ICCJ. Decizia nr. 78/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 78/2010
Dosar nr. 12781/3/2007
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 3591 din 12 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, dată în urma declinării competenţei dispuse prin sentinţa civilă nr. 1509 din 5 martie 2007 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, a fost admisă cererea SC U.I.E. SRL Clejani, judeţul Ilfov, iar pârâtul C.Ş. a fost obligat să predea reclamantei actele constitutive ale societăţii, ştampilele, registrele de evidenţă, autorizaţiile şi listele creditorilor, documente expres menţionate în dispozitivul sentinţei.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că pârâtul a deţinut funcţia de administrator al societăţii reclamante, funcţie din care a fost revocat prin hotărârea A.G.A. din 28 iulie 2005, fără descărcare de gestiune, fiind numit un nou administrator, iar ulterior pârâtul a refuzat să predea actele ce aparţin societăţii şi care sunt indispensabile desfăşurării activităţii acesteia, aşa încât cererea a fost admisă în considerarea dispoziţiilor art. 1541 şi art. 1552 C. civ.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea pârâtului privind suspendarea judecăţii în temeiul dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea altor cauze între aceleaşi părţi, cu motivarea că pârâtul nu a produs dovezi în sensul susţinerilor sale.
Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 395 din 10 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, cât şi cererea sa de suspendare a judecării apelului în temeiul dispoziţiilor art. 244 C. proc. civ.
Instanţa de apel a apreciat că nu se impune suspendarea judecării apelului deoarece dezlegarea pricinii nu atârnă de soluţionarea cauzelor invocate de apelant şi pentru care – în această fază procesuală – a depus certificate de grefă.
Cât priveşte fondul litigiului instanţa de apel a reţinut că în mod corect pârâtul a fost obligat să predea documentele şi actele societăţii reclamantei, deoarece el a fost revocat din funcţia de administrator, instanţa de fond făcând o corectă aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 225 C. proc. civ.
Nemulţumit de această decizie pârâtul a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul apreciază că Decizia din apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi are o argumentare contradictorie (art. 307 pct. 7 C. proc. civ.) actele constitutive fiind opozabile asociaţilor şi terţilor.
De asemenea instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) deoarece societatea elenă devenind asociat în societatea reclamantă nu mai avea calitate şi legitimare procesuală activă pentru a promova cererea de faţă.
Prin ultima critică întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul apreciază că Decizia din apel a fost dată cu încălcarea dreptului său la apărare, deoarece la fond, deşi formulase o cerere de amânare pentru termenul din 12 martie 2008, cererea i-a fost respinsă, cauza judecându-se la acest termen cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 225 C. proc. civ.
De asemenea, recurentul critică respingerea cererii sale de suspendare a judecării apelului deoarece el a atacat în instanţă hotărârea A.G.A. din 27 iulie 2005 de revocare din funcţia de administrator, proces aflat în rejudecare la fond, aşa încât greşit a fost obligat să restituie documentele societăţii.
La termenul din 28 mai 2009 intimata reclamantă a învederat că este în insolvenţă aşa încât, avându-se în vedere sentinţa comercială nr. 3930 din 26 septembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială, s-a dispus citarea sa prin administratorul judiciar M.M.L.
Pentru termenul din 8 octombrie 2009 recurentul a depus la dosar o cerere privind suspendarea judecării recursului în temeiul dispoziţiilor art. 244 C. proc. civ. până la soluţionarea unor alte cauze aflate pe rolul diverselor instanţe precum şi a recursului declarat împotriva sentinţei dată în procedura insolvenţei, cerere respinsă la termenul de astăzi.
De asemenea, după închiderea dezbaterilor, recurentul s-a prezentat personal şi a depus la dosar un proces-verbal din 26 decembrie 2009 încheiat cu intimata, reprezentată de administratorul judiciar, de predare-primire a unor documente.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Deşi recurenta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., dezvoltarea criticilor făcute sub aspectele invocate, nu se încadrează în aceste dispoziţii legale, ele vizând alte aspecte decât cele ce formează obiectul cererii deduse judecăţii.
Criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt nefondate deoarece, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 225 C. proc. civ. la termenul din 12 martie 2008, pârâtul lipsind la acel termen deşi fusese citat cu menţiunea expresă de a se prezenta la interogatoriu.
Împrejurarea că instanţa i-a respins cererea sa pentru amânarea cauzei, formulată la 3 martie 2008 pentru termenul din 12 martie 2008 nu poate fi considerată ca o încălcare a legii, aşa cum susţine recurentul, câtă vreme dispoziţiile art. 156 C. proc. civ. lasă la aprecierea judecătorului acordarea termenului solicitat, iar partea nu a cerut amânarea pronunţării, aşa încât să se poată considera îndeplinite cerinţele art. 156 alin. (2) C. proc. civ.
Neîntemeiată este şi critica în legătură cu respingerea cererii de suspendare a judecăţii apelului, întemeiată pe dispoziţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. deoarece şi aceste norme sunt supletive şi nu imperative, judecătorul fiind cel în măsură să aprecieze dacă dezlegarea pricinii deduse judecăţii atârnă sau nu de dezlegarea dată într-o altă pricină.
În consecinţă, Curtea apreciază ca neîntemeiate criticile recurentului motiv pentru care recursul formulat urmează a fi respins în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul C.Ş., împotriva deciziei nr. 395 din 10 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 472/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 79/2010. Comercial → |
|---|
