C. SA şi a admis-o dispunând conform dispozitivului sentinţei atacate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată potrivit art. 274 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 42 din 27 martie 2007, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei pe care a schimbat-o, în sensul că a respins acţiunea reclamanţilor, aceştia fiind obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 41.650 lei.
Instanţa de apel, prin încheierea din 20 februarie 2007, a luat act că intimatul reclamant M.V. a renunţat la judecată, în temeiul art. 246 alin. (1) C. proc. civ. urmând ca recursul pârâtei să se judece în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi G.I. şi N.I.
Cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 224 alin. (3) lit. a) şi b) din Legea nr. 297/2004, privite în lipsa unei critici specifice în economia generală a încălcării dreptului la informare reclamat prin acţiune, Curtea a reţinut că necomunicarea proiectului de modificare către C.N.V.M. şi pieţei reglementate până la data convocării adunării generale reprezintă o încălcare a dispoziţiilor legilor pieţei de capital care poate fi sancţionată exclusiv potrivit art. 271 din Legea nr. 297/2004, dar nu poate conduce la anularea hotărârii adunării generale.
În privinţa motivului de nulitate reţinut în legătură cu încălcarea dispoziţiilor art. 208 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, Curtea a constatat că prin procesul - verbal de şedinţă din 16 aprilie 2006, acţionarii au fost informaţi despre motivele care au determinat reducerea, furnizându-se date despre situaţia activelor, datoriilor şi a activului net care reprezenta mai puţin de jumătate din capitalul social. De asemenea, în legătură cu neindicarea procedeului folosit pentru reducerea capitalului social, se reţine că reducerea capitalului social de la suma de 1.141.544,5 lei la suma de 384.233,5 lei s-a făcut prin micşorarea valorii unei acţiuni de la 5,2 lei la 1,75 lei; întrucât noua valoare a fost menţionată în mod expres în hotărârea adunării generale, procedeul folosit pentru reducerea capitalului social a fost indicat şi este cel prevăzut de art. 207 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990.
În ceea ce priveşte retragerea societăţii de pe piaţa de capital, Curtea a reţinut că acest lucru a fost menţionat la pct. 3, 4 şi 5 din Convocarea A.G.E.A., iar hotărârea de retragere de la tranzacţionare nu a fost criticată de către reclamanţi. Ceea ce s-a criticat a fost însă lipsa de pe ordinea de zi, ca punct distinct, a prezentării raportului întocmit de un expert autorizat. Însă, aşa cum s-a arătat, în convocator a fost indicat în mod clar ca punct pe ordinea de zi retragerea societăţii de pe piaţa de capital; câtă vreme a fost prezentat raportul de evaluare întocmit de un evaluator independent înregistrat la C.N.V.M. conform art. 87 alin. (6) din Regulamentul nr. 1/2006, iar adunarea generală a încuviinţat preţul pe acţiune astfel stabilit, simpla neindicare în convocator a prezentării raportului nu poate conduce la anularea hotărârii în ceea ce priveşte retragerea de la tranzacţionare.
Cu privire la celelalte motive de nulitate reţinute de prima instanţă, instanţa de control judiciar a constatat că lichidatorul A.P.A.S.C. este singurul în măsură să reprezinte asociaţia în calitatea acesteia de acţionar al SC C. SA, aspect rezultat şi din sentinţa nr. 26/2006 a Tribunalului Braşov; de asemenea, se constată că, aşa cum rezultă din procesul - verbal de şedinţă secretarii au fost aleşi prin votul acţionarilor participanţi la A.G.E.A.
Împotriva deciziei, reclamanţii N.I. şi G.I. au declarat recurs prin care au invocat următoarele:
- Instanţa de apel a pronunţat o decizie cu încălcarea art. 224 alin. (3) lit. a) şi b) din Legea nr. 297/2004, constând în necomunicarea proiectului de modificare către C.N.V.M. şi pieţei reglementate până la data convocării, care dublată de neincluderea în convocatorul şedinţei a menţiunilor privind modalitatea de distribuire a documentelor şi informaţiilor referitoare la problemele incluse pe ordinea de zi a adunării generale, precum şi data la care acestea vor fi disponibile, încălcându-se dispoziţiile imperative ale art. 138 alin. (8) din Regulamentul C.N.V.M., constituie abateri grave de disciplină ce sunt sancţionate cu nulitatea absolută.
- În mod greşit s-a reţinut că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 208 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, apreciindu-se superficial că dreptul la informare a fost realizat prin informarea succintă făcută chiar în cadrul adunării şi neanalizându-se toate argumentele expuse prin întâmpinare şi prin acţiune cu privire la încălcarea acestui drept.
Recurenta consideră că instanţa a ignorat faptul că o asemenea informare era absolut necesară, în condiţiile în care se impunea ca, anticipat, să fie efectuată o reevaluare a patrimoniului dat fiind că o asemenea operaţiune contabilă nu s-a mai efectuat de peste 6 ani.
De asemenea, recurenta susţine că din cuprinsul hotărârii ce face obiectul acţiunii în anulare nu rezultă cu claritate care sunt motivele ce au condus la reducerea capitalului social, iar sub acest aspect, instanţa nu putea să ignore încălcarea dispoziţiilor art. 208 alin. (2) din Lege.
- Instanţa de apel a ignorat faptul că pârâta a înţeles să nu formuleze apel împotriva modului în care instanţa de fond a soluţionat cererea în nulitate vizavi de retragerea de la tranzacţionare a societăţii.
Recurenta arată că, în apelul său pârâta a menţionat în mod expres că solicită schimbarea în parte a sentinţei apelate, în sensul admiterii în parte a acţiunii şi a anulării pct. 3 din hotărârea adunării generale extraordinare din 16 aprilie 2006, referitor la retragerea acţiunilor societăţii de la tranzacţionare.
- Instanţa de apel a făcut o analiză sumară a criticii aduse cu privire la cvorumul adunării contestate, îmbrăţişând totodată toate argumentele pârâtei în sensul că lichidatorul avea puteri de reprezentare a asociaţiei în cadrul adunării şi că putea vota în numele acestora, fără a observa că acesta şi-a depăşit mandatul ceea ce este de natură a atrage nulitatea hotărârii adunării generale.
- Prin decizia atacată reclamanţii au fost împovăraţi excesiv, cu sume nejustificat de mari constând în cheltuieli de judecată. Recurenta consideră că nu au fost avute în vedere dispoziţiile art. 132 din Statutul profesiei de avocat, aducând în discuţie existenţa unui abuz de drept procesual, în condiţiile în care societatea înregistrează pierderi dar îşi permite să angajeze cheltuieli de 41.650 lei, impunându-se reducerea onorariului de avocat la un nivel rezonabil.
În cauză au făcut cerere de intervenţie în interesul pârâtei intimate numiţii: M.Ş., D.G., O.I., P.G., B. şi Sindicatul Salariaţilor Conforest, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenţi, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele şi pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
- Potrivit art. 224 alin. (3) lit. a) şi b) din Legea nr. 297/2004 - Societatea comercială trebuie să asigure toate facilităţile şi informaţiile necesare pentru a permite acţionarilor să-şi exercite drepturile, în special: să informeze acţionarii cu privire la organizarea adunărilor generale şi să permită acestora să-şi exercite drepturile de vot şi să informeze publicul cu privire la alocarea şi plata dividendelor, emiterea de noi acţiuni, inclusiv operaţiunile de distribuire, subscriere, renunţare şi conversie.
Conform art. 224 alin. (4) din aceeaşi Lege, în situaţia în care societatea intenţionează să-şi modifice actul său constitutiv, trebuie să comunice proiectul de modificare C.N.V.M. şi pieţei reglementate, până la data convocării adunării generale care urmează a se pronunţa asupra amendamentului.
Raportând susţinerile recurenţilor din cuprinsul acţiunii introductive, precum şi din cel al cererii de recurs la cele două texte de lege expuse anterior se constată că, deşi s-au invocat în mod expres prevederile art. 224 alin. (3) lit. a) şi b), argumentul folosit în mod constant în nulitatea hotărârii adunării generale şi apoi în susţinerea primului motiv de recurs s-a rezumat în esenţă la necomunicarea proiectului de modificare către C.N.V.M. şi pieţei reglementate până la data convocării adunării, situaţie reţinută în mod corect şi de către instanţa apelului.
În atare situaţie, instanţa de apel a reţinut în deplin acord cu prevederile legale incidente că o astfel de omisiune a societăţii de a comunica proiectul de modificare către C.N.V.M. nu este de natură a atrage nulitatea hotărârii adoptate de adunarea generală, dat fiind că legea privind piaţa de capital prevede sancţiuni specifice prin art. 271 potrivit cu care, încălcarea dispoziţiilor legii şi a reglementărilor adoptate în aplicarea acesteia se sancţionează administrativ, disciplinar, contravenţional sau penal, după caz, situaţie în care această critică apare ca fiind nefondată.
- Nici critica privind pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 208 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 nu poate fi primită.
Potrivit textului invocat, hotărârea adunării va trebui să respecte minimul de capital social, atunci când legea îl fixează, să arate motivele pentru care se face reducerea şi procedeul ce va fi utilizat pentru efectuarea ei.
Or, recurenţii nu pot susţine că intimata nu a respectat aceste dispoziţii câtă vreme, prin procesul - verbal de şedinţă din 16 aprilie 2006, acţionarii au fost informaţi în legătură cu motivele care au determinat reducerea, fiindu-le furnizate datele despre situaţia activelor, despre datoriile societăţii, despre activul net care reprezenta mai puţin de jumătate din capitalul social.
În aceeaşi logică, atâta timp cât în conţinutul hotărârii s-a menţionat noua valoare a capitalului social este evident că procedeul folosit pentru reducerea capitalului a fost cel prevăzut de art. 207 alin. (1) lit. a) din Lege.
- În ce priveşte critica potrivit căreia instanţa de apel a omis a avea în vedere că obiectul apelului a fost limitat doar la modul de soluţionare dat pct. 1, 2, 4 şi 5 ale hotărârii adunării generale se constată că este fondat, instanţa acordând mai mult decât s-a cerut, critică ce se subsumează motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Într-adevăr, examinând cererea de apel instanţa constată că societatea apelantă a menţionat în mod expres că solicită schimbarea în parte a sentinţei, în sensul admiterii acţiunii şi anulării pct. 3 al hotărârii contestate, referitor la retragerea acţiunilor de la tranzacţionare.
Aşa fiind, instanţa de apel avea a respecta limitele investirii şi a se conforma principiului disponibilităţii părţii. Neprocedând astfel, a pronunţat o decizie nelegală pe acest aspect ceea ce atrage modificarea deciziei pronunţate în aceste condiţii.
- Referitor la critica ce vizează pretinsa motivare sumară a deciziei în privinţa cvorumului, privită prin prisma reprezentării A.P.A.S. de către lichidator, instanţa constată că în considerentele deciziei se regăsesc argumentele ce au stat la baza soluţiei pentru motivul invocat, argumente ce fac posibil controlul judiciar de nelegalitate, iar în privinţa pretinsei depăşirii mandatului legal de către lichidator, susţinerile recurenţilor sunt nefondate, acesta fiind singurul în măsură să reprezinte asociaţia. Chiar şi în situaţia în care acesta ar fi depăşit limitele învestirii sancţiunea aplicabilă ar fi fost una în răspundere, iar nu nulitatea hotărârii.
- Nici critica privind acordarea cheltuielilor de judecată nu poate fi primită, în condiţiile în care acestea au fost dovedite. În realitate, această ultimă critică nu vizează aspecte de nelegalitate a deciziei, ci de netemeinicie a acesteia, criticile referindu-se la modul de apreciere şi stabilire a cuantumului cheltuielilor de judecată efectuate de partea adversă aspecte ce nu pot fi supuse cenzurii instanţei de recurs al cărei rol este limitat numai la analizarea motivelor de nelegalitate.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite ca fondat recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei pe care o va modifica, în parte, în sensul că va schimba în parte sentinţa atacată, numai în privinţa anulării pct. 1, 2, 4 şi 5 ale hotărârii A.G.E.A. contestate, menţinând dispoziţiile acesteia cu privire la anularea pct. 3 al hotărârii şi la cheltuielile de judecată.
De asemenea, instanţa va menţine restul dispoziţiilor deciziei şi va respinge cererile de intervenţie în interesul pârâtei.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., instanţa va dispune obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.077 lei către reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanţii N.I. şi G.I., împotriva Deciziei Curţii de Apel Braşov nr. 42 din 27 martie 2007, pe care o modifică, în parte, în sensul schimbării, în parte, a sentinţei Tribunalului Braşov nr. 41 din 3 noiembrie 2006, numai în ceea ce priveşte anularea pct. 1, 2, 4 şi 5 ale hotărârii A.G.E.A. SC C. SA din 16 aprilie 2006.
Menţine dispoziţiile sentinţei referitoare la anularea pct. 3 al aceleiaşi hotărâri A.G.E.A. şi la cheltuielile de judecată.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Respinge cererile de intervenţie formulate de B.R., M.Ş., O.I., P.G. şi Sindicatul salariaţilor SC Conforest SA în interesul intimatei - pârâte.
Obligă intimata - pârâtă SC C. SA să plătească recurenţilor - reclamanţi suma de 4.077 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 20 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2156/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4440/2010. Comercial → |
|---|
