ICCJ. Decizia nr. 448/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.448/2010
Dosar nr. 15/40/2009
Şedinţa publică de la 5 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC D. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC U.Ţ.B. SA Bucureşti şi B.N.R., Centrala Incidentelor de Plăţi (C.I.P.), şi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună radierea sa din Centrala Incidentelor de Plăţi.
A motivat reclamanta că deşi a achitat contravaloarea facturii din 2008 în numerar iar beneficiarul a solicitat retragerea filei CEC de pe circuitul bancar la data de 16 decembrie 2008 SC U.Ţ.B. SA, sucursala Botoşani, a dispus introducerea societăţii SC D. SRL în C.I.P. Pe acest considerent al stingerii debitului, reclamanta s-a considerat îndreptăţită să solicite tribunalului radierea societăţii comerciale SC D. SRL din C.I.P.
Litigiul a fost soluţionat de Tribunalul Botoşani, secţia comercială, care prin sentinţa nr. 450 pronunţată la data de 7 aprilie 2009 a respins acţiunea reclamantei ca nefondată reţinând că în cauză nu s-au respectat prevederile Regulamentului B.N.R. â€" C.I.P. din 23 februarie 2001 potrivit căruia trăgătorul poate emite cecul numai dacă are disponibil bănesc în bancă, pentru efectuarea plăţii. Instanţa de fond a făcut trimitere şi la dispoziţiile Legii nr. 59/1934 pentru a argumenta considerentul potrivit căruia disponibilul în cont trebuie să existe la data emiterii titlului.
În acest context, susţinerile reclamantei referitoare la efectuarea plăţii prin alt mijloc de plată au fost înlăturate de tribunal care a reţinut culpa reclamantei constând în prezentarea cecului la plată în condiţiile în care în cont nu exista disponibil bănesc pentru achitarea sumei cuprinsă în instrumentul de plată emis.
Sentinţa nr. 450 din 7 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Botoşani a fost menţinută de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, care prin Decizia nr. 97 din 9 iulie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC D. SRL Botoşani.
Curtea de apel Suceava, în urma analizei criticilor aduse sentinţei fondului a reţinut că înscrierea incidentului de plată s-a făcut ca urmare a,,lipsei totale de disponibil şi a existenţei unui litigiu cu privire la dreptul de proprietate în urma căruia s-a dispus înfiinţarea popririi asupra disponibilităţilor băneşti ale SC D. SRL la cererea Primăriei Botoşani, direcţia impozite şi taxe, şi a Administraţiei Finanţelor Publice prin două adrese însoţite de titluri executorii. S-a mai reţinut că emitentul cecului avea obligaţia să menţină acoperirea până la încasarea sau până la prescrierea titlului şi cum potrivit art. 29 din Legea nr. 59/1934, cecul se plăteşte “la vedere, adică la prezentare, orice stipulaţie contrară este socotită nescrisă.
În fine, Curtea de Apel a constatat că cecul a fost prezentat la plată înăuntrul termenului de 15 zile, însă nu acesta a fost motivul înscrierii incidentului, ci motivele prezentate în cererea din 16 decembrie 2008 de înscriere a refuzului bancar, transmisă la C.I.P., prin care se menţiona lipsa totală a disponibilului şi existenţa unui litigiu cu privire la dreptul de proprietate.
Concluzia instanţei de apel în urma acestei analize a fost că incidentul de plată a fost înscris pentru motive justificate şi că nu este rezultatul unei erori a băncii declarante astfel că pârâta SC U.Ţ.B. SA, sucursala Botoşani, nu poate fi obligată să ceară radierea incidentului major de plată.
Împotriva deciziei nr. 97 din 9 iulie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs, reclamanta SC D. SRL în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (8) şi (9) C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului şi, în fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Fără să dezvolte distinct motivele de nelegalitate invocate, recurenta a criticat Decizia instanţei de apel pe considerentul că a interpretat greşit probele administrate în cauză şi că a pronunţat o soluţie nelegală şi netemeinică.
În esenţă, a susţinut că termenul de prezentare la plată a filei CEC depăşeşte termenul de 15 zile prevăzute de art. 30 alin. (1) din Legea nr. 59/1934, data emiterii filei CEC fiind 28 noiembrie 2008 şi nu 4 decembrie 2008. În această situaţie recurenta a apreciat că trasul ca persoană declarantă, avea obligaţia să nu ia nicio măsură împotriva trăgătorului.
În al doilea rând recurenta a susţinut că a efectuat plata în numerar şi că nicio dispoziţie legală nu interzice acest mod de plată, astfel că fila CEC a rămas fără obiect deoarece creanţa a fost stinsă în conformitate cu art. 1092 şi art. 1095 C. civ.
Autoarea recursului a mai susţinut că în relaţia dintre tras şi trăgător, trasul a ignorat cu rea-credinţă poziţia comercială corectă a trăgătorului de a aduce la cunoştinţa acestuia relaţia comercială dintre el şi beneficiarul filei CEC. Instanţa de apel, în opinia sa, a reţinut greşit că obligaţia trăgătorului de a avea disponibil în cont subzistă chiar dacă fila CEC intrată la plată a rămas fără obiect. În condiţiile în care creanţa a fost achitată, fila CEC ca instrument de plată a rămas fără obiect şi nu mai dădea naştere niciunei obligaţii din partea trăgătorului.
Faţă de aceste argumente, recurenta s-a considerat îndreptăţită să solicite modificarea hotărârilor pronunţate anterior solicitând Înaltei Curţi să dispună radierea SC D. SRL din Centrala Incidentelor de plată.
Intimata SC U.Ţ.B. SA a combătut susţinerile recurentei cu trimitere la dispoziţiile Regulamentului B.N.R. nr. 1/2001 în temeiul căruia banca este obligată să declare la C.I.P. incidentul de plată în cazul în care constată la prezentarea filei CEC, pentru decontare, lipsa de disponibil în contul plătitorului.
În privinţa datei emiterii filei CEC a precizat că potrivit art. 20 şi art. 30 din Legea nr. 59/1934 cecul se plăteşte la vedere iar termenul de 15 zile pentru plată se socoteşte de la data emiterii filei CEC, dată care în cauză era 4 decembrie 2008. Nefiind o eroare a băncii în înscrierea recurentei în C.I.P. ca urmare a incidentului de plată constatat, intimata SC U.Ţ.B. SA a considerat că nu poate iniţia procedura de radiere. Cu toate acestea, făcând trimitere la art. 36 alin. (2) din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001 a arătat că persoana declarantă poate cere anularea incidentului major înscris în C.I.P., în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive dacă prin aceasta s-a dispus anularea incidentului de plată.
Recursul este nefondat.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci “când instanţa, interpretând greşit actul dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Acest motiv nu a fost argumentat potrivit cerinţelor textului redat mai sus, nefiind indicat actul pretins denaturat şi, în concret, în ce constă denaturarea lui. Cenzura instanţei de recurs, în cazul în care se invocă acest motiv nu poate interveni decât atunci când se demonstrează că s-a denaturat adevăratul înţeles al termenilor cuprinşi în act, astfel încât s-a ajuns la o calificare greşită din punct de vedere legal a actului dedus judecăţii.
Având în vedere că recursul este cale extraordinară de atac fără caracter devolutiv, Înalta Curte nu se poate substitui părţii care a invocat acest motiv pentru a desprinde din cuprinsul argumentelor aduse în sprijinul recursului eventualele critici care ar putea să facă posibilă această încadrare în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
De reţinut este concluzia recurentului potrivit căreia în speţă este vorba de un incident de plată şi că printr-o interpretare greşită a probelor administrate în cauză s-a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică. În cazul de faţă instanţele au avut de dezlegat problema incidentului de plată, mai precis dacă înscrierea incidentului de plată se impune a fi radiat din perspectiva art. 36 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2005, astfel că, analiza pe fond şi normele aplicate au vizat în mod concret cererea dedusă judecăţii.
Prin urmare, nici dacă s-ar extinde înţelesul motivului de nelegalitate dincolo de ceea ce s-a urmărit prin conţinutul său nu s-ar putea reţine o critică fundamentată pe acest motiv care să ducă la modificarea soluţiilor anterioare.
Distinct de aceste argumente trebuie observat că art. 304 pct. 8 C. proc. civ., are în vedere acele situaţii în care concluzia instanţei de fond sau de apel pe care o deduce din interpretarea actului este contrazisă prin sensul clar şi vădit neîndoielnic al termenilor şi conţinutului actului interpretat, situaţie care nu se regăseşte în speţă.
În consecinţă, critica întemeiată pe acest motiv urmează să fie respinsÄ.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se poate invoca pentru a se solicita modificarea sau casarea unei hotărâri atunci “când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În raport cu cerinţele motivului de nelegalitate invocat se observă mai întâi că recurenta a încercat pe această cale să repună în discuţie aspecte de netemeinicie care vizează plata în numerar a obligaţiilor făcută către beneficiar, raport juridic care este distinct de litigiul dedus judecăţii.
Singurele dispoziţii legale care pot fi luate spre analiză sunt cele care vizează termenul de 15 zile prevăzut expres de art. 30 alin. (1) din Legea nr. 59/1934. În temeiul acestui articol s-a cerut Înaltei Curţi să constate că termenul de prezentare la plată a filei CEC depăşeşte termenul prevăzut de lege şi că, în această situaţie trasul ca persoană declarantă a incidentului de plată nu avea obligaţia de a lua vreo măsură împotriva societăţii recurente. În raport de aceste susţineri se apreciază că recurenta a invocat teza a doua a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În adevăr, dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 59/1934 prevăd că cecul emis şi plătibil în România trebuie să fie prezentat la plată în termen de 15 zile. Acest termen se socoteşte din ziua arătată pe CEC ca dată a emiterii. Prin urmare data de 4 decembrie 2008 este data emiterii cecului, iar prezentarea la plată s-a făcut înlăuntrul termenului de 15 zile. Recurenta încearcă să acrediteze ideea că trebuie avută în vedere data prezentării la bancă a filei CEC (28 noiembrie 2008) pentru a demonstra că nefiind în intervalul prevăzut de art. 30 din Lege, declarantul incidentului de plată nu avea nicio obligaţie de sesizare în vederea înscrierii în C.I.P. a incidentului, încât SC U.Ţ.B. SA, în opinia sa, poate fi obligată la radierea incidentului de plată.
În legătură cu aceste susţineri este importantă distincţia care trebuie făcută în raport de prevederile art. 36 alin. (2) din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001 potrivit cărora se poate cere anularea incidentului de plată declarantului, în cazul în care înscrirea la C.I.P. se datorează erorii sau culpei băncii, chestiune nedemonstrată în cauză. A doua posibilitate este solicitarea anulării incidentului major de plată printr-o acţiune iar după obţinerea hotărârii judecătoreşti de anulare se poate cere radierea. În acest sens sunt de observat şi dispoziţiile art. 38 din acelaşi Regulament.
Sub primul aspect, trebuie reţinut ca probele administrate în cauză au relevat că, înainte de prezentarea la plată a cecului era înfiinţată poprirea pe contul recurentei, asupra disponibilităţilor băneşti, în baza unor titluri executorii aşa încât lipsa de disponibil era evidentă şi rezulta de altfel şi din cererea de înscriere a incidentului de plată major.
Recurenta a solicitat Înaltei Curţi să aibă în vedere faptul că a acoperit în numerar creanţa beneficiarului său şi că astfel cecul nu are obiect.
 Aceste susţineri nu vor fi primite întrucât instanţa de fond nu a fost investită cu analiza modului în care s-au derulat raporturile juridice şi modalităţile de stingere a obligaţiilor faţă de beneficiar ci cu analiza introducerii la plată a unei file CEC, care nu a fost retrasă din circuitul bancar.
În acest context în care plata, potrivit art. 29 din Legea nr. 59/1934, se face la vedere, adică la prezentarea instrumentului de plată iar acesta nu poate fi emis decât dacă trăgătorul (emitentul) are disponibil la tras, nu se va putea reţine că sunt elemente suficiente în susţinerea recurentei care să ducă la o altă concluzie şi anume că nu subzistă motivul înscrierii incidentului de plată la C.I.P. pentru a se putea admite cererea de radiere.
Aşa fiind, susţinerea reclamantei în sensul că nu a existat incident de plată întrucât debitul aferent facturii fiscale din 2008 fusese achitat nu poate fi reţinută în condiţiile în care din culpa sa a fost prezentat la plată cecul fără ca în cont să existe disponibil bănesc pentru achitarea sumei.
Nu poate primi eficienţă, deşi aceasta nu este o chestiune de nelegalitate, nici adresa comunicată de beneficiara M. SA Suceava B.C.R., sucursala Suceava, prin care a solicitat retragerea din circuit a cecului în condiţiile în care această bancă nu are calitatea de tras.
Aşa fiind, critica întemeiată pe art. 304 pct. 9 teza a II-a nu va fi reţinută, iar potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Botoşani împotriva deciziei nr. 97 din 9 iulie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3592/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1334/2010. Comercial → |
|---|
