ICCJ. Decizia nr. 452/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 452/2010
Dosar nr. 8615/236/2009
Şedinţa din camera de consiliu de la 5 februarie 2010
Asupra conflictul negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Giurgiu, executorul judecătoresc I.I., a solicitat ca prin încheiere, în camera de consiliu, să se încuviinţeze începerea executării silite în baza cererii de executare silită adresată acestuia de către creditoarea SC B.C.C. SA Sibiu, prin Agenţia G., împotriva debitoarei SC M.I. SRL în baza titlurilor executorii – contract de credit din 29 iunie 2007, contract de garanţie imobiliară din 29 iunie 2007, contract de garanţie reală mobiliară asupra soldului creditor contului curent din 29 iunie 2007 precum şi pentru recuperarea cheltuielilor de executare cu prezenta.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 3731 C. proc. civ.
Judecătoria Giurgiu, prin încheierea nr. 422 din 21 septembrie 2009, constatând că potrivit art. 10.8 din contractul de credit din 29 iunie 2007 părţile au convenit ca „litigiile de orice fel dintre părţile contractante vor fi soluţionate pe cale amiabilă sau de instanţa judecătorească de drept comun de la sediul băncii", a stabilit că nu este competentă să judece litigiul şi, cum executarea silită este parte a litigiului, a procesului civil, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Primind dosarul, Judecătoria Sibiu prin încheierea civilă nr. 5771 din 25 noiembrie 2009, la rândul său, s-a declarat necompetentă să judece litigiul şi ca urmare şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Giurgiu. Totodată a constatat că între cele două judecătorii s-a ivit un conflict negativ de competenţă şi în temeiul art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Pentru a hotărî astfel Judecătoria Sibiu a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 334 cu referire la art. 373 şi art. 3731 C. proc. civ. potrivit cărora Judecătoria Giurgiu este instanţa de executare competentă să se pronunţe asupra cererii de încuviinţare a executării silite formulată de executorul I.I., aflat în circumscripţia acesteia.
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă Înalta Curte constată:
Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ. există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente să judece aceeaşi pricină.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Curtea constată că cele două instanţe Judecătoria Giurgiu şi Judecătoria Sibiu s-au declarat necompetente prin hotărâri irevocabile, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.
Pentru emiterea regulatorului de competenţă este esenţial de precizat că în discuţie este competenţa teritorială, care este reglementată de norme ce au caracter dispozitiv respectiv art. 373 alin. (1) C. proc. civ.
Alin. (1) al art. 373 C. proc. civ. consacră regula de bază în materia competenţei teritoriale a executorilor judecătoreşti.
Astfel, competenţa executării hotărârilor judecătoreşti şi a celorlalte titluri executorii aparţine executorului judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea. În acelaşi sens, prin art. 9 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 se stipulează că punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii este de competenţa executorului din circumscripţia judecătoriei în a cărei rază teritorială urmează să se facă executarea, iar în cazul urmăririi silite a unor bunuri, competent este executorul din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea.
În speţă, cererea de executare silită a vizat, în principal, începerea procedurilor de executare silită împotriva debitoarei SC M.I. SRL prin poprirea sumelor din contul curent iar, în susbsidiar, prin valorificarea garanţiilor imobiliare a imobilului situat în municipiul Giurgiu.
Având în vedere că executarea silită are ca obiect venituri şi bunuri ale debitorului sau ale garanţilor acestuia, bunuri care se află în municipiul Giurgiu, devin incidente prevederile art. 373 şi art. 3731 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 9 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 188/2000, mai sus menţionate, astfel încât executorul judecătoresc care funcţionează în circumscripţia Judecătoriei Giurgiu are competenţa de a efectua executarea silită, iar instanţa de executare este Judecătoria Giugiu.
În consecinţă, potrivit art. 22 alin. ultim C. proc. civ., competenţa revine Judecătoriei Giurgiu, căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa în favoarea Judecătoriei Giurgiu.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 225/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 503/2010. Comercial → |
|---|
