ICCJ. Decizia nr. 3592/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3592/2010
Dosar nr. 5289/1/2010
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 42 din 8 ianuarie 2008 Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.S., a obligat-o pe pârâta Banca C.E.C. SA Bucureşti să-i restituie acestuia suma de 80.000 rol (8 ron) plus dobânda legală de la data constituirii depozitului şi până la plata efectivă şi a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la valoarea nominală a sumei depuse şi a dobânzii la această sumă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi, fiind soluţionate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 46/R din 13 octombrie 2008 în sensul că a anulat ca netimbrat apelul formulat de reclamant, a admis apelul formulat de pârâtă, a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei, a anulat sentinţa atacată şi a reţinut cauza spre soluţionare.
Pârâta Banca C.E.C. SA Bucureşti a formulat cerere de completare a deciziei mai sus menţionate, cerere care a fost respinsă ca neîntemeiată de aceeaşi instanţă, prin Decizia comercială nr. 4/A din 26 ianuarie 2009.
Împotriva acestei din urmă hotărâri atât reclamantul B.S. cât şi pârâta Banca C.E.C. SA Bucureşti au formulat recurs, acestea fiind respinse ca inadmisibile de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 1316/R din 21 octombrie 2009, instanţa reţinând că recursul a fost îndreptat împotriva unei decizii care nu putea fi atacată decât odată cu Decizia pronunţată asupra fondului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionând recursul declarat de reclamant împotriva deciziei nr. 1316/R din 21 octombrie 2009, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins recursul ca inadmisibil aşa cum rezultă din Decizia nr. 1117 din 18 martie 2010, reţinând că în conformitate cu art. 377 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, nesusceptibile de recurs, astfel că legea nu permite posibilitatea recursului la recurs.
La data de 14 iunie 2010 contestatorul B.S. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1117 pronunţată la data de 18 martie 2010 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pe care o consideră nelegală, netemeinică, anticonstituţională, abuzivă, contrară drepturilor proprietăţii, precizând că reţinerile instanţei în motivarea deciziei atacate cum că nu au fost indicate motivele de legalitate nu sunt reale întrucât acesta şi-a întemeiat acţiunea pe art. 1602, art. 1604, art. 1616 C. civ., contractele de depozit, Legea bancară nr. 58/1998, Protocolul nr. 1 al C.E.D.O., circulara Băncii C.E.C. SA, Legea nr. 48/2004.
Din contestaţia în anulare cât şi din precizările ulterioare depuse de către contestator se poate deduce că acesta este nemulţumit de hotărârea atacată deoarece în mod nelegal s-a pronunţat instanţa a cărei hotărâre a atacat-o în sensul că nu a indicat motivele pe care-şi întemeiază recursul, în condiţiile în care temeiurile de drept au fost precizate de către acesta, că hotărârea atacată nu face referire la fondul litigiului, că în apel nu a fost soluţionat, de asemenea, fondul litigiului care are în vedere aplicarea legii părţilor, astfel că au fost încălcate principiile de drept, legislaţia naţională şi europeană, contestatorul solicitând în final să-i fie soluţionată cauza pe fond ţinând cont de temeiurile de drept invocate, să se constate viciul procedural şi eroarea judiciară invocate în recurs aşa cum au fost sesizate de către acesta.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă.
Conform art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului, sau în cazul în care motivele au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau, dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Art. 318 alin. (1) C. proc. civ. reglementează situaţia când hotărârile irevocabile ale instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, referitoare la dezlegarea pricinii datorată unor greşeli materiale, sau când instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Raportând textele de lege menţionate mai sus, la motivele susţinute în contestaţia în anulare, Curtea constată că acestea nu privesc dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., aşa încât motivele contestaţiei, astfel cum au fost formulate, exclud teza admisibilităţii contestaţiei în anulare şi, dacă s-ar admite posibilitatea discutării, în actualul cadru procesual, a fondului litigiului în lipsa întrunirii condiţiilor imperative a art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., calea contestaţiei în anulare s-ar transforma într-un recurs la recurs ceea ce este inadmisibil, aşa cum s-a pronunţat şi instanţa a cărei hotărâre a fost atacată prin contestaţie în anulare.
Pentru aceste motive Curtea va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de B.S. împotriva deciziei nr. 1117 din 18 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3590/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3593/2010. Comercial → |
|---|
