ICCJ. Decizia nr. 79/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 79/2010
Dosar nr. 223/96/2008
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 februarie 2007 reclamanta SC M. SRL Odorheiul Secuiesc cheamă în judecată pe pârâta SC I. SRL Odorheiul Secuiesc solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.543.518.698 rol reprezentând rest de plată a facturilor fiscale din 31 august 2004 şi 13 octombrie 2004, dobânzi legale începând cu data scadenţei şi până la data plăţii integrale şi efective a debitului conform OG nr. 9/2000, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2056 din 13 iunie 2007 Tribunalul Harghita, secţia civilă, respinge ca prematură acţiunea reclamantei, cu 1.500 lei cheltuieli de judecată în sarcina acesteia, reţinând că reclamanta nu a făcut dovada efectuării prealabile a procedurii concilierii directe prevăzute de art. 7201 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 77/A din 12 noiembrie 2007 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, admite apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinţei de mai sus pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, cu 704,15 ron cheltuieli de judecată în apel în sarcina intimatei, reţinând că instanţa de fond nu a cercetat şi nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă, nu a indicat perioada, facturile şi chitanţele pentru fiecare factură în parte, pentru a se putea face o verificare concretă a plăţii debitului, nu a pus în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize contabile în acest sens şi nu a pus în discuţia părţilor existenţa sau nu a dovezii parcurgerii procedurii prealabile a procedurii concilierii de către reclamantă, nesolicitând acesteia producerea de dovezi, instanţa neexercitându-şi astfel rolul activ, cu atât mai mult cu cât, în speţă, din corespondenţa purtată între părţile litigante şi din faptul că litigiul a făcut şi obiectul unei somaţii de plată, apare evident că soluţionarea pe cale amiabilă a diferendului este imposibilă.
Prin sentinţa civilă nr. 1616 din 3 iulie 2008, pronunţată în rejudecare, Tribunalul Harghita, secţia civilă, admite acţiunea reclamantei (precizată la 20 martie 2008) şi, în consecinţă, obligă pârâta să achite reclamantei suma de 191.274,95 lei reprezentând contravaloarea actualizată cu indicele de inflaţie a sumelor rămase neachitate din facturile din 31 august 2004 şi 13 octombrie 2004, a sumei de 51.625,19 lei reprezentând dobânzile legale calculate de la data scadenţei şi până la data de 20 martie 2008, cu 10.625 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.
Reţine instanţa, pentru a decide astfel, că, potrivit acordului de asociere dintre părţi încheiat la data de 22 decembrie 2002 în vederea realizării în comun a investiţiei „Alimentare cu apă a comunei Martinis, sat Martinis, Sanpaul, Petreni şi Rareş", s-a stabilit contribuţia procentuală a fiecărei părţi la realizarea sarcinilor economice desfăşurate, ca şi modalitate de împărţire a rezultatelor acestei activităţi şi a rezultatelor lichidării, procentajul fiind de 52% pentru pârâta în cauză, lider, şi 48% pentru reclamanta, asociată, că pârâta a încasat suma totală de la beneficiarul investiţiei, refuzând să plătească reclamantei întreaga cotă cuvenită din această sumă, ci doar o parte din aceasta, în condiţiile în care din Acordul de asociere menţionat nu reiese categoria de lucrări ce ar fi urmat a fi executată de fiecare asociat, iar pârâta a refuzat efectuarea unei expertize tehnice în măsură să identifice lucrările îndeplinite de către fiecare dintre asociaţi, pârâta – prin neachitarea obligaţiilor conform înţelegerii dintre părţi – aflându-se în culpă (art. 969 – art. 970 C. civ.), ea fiind ţinută, astfel, la plata sumei datorate actualizată cu indicele de inflaţie, ce reprezintă pentru creditor daunele suferite pentru executarea cu întârziere a obligaţiei de plată (art. 1082 – art. 1084 C. civ.), şi a dobânzilor legale până la data pronunţării hotărârii (art. 43 C. com.).
Apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinţei primei instanţe este respins ca nefondat, cu 1.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina apelantei, prin Decizia nr. 108/A din 15 decembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, care reţine, în acest sens, că acordul de asociere încheiat de părţi la 22 decembrie 2002 întruneşte caracteristicile contractului de asociere în participaţiune definit de art. 251 C. com., acesta fiind încheiat în formă scrisă, ad probationem, nefiind contestat de părţi, precizând că părţile pun în comun atât efortul, specialitatea, cât şi mijloacele de realizare a scopului contractului, contribuţii ce pot fi calificate ca bunuri incorporale puse împreună de părţi pentru realizarea scopului asocierii, faţă de faptul că dispoziţiile art. 251 – art. 256 C. com. nu limitează aportul asociaţilor numai la bunuri corporale, că în contract s-a precizat procentul de participare atât la sarcinile economice cât şi la beneficiile ce se vor realiza, elemente care exclud calificarea acordului în cauză ca fiind un contract nenumit şi căruia nu i-ar fi aplicabile dispoziţiile art. 251 şi urm. C. com. Mai reţine instanţa că procesul verbal de recepţie finală a investiţiei a fost semnat şi de ambele părţi litigante fără a face nicio obiecţie, că în contract nu s-a operat o defalcare pe categorii de lucrări a fi executate de fiecare asociat, iar un terţ nu poate interveni în constatarea îndeplinirii de către coasociaţi a obligaţiilor contractuale prevăzute de contractul de asociere în participaţiune conform art. 253 C. com., că apelanta însăşi a recunoscut că a achitat reclamantei intimate doar acele lucrări pe care aceasta le-ar fi efectuat, şi nu cota de 48% din suma încasată de la beneficiar, neinvocând la nici un moment excepţia neexecutării contractului şi refuzând o expertiză tehnică în măsură să stabilească exactitatea procentelor în lucrările efectuate de fiecare asociat, astfel că, în aplicarea clauzelor contractului de asociere, intimata este îndrituită la plata contravalorii a 48% din preţul plătit de beneficiar, pretenţiile acesteia fiind întemeiate şi judicios admise de prima instanţă.
Împotriva deciziei de mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârilor netemeinice şi nelegale şi respingerea în întregime a acţiunii reclamantei ca nefondată, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
În fundamentarea recursului său, în esenţă, recurenta pârâtă critică instanţa de apel pentru a fi calificat eronat, cu o motivare contradictorie, acordul de asociere dintre părţi ca fiind un contract de asociere în participaţiune, ignorând că acesta este doar un contract sinalagmatic nenumit, faţă de lipsa aportului material al asociatului ocult în asociere şi de implicarea acestuia în administrarea afacerii, instanţa făcând şi o interpretare abuzivă a clauzelor contractuale prin acordarea a 48% din sumele încasate de la beneficiar intimatei reclamante cu ignorarea centralizatorului – situaţie de lucrări la obiectivul „Alimentare cu apă comuna Martinis", confirmat de reprezentantul beneficiarului, şi a probelor din dosar, hotărârea recurată fiind astfel rezultatul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 251 şi urm. C. com., precum şi al încălcării regulii executării efective a obligaţiilor reciproce într-un contract sinalagmatic şi a excepţiei non adimpleti contractus.
La termenul din 8 octombrie 2009 recurenta formulează precizări cu privire la motivul de recurs invocat – apreciază aceasta – implicit, prin referirea la dispoziţiile art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., susţinând că neexaminarea probelor cauzei, înlăturarea fără temei a probelor produse de ea şi nepronunţarea pe mijlocul său de apărare de esenţă - exceptio non adimpleti contractus, de natură a schimba soluţia în cauză, echivalează cu lăsarea fondului cauzei necercetat, ceea ce atrage în principal casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată în apel, şi numai în subsidiar soluţia de modificare a deciziei menţionate ca efect al reţinerii motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. Prin aceleaşi precizări solicită instanţei să constate că toate actele de executare silită făcute în puterea hotărârilor atacate, sentinţa primei instanţe şi Decizia instanţei de apel, sunt desfiinţate de drept în baza art. 311 C. proc. civ., cu consecinţa de a se dispune, în baza art. 4042 C. proc. civ., ca urmare a admiterii recursului său, şi restabilirea situaţiei anterioare executării silite din dosarul nr. 300E/2008 al executorului judecătoresc B.M. şi întoarcerea executării de către intimată a sumei executate silit de 271.614,03 lei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă cere respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii deciziei recurate ca legală şi temeinică, solicitând şi cheltuieli de judecată.
Recursul recurentei pârâte urmează a fi examinat numai prin prisma motivelor de nelegalitate formulate în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., motivele invocate prin precizările depuse la 8 octombrie 2009, şi care nu cad sub incidenţa dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmând a nu fi luate în considerare, ca fiind formulate după termenul legal de recurs.
Examinând, deci, recursul recurentei pârâte prin prisma motivelor de nelegalitate invocate în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. se constată că acesta nu este fondat.
Se reţine în acest sens că în mod judicios instanţa de apel, cu o motivare amănunţită şi coerentă, a calificat acordul de asociere dintre părţi nu ca un contract sinalagmatic nenumit, cum pretinde recurenta, ci ca un contract de asociere în participaţiune, cum, de altfel, chiar recurenta a recunoscut iniţial prin concluziile depuse la Tribunalul Harghita la 3 iulie 2008, prin care-şi întemeiază susţinerile şi pe dispoziţiile art. 254 C. com. pe care le consideră incidente în cauză. Tot judicios apreciază instanţa de apel că părţile într-o asociere în participaţiune, care poate viza doar o participaţiune în beneficiile şi pierderile unei operaţiuni comerciale (art. 251 C. com.) cum este cazul de speţă, nu sunt ţinute nici să aporteze bunuri în asociaţie, iar, dacă le aportează, aporturile nu sunt limitate de lege doar la bunuri corporale (art. 254 C. com.).
Corect reţine instanţa de apel, confirmând soluţia instanţei de fond şi fără a schimba temeiul juridic al acţiunii, că, potrivit voinţei libere a părţilor la asocierea în participaţiune, în contract s-a stabilit procentul de participare la beneficii şi pierderi, procent pe care recurenta pârâtă este obligată să-l respecte şi în temeiul art. 969 – art. 970 C. civ., contractul de asociere în litigiu reprezentând şi el o convenţie legal făcută de părţi.
Cum acţiunea introductivă de instanţă a fost întemeiată pe clauzele contractului de asociere dintre părţi, contract în care nu sunt precizate obligaţiile fiecărui participant şi nici nu sunt detaliate lucrările pe care fiecare asociat ar trebui să le execute, iar prin probele dosarului s-a dovedit că lucrările angajate faţă de beneficiar au fost executate în totalitate conform procesului verbal de recepţie finală din 28 aprilie 2004, ambii asociaţi participând la menţionata recepţie (dosar nr. 1083/96/2007 Tribunalul Harghita), precum şi că, beneficiarul achitând recurentei întreaga valoare a obiectivului executat, în îndeplinirea prevederilor contractului de asociere recurenta pârâtă este ţinută să achite intimatei reclamante un procent de 48% din suma încasată, astfel cum întemeiat a reţinut instanţa de apel, confirmând soluţia primei instanţe.
Judicios a reţinut instanţa de apel şi că, în condiţiile neconcretizării în contractul de asociere a obligaţiilor reciproce ale asociaţilor, recurenta pârâtă nu poate opune intimatei reclamante excepţia de neexecutare a contractului raportându-se la o eventuală neexecutare de către reclamantă a obligaţiilor angajate faţă de beneficiar, obligaţii, de altfel, executate în totalitate conform procesului verbal de recepţie finală menţionat.
Faţă de cele de mai sus se reţine că Decizia recurată este legală şi temeinică, fiind coerent şi riguros motivată, dată cu corecta apreciere a clauzelor contractului de asociere dedus judecăţii şi cu aplicarea, de asemenea, corectă a dispoziţiilor legale incidente, respectiv ale art. 251 – art. 256 C. com. raportate la cele ale art. 969 – art. 970 C. civ., astfel că, făcându-se aplicare dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul recurentei pârâte urmează a fi respins ca nefondat.
Pe cale de consecinţă şi solicitările formulate de recurenta pârâtă cu referire la dispoziţiile art. 311 C. proc. civ. şi ale art. 4042 C. proc. civ. urmează a fi respinse.
Cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., ca parte căzută în pretenţii, recurenta urmează a fi obligată să achite intimatei suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC I. SRL Odorheiu Secuiesc, împotriva deciziei nr. 108/A din 15 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 78/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 8/2010. Comercial → |
|---|
